Acţiune în constatare. Sentința nr. 4922/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4922/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4922/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4922/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru reclamant, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă general, material și teritorial.
Instanța, din oficiu, supune discuției excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocat D. pentru reclamant solicită respingerea excepției, considerând că acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă și nu se încadrează în dispozițiile art. 268 din Codul Muncii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C E. S.A. C., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, în meseria de strungar (prelucrător prin așchiere) și lăcătuș Secția Autoutilare –ulterior RMU, în perioada 01.01.1974 – 01.12.2000, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr.50/1990, pct. 3, Anexa II, pct. 34, 69 și 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest ,conform art.40 al.2, lit.h din Codul Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada din litigiu a fost angajat al pârâtei S.C. E. S.A C., desfășurând activitatea în meseria de strungar (prelucrător prin așchiere) și lăcătuș Secția Autoutilare –ulterior RMU ,în condiții deosebite de muncă, însă pârâta, în mod nejustificat și discriminatoriu, nu a încadrat-o în grupa a II a de muncă, deși a eliberat adeverințe cu grupă unor salariați colegi lucrând în același loc de muncă și cu aceeași meserie, încălcând astfel, principiul si caracterul nelimitativ de la pct.3 din Ordinul nr.50/1990 coroborat cu Decizia nr.87/1999 a ÎCCJ.
Arată că meseria de strungar (prelucrător prin așchiere), împreună cu meseriile de frezori, rectificatori, găuritori, ascuțitori, face parte din categoria activităților de prelucrări prin așchiere.
Reclamantul efectua operații de strunjire cu metale feroase și neferoase cu risc foarte mare: aluminiu, bronz, oțel, alamă, fontă, sticlotextolit, pertinax, lemn stratificat, smirghel, emulsii de răcire (pe bază de sodă caustică, uleiuri sulfurate), în urma cărora rezultau noxe și praf, pulberi silicogene, pulberi de metale feroase și neferoase, pulberi de abrazivi, span încins, gaze și vapori toxici. Toate lucrările se efectuat în poziția "aplecat", piesele trebuind fii executate la precizii de ordinul micronilor.
Ca și strungar, în perioada 01.01._98, reclamantul strunjea și finisa piese din oțel, fontă, aluminiu, bronz, alamă, piese folosite în exploatările miniere, executa prin strunjire piese de schimb din materiale electroizolante, care erau folosite la repararea utilajelor din uzină, debita și strunjea piesele electroizolante cu discuri abrazive, executa operații de polizare și ajustare a pieselor executate din oțel, fontă, aluminiu, bronz, strunjea piesele motoarelor electrice venite la reparat, ascuțea scule cu polizorul.
În perioada 01.10.1998 – 31.03.2001, reclamantul a lucrat ca și lăcătuș în cadrul aceleiași secții, unde executa revizii și reparații la macarale, poduri rulante, cuptoare de impregnare, instalații de galvanizare, instalații de șablare, demontare a paratelor, spălare cu solvenți a pieselor, polizare, șlefuire și finisare.
Mai arată că lucra într-un mediu cu noxe profesionale ca: praf, pulberi și vapori toxici de la substanțele chimice cu care spăla piesele, locul de muncă nefiind ventilat corespunzător, lucrând astfel întreg programul de lucru de 8 ore și chiar suplimentar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. Ordinului nr.50/1990, art.35 NCPC și art.40 alin.2.lit.h din Codul Muncii, Decizi 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia 135 aCSJ și jurisprudența CEDO cauza B..
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor .
A depus la dosar în copie, un set de înscrisuri: carnet de muncă, carte de identitate, anexa 7 E-lista locurilor de muncă cu risc profesional, adeverință DSP D. privind situația bolilor profesionale, practică judecătorească.
La dosar, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexele 1și 2 la Ordinul nr.50/1990, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile prevăzute în anexe.
Reclamantul nu se regăsește în Anexa 7 la CCM E. și nici nu s-a probat că ar fi lucrat în unul din aceste locuri de muncă.
Pe cale de excepție, pârâta invocă excepția retroactivității și a prescripției extinctive, motivând că instanța nu mai poate judeca cererea reclamantului de realizare a unui drept, deoarece s-ar încălca articolul 6 din Codul Civil, care prevede că legea civilă este aplicabilă, cât timp este în vigoare, iar Ordinul 50/1990 a fost abrogat în 30.03.2001.
În ceea ce privește excepția prescripției, pârâta susține că acțiunea reclamantului este prescrisă, întrucât de la data solicitării au trecut peste 3 ani de când a luat la cunoștință de condițiile de muncă, și mai mult de 5 ani – pentru plata indemnizațiilor CAS.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. pr.civilă.
La termenul din 05.10.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, apărătorul reclamantei punând concluzii de respingere a acesteia.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă, excepția prescripției invocată de instanță, aceasta reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada din litigiu, activitate în meseria de strungar, în perioada 01.01._98 și de lăcătuș în perioada 01.10.1998 – 31.03.2001, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și susținerilor pârâtei din întâmpinare.
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul Muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul Muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.
În speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut sau putea cunoaște refuzul angajatorului de a-i acorda grupa de muncă și anume momentul încetării activității sale în cadrul unității respective, când - conform legii – angajatorul avea obligația de a-i înmâna carnetul de muncă, cu toate mențiunile asupra activității sale, completate la zi .
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare și alte drepturi ce se includ in aceasta", iar potrivit art. 4 alin.1 și 2, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, la încetarea activității sale, carnetul de muncă înmânându-i-se, completat cu toate înscrierile la zi.
Reclamantului i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă la data de 25.03.2006, de când a beneficiat și de ajutor de șomaj, conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz.nr. 108, ulterior fiind beneficiar de pensie de invaliditate, astfel că raportat la această dată, reclamantul avea la dispoziție un termen de 3 ani pentru a face demersurile necesare împotriva refuzului angajatorului de a-i recunoaște grupa de muncă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus, respectiv de 25.03.2006, se constată că acțiunea reclamantului este introdusă cu depășirea termenului legal de 3 ani, fiind promovată la data de 02.03.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite, respingând acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupă de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de reclamantul R. I. având CNP_, domiciliat în C., .. 2 A, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în C., .. 80 și în consecință respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.M.A.C./Asist. Jud. CMV
4 ex/05.X.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 4919/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4928/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
