Acţiune în constatare. Sentința nr. 86/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 9013/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 86/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul B. E., în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale cu martorul M. D., nominalizat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent în sala de ședință.
Instanța încuviințează cererea de probatorii, solicitată de reclamant prin apărător și de pârâtă în întâmpinare, după care procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în funcțiile de bobinator și maistru se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.01._68, conform Instrucțiunii nr. 1040/01.01.1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966, pct.24 și respectiv perioada 07.04._71 și 20.07._95, conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.69, 79 și 160 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2014, reclamantul B. E. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 22.06._68, 07.04._71, 20.07._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, art. 69, art. 79, art. 160, precum și Instrucțiunile 1040 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, pct. 24 și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform art. 40 al. 2 lit. h din Codul Muncii.
În motivare arată că, în perioadele 22.06._68, 07.04._71 și 20.07._95 a fost angajat al . activitatea de bobinator și maistru, fabrica Transformatoare, secția pregătiri, atelierul bobinaj, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă.
Relatează că a lucrat cu materiale electroizolante, toxice, fulgi de azbest, benzi izolante pe baza de mică, bandă de sticlă impregnate în rășină, cositor, tricloretilenă, pastă decapantă, rășini, acetonă, alcool etilic tehnic, solvenți organici sau cu soluții alcaline, sodă caustică, fosfat trisodic, conductori de cupru, izolați cu fibre de sticlă impregnate cu rășini poliesterice și lacuri de impregnare, conductori de aluminiu izolați cu hârtie de transformator, ulei de transformator, bandă de fretare (poliglas).
De la utilizarea acestor materiale rezulta praf de mică și sticlă, fum de la lipire, gaze și vapori de la lacuri, rășini și vopsele. Spune că era un zgomot continuu, vibrații, unde electromagnetice, radiații, frig, umezeală etc.
În atelier existau noxe atât de la activitatea proprie, cât și din activitatea desfășurată în atelierele învecinate care nu erau separate de atelierul reclamantului, neexistând uși izolante, acestea comunicând între ele. Toate aceste noxe au dat naștere unor boli de natură profesională.
Menționează faptul că, la nivelul unității pârâte s-a realizat procedura de stabilire și nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și a II-a, prevăzută de Ordinul nr. 50/1990, pentru funcțiile de bobinator, cât și maistru, în cadrul fabricii, aceasta eliberând doar unora din salariații săi (cu aceeași funcție și același loc de muncă cu cel al reclamantului), adeverințe din care rezultă că activitățile în meseriile menționate anterior se încadrează în grupa a II-a de muncă sau altora li s-a recunoscut pe cale judecătorească.
De altfel, pârâta a nominalizat în Anexa nr. 7 la CCM/1996 la pct. 2 Secția Pregătiri meseria de bobinator trafo mari și mici ca loc de muncă care beneficiază de gr. I și II, conform Ordinul nr. 50/1990.
Spune că întreaga activitate (22.06._68, 07.04._71, 20.07._83, ca bobinator și 03.05._91, ca maistru), s-a desfășurat în același loc de muncă, în aceleași condiții grele pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru (8 ore/zi din 8).
Relatează că lucrările efectuate la locul de muncă au constat în: execuția bobinelor pentru transformatoare, degresare chimică în vederea acoperirii și lipirii, acoperirea conexiunilor și capetelor de bare și lipirea cu aliaje pe bază de plumb sau cupru-argint, izolarea bobinelor din bare de cupru cu benzi de mică, sticlă și hârtie, care erau introduse anterior în alcool etilic, apoi impregnate cu diverși solvenți toxici. După aceste operații aplica pe bobine un anumit lac de bachelită toxic și înainte de bobinare, aplicau cu pensula pe cilindrii o rășină specială (toxică).
De asemenea, manipula aceste materiale toxice și canceringene: cupru care era izolat cu sticlă, pene cu distanțatori, egalizatori cilindri confecționați din pânză de sticlă impregnată în rășină, tamburi din sârmă de aluminiu izolați cu hârtie îmbibată în ulei de la bobinele defecte.
Frecvent ridicau greutăți, bobine pe care le făcea pe mașina de bobinat și pe care le manipula manual, ridicând greutăți de până la 100 kg. Ca urmare a tuturor factorilor enumerați mai sus, sănătatea sa are de suferit.
De asemenea, verifica toate lucrările de bobinaj din atelier, instruia noii veniți la locul de muncă, făcea aprovizionarea locului de muncă etc.
Descriind câteva operații pe care le executa folosind materialele de care a făcut vorbire mai sus, spune că executa bobinaj pentru trafo de 250 k VA și 400 kVA, trafo antigrizutoase folosite în minele de cărbune și trafo uscate de 63 k VA până la 1600k VA.
Aceste lucrări le executa în poziții incomode, practic stând într-un picior, celălalt picior îl ținea pe pedala de rotire a mașinii de bobinat fapt care a condus la îmbolnăvirea sa de o boală gravă de plămâni și anume, pleura pulmonară- TBC.
Pregătea cilindri pentru bobinare: aplica cu pensula o rășină specială, apoi lipea penele din fibră de sticlă sau trafoboard, în funcție de tipul transformatorului.
Reclamantul bobina transformatoarele cu conductori din cupru impregnați cu email și fibră de sticlă. Lipea conexiunile și pilea lipiturile, iar în timpul acestei operații rezulta praf de cupru sau aluminiu, de sticlă, fum și gaze toxice de la materialele și instalațiile utilizate (conductori de cupru izolați cu email și fire de sticlă, izolații pe bază de hârtie impregnată, cositor, sacâz, pastă decapantă, acid clorhidric, azbest, aparat de sudură autogen etc.).
Printre operațiile pe care le efectua, reclamantul enumera: introducea pene distanțatoare între găleți și consolida bobinajul, lipea și suda bobinele, apoi impregna transformatoarele uscate, repara transformatoarele, spăla și curăța mizeriile cu tricloretilenă, sodă caustică sau alți solvenți.
Datorită slabei dotări a fabricii urca pe dispozitivele de susținere a tamburilor metalici la 4-5 m înălțime, fără scări și echipament de protecție, pentru fixarea tamburilor care trebuia și rotiți folosea o singură mână pentru că pe cealaltă o folosea pentru sprijin.
Menționează că lucra în condiții extreme de temperatură, vara era foarte cald și iarna foarte frig. Nu exista ventilație, iar noxele erau purtate în întreaga incintă. De altfel, condițiile erau vitrege în toate atelierele din cadrul .>
Aceasta avea obligația să facă încadrarea personalului în grupe de muncă având în vedere condițiile deosebite de muncă în care își desfășoară activitatea persoanele respective: noxele existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc., conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Menționează faptul că, și atunci când a lucrat ca maistru în cadrul atelierului bobinaj a efectuat aceeași muncă în plus verifica și lua în primire lucrările oamenilor din echipa. De altfel, maistrul era un muncitor cu înaltă calificare.
În sprijinul acțiunii sale invocă și Decizia nr. 87 a Curții Constituționale, precum și jurisprudența CEDO în cauza B..
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori, nominalizându-l în acest sens pe M. D..
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct. 49, art. 69, art. 79 și art. 160, precum și pct. 3 din același Ordin care spune că "beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2", precum și Instrucțiunile 1040 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, pct. 24, având în vedere și Decizia nr. 258/2004 a ICCJ care a stabilit că " Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior ", art. 35 C.P.Civ. și art. 1528 Noul Cod Civil.
În scop probatoriu depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, adresa nr. 721/12.04.2001 emisă de Direcția de Sănătate Publică D., Situația Bolilor Profesionale pe ultimii 15 ani emisă, Anexa nr. 6 la CCM 2005-2006, Fișa locurilor de muncă cu pericol deosebit, Anexa 7 T cu locurile de muncă pe categorii de personal care beneficiază de grupa I și a II-a de muncă, Anexa 5 T la contractul colectiv de muncă, Buletin de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr. 45, Buletin de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr. 86, practică judiciară.
Pârâta . depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantul a fost angajatul unității pârâte în funcția de bobinator până în mai 1983 și maistru în continuare la Secția/Atelier Pregătiri-bobinaj, Divizia Transformatoare-Trafo.
Pe fond, apreciază că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție trebuiau să îndeplinească urmatoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similititudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la acest loc de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamantă, pârâta . a virat la Casa de pensii contribuția CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă.
În prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, unitatea pârâtă nu mai poate fi obligată la plata acestor diferențe de contribuții, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
În scop probatoriu depune, în copie, Situația cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă Tabel nr. 1, Anexa 7 T cu locurile de munca pe categorii de personal care beneficiază de grupa I și a II-a de muncă.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu un martor pentru reclamant, iar la termenul din data de 14.01.2015 a fost audiat martorul M. D., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul B. E., pe perioada dedusă judecății a fost angajatul unității pârâte în funcția de bobinator și maistru, fabrica Transformatoare, secția pregătiri, atelierul bobinaj, raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorului Maronescu D. a rezultat că a lucrat împreună cu reclamantul din anul 1967 până în 1995 în Atelierul Pregătiri – Secția Bobinaj, Fabrica Transformatoare.
Mai rezultă că reclamantul a fost bobinator până în anul 1983, după care a fost maistru până în anul 1991, în același atelier, continuând să desfășoare aceeași activitate, iar din 1991 până în anul 1995 a fost din nou bobinator în același atelier.
Martorul relatează că reclamantul executa transformatoare din clasa H de izolație pentru minele de cărbuni, transformatoare pentru locomotivele electrice și transformatoare pentru metroul din București, toate din aceeași clasă de izolație. Această clasă de izolație făcea parte din cea mai periculoasă grupă. F. conductori izolați în email și sticlă, bandă de izolație din sticlă impregnată în lacuri, mic, steclotecstolit și un material numit lam care, prin exfoliere, degaja un miros puternic și un praf, fum pe care îl inhala.
F. rășini pentru consolidarea miezurilor electro magnetice, electropastă, care conținea sodă și alte substanțe chimice, pastă care se folosea la lipirea componentelor.
F. și azbest, care era cancerigen și care în prezent nu se mai folosește; pentru lipituri folosea acidul clorhidric, praf de borox care, în contact cu flacăra oxiacetilenică, degaja un miros care te îneca.
Nu aveau materiale de protecție corespunzătoare și nici antidot și întregul program de lucru se desfășura în condițiile descrise.
Unitatea nu a încadrat bobinatorii din secția pregătiri bobine în grupa a II - a de muncă, dar toți colegii care au dat în judecată angajatorul au primit grupă de muncă.
Mai spune că au existat boli profesionale în rândul colegilor, respiratorii și legate de coloană, picioare, ca urmare a faptului că trebuiau să lucreze într-un picior la mașina de bobinat .
Ca maistru, a lucrat în aceleași condiții, efectuând aceleași operații ca și bobinatorii.
Potrivit Instrucțiunilor nr. 1040 din 01 ianuarie 1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 252/1967, la punctul 24 din Anexa 2, Tabelul nr. 2, sunt prevăzuți ca încadrându-se în grupa a II a de muncă " muncitorii de la fabricarea rășinilor, lacurilor și prafurilor de presare, precum și cei de la lipit mică și impregnarea pânzelor și hârtiilor electroizolante".
Astfel, având in vedere faptul că Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară a intrat în vigoare de la 01.01.1967 și că Instrucțiunile nr. 1040 din 01 ianuarie 1967 au fost date în aplicarea legii 27/1966, instanța constată că activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv de la 01.01.1967 până la 09.10.1968 în temeiul pct.24 din Instrucțiunea nr. 1040/01.01.1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966.
După . Ordinului 50/1990 activitatea de bobinator (desfășurată în fapt de reclamant tot timpul, inclusiv în perioada în care a fost maistru), așa cum a fost descrisă de acesta și confirmată de martor, se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.69, pct.79 și pct. 160.
Astfel potrivit pct. 69 Anexa II, Ordinul nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă activitatea de "Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline", potrivit pct. 79 Anexa II, Ordinul n. 50/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă activitatea de "Impregnarea bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice" iar potrivit pct. 160 se încadrează în grupa a II a de muncă "Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderea din industria materialelor de construcții (hale sau poligoane de prefabricate din beton și beton celular autoclavizat, linii tehnologice de fabricație a ipsosului, gipsului, agrocalcruzaicate, marmorocului), ateliere de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de încărcări-descărcări și manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite și combustibililor".
Conform art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile nocive de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 69, pct. 79 și 160 din Ordinul nr. 50/1990, în perioada 07.04._71 și 20.07._95.
Cu atât mai mult se cuvine încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă cu cât unitatea a încadrat în această grupă bobinatorii de la alte ateliere și nu a dovedit că activitatea celor încadrați ar fi fost diferită de activitatea celor pe care a refuzat să îi încadreze, sau că ar fi avut condiții de muncă diferite, mai nocive. Încadrarea unora dintre bobinatori în grupa a II a de muncă reprezintă o recunoaștere a dreptului salariaților ce ocupau aceeași funcție, adică și al reclamantului, de a fi încadrați în grupa II a de muncă. Ca urmare nu se justifica discriminarea făcută de pârâtă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă. Ori în cazul de față s-a făcut dovada condițiilor nocive la locul de muncă al reclamantei.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Pe de altă parte, având în vedere că unii dintre colegii reclamantului au obținut recunoașterea grupei de muncă prin hotărâri judecătorești, tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
În ce privește activitatea desfășurată anterior datei de 01.01.1967 instanța reține că nu pot fi aplicate dispozițiile actelor normative pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea și deci nu se poate constata desfășurarea activității în grupa a II a de muncă în raport de aceste acte normative.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcțiile de bobinator și maistru se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.01._68, conform Instrucțiunii nr. 1040/01.01.1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966, pct.24 și respectiv perioada 07.04._71 și 20.07._95, conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.69, pct. 79 și pct. 160 și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată reclamantul B. E., cnp_,
cu domiciliul în C., .. 113, județul D. în contradictoriu cu pârâta ._, J_, cu sediul în C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcțiile de bobinator și maistru se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.01._68, conform Instrucțiunii nr. 1040/01.01.1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966, pct.24 și, respectiv, perioada 07.04._71 și 20.07._95, conform Ordinului 50/1990, anexa II, pct.69, pct.79 și pct. 160.
Obligă pârâta să elibereze adeverință reclamantului în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14.01.2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier
C. D. G. A. D. C. I. C. O.
Red. jud. C.D.
4 ex./23.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
