Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2692/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2692/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 10228/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2692/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier -M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C., cu sediul în mun. C., .-7, jud. D., pentru membrii de sindicat A. M., A. M., A. I. M., A. Ș., A. F., B. A., B. Ș. M., B. P., B. Ș. P., B. D., B. E., B. I., B. T., B. V., BAZGU L., B. P., B. I., BORONTEA G., B. M., B. A., BUNA G., CANALE G., C. N., C. G., C. Ș., C. M., CHIORALIA A. A., C. F., C. I., C. V., C. D., C. E., C. A. L., C. M., C. E. D., C. D., C. N., C. A., C. C., C. C., C. M. SIDONEL, C. M., C. M., C. N., C. A., C. M., C. T., D. V. N., DASCULȚU JEAN C., D. C., D. D., D. I., D. T., D. M., D. C. E., D. I., D. F., D. G., D. G. G., E. I., E. E., F. L. R., F. D. CONSTANTA, F. C. R., F. ANDUENA A., G. C., G. P., G. F. C., G. GOGÎȚU I., HERTZOG P. L., I. I., I. M., ICA L., I. C., I. G., I. VERGICĂ, I. M., I. D., I. C., ISAIL I., I. M., I. E., IUSUFU E., L. A., L. L., L. I. E., L. D., L. I. I., M. M., M. O., M. C., MARINAȘI F., M. M., M. D., M. V., M. D., MIHART C. C., MIHART C., MIHART M. E., M. C., M. C., N. M., N. C. L., N. M., N. M. R., N. M. DIDA, N. A., N. C. G., N. I., O. I., OSAIN F., O. M. C., P. A., P. M. I., P. M. P., P. M., PETRIȘOT L. M., P. I., P. M., P. M., P. S., P. C., R. C. L., R. D., R. G., R. V., R. D. I., R. L. F., R. I., R. I., S. A. C., S. N. M., S. C., S. F., Ș. S., S. M., S. D., STĂICUȘ J., S. I., S. M., S. A., Ș. M., Ș. M. L., Ș. L. L., Ș. L., Ș. D., Ș. M., Ș. S., S. D. G., S. M., Ț. C., Ț. AMADA, T. M., T. E. A., T. G., T. M., T. I. V., U. F., U. I. M., V. C., V. S., V. M., V. E., V. G., V. I., V. C., V. M. M., V. I., V. C. V., V. ARISTEL, V. G. I., D. I., B. C., CEPLEANU M. R., C. M., E. C., G. M., V. C. D. T., G. S., S. D., S. C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A., cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamanta, prin reprezentant I. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin Registratură, pârâta a depus concluzii scrise la dosar.
Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ce privește perioada 01.01._11, conform art. 268 alin.1 lit. c) Codul Muncii, excepția autorității de lucru judecat, referitor la membrul de sindicat B. T., excepția prescripției și excepția inadmisibilității cererii, ]invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției prescripției, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat, referitor la membrul de sindicat B. T., lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, considerând că se aplică lit. c) a art. 268 Codul Muncii, iar nu litera e) a aceluiași articol.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, conform art. 7 din CCM, Anexa I, cu mențiunea că indemnizația aferentă concediului de odihnă nu a fost primită de membrii de sindicat, înțelegând să o solicite pentru anul 2011, deși concediul de odihnă a fost efectuat, nici cel de al 13 – lea salariu nu a fost primit, neprimind indemnizația concediului de odihnă, conform art. 61 alin. (1) C.C.M, iar C.C.M-ul din 2008 a fost valabil și în anul 2011, depunând concluzii scrise la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
La data de 08.07.2011, reclamanta U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C., pentru membrii de sindicat A. M., A. M., A. I. M., A. Ș., A. F., B. A., B. Ș. M., B. P., B. Ș. P., B. D., B. E., B. I., B. T., B. V., BAZGU L., B. P., B. I., BORONTEA G., B. M., B. A., BUNA G., CANALE G., C. N., C. G., C. Ș., C. M., CHIORALIA A. A., C. F., C. I., C. V., C. D., C. E., C. A. L., C. M., C. E. D., C. D., C. N., C. A., C. C., C. C., C. M. SIDONEL, C. M., C. M., C. N., C. A., C. M., C. T., D. V. N., DASCULȚU JEAN C., D. C., D. D., D. I., D. T., D. M., D. C. E., D. I., D. F., D. G., D. G. G., E. I., E. E., F. L. R., F. D. CONSTANTA, F. C. R., F. ANDUENA A., G. C., G. P., G. F. C., G. GOGÎȚU I., HERTZOG P. L., I. I., I. M., ICA L., I. C., I. G., I. VERGICĂ, I. M., I. D., I. C., ISAIL I., I. M., I. E., IUSUFU E., L. A., L. L., L. I. E., L. D., L. I. I., M. M., M. O., M. C., MARINAȘI F., M. M., M. D., M. V., M. D., MIHART C. C., MIHART C., MIHART M. E., M. C., M. C., N. M., N. C. L., N. M., N. M. R., N. M. DIDA, N. A., N. C. G., N. I., O. I., OSAIN F., O. M. C., P. A., P. M. I., P. M. P., P. M., PETRIȘOT L. M., P. I., P. M., P. M., P. S., P. C., R. C. L., R. D., R. G., R. V., R. D. I., R. L. F., R. I., R. I., S. A. C., S. N. M., S. C., S. F., Ș. S., S. M., S. D., STĂICUȘ J., S. I., S. M., S. A., Ș. M., Ș. M. L., Ș. L. L., Ș. L., Ș. D., Ș. M., Ș. S., S. D. G., S. M., Ț. C., Ț. AMADA, T. M., T. E. A., T. G., T. M., T. I. V., U. F., U. I. M., V. C., V. S., V. M., V. E., V. G., V. I., V. C., V. M. M., V. I., V. C. V., V. ARISTEL, V. G. I., D. I., B. C., CEPLEANU M. R., C. M., E. C., G. M., V. C. D. T., G. S., S. D., S. C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A., București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi pentru perioada 01.01.2011 – 22.04.2013 – pentru anul 2011, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim but pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei lunar, conform art. 41 alin . 3 lit. a, al 13 – lea salariu, conform art. 43 al 2 lit. a) și indemnizația de concediu, conf. art. 61 alin 1, din C.C.M. la nivel de ramură transporturi.
- pentru anul 2012, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei lunar, conform H.G. 1225/14.12.2011,
- pentru anul 2013, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei lunar, conform H.G. 23/22.01.2013, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale de la data nașterii dreptului de la data plății efective, pentru următoarele considerente:
În fapt, a arătat că pârâta nu a achitat reclamanților drepturile menționate și cuvenite conform legilor în vigoare.
C.C.M. a încălcat flagrant dispozițiile legale imperative în ceea ce privește salariul minim de 700 lei lunar, al 13 – lea salariu și indemnizația de concediu din C.C.M. la nivel de R. Transporturi, precum și salariul minim brut pe țară garantat în plată, pentru anii 2012 și 2013, deși art. 2 alin 6 din același contract prevede: în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din C.C.M, intervin reglementări legale favorabile, ele vor face parte de drept de contract în condițiile prevăzute de acestea, ori în situația de față așa cum a arătat nu sunt respectate dispozițiile legale în vigoare.
Referitor la capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală solicitată, a precizat faptul că se urmărește acoperirea prejudiciului efectiv suferit ca urmare a deprecierii monedei naționale pe când dobânda legală reprezintă folosul ce putea fi obținut prin folosirea acelei sume(folosul nerealizat).
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19.12.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, pentru următoarele considerente:
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere prev. lg 53/2003, art. 268 alin, 1 pct, c,e, deoarece termenul impus de Codul muncii a fost depășit, adică 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel acțiunea fiind tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este inadmisibilă, din perspectiva faptului că salariul de bază a fost negociat iar salariații și-au dat consimțământul cu privire la valoarea lui prin semnarea în perioada de referință, a actului adițional la C.I.M, astfel acordul a fost liber exprimat astfel încât nu se justifică atitudinea manifestată în formularea acțiunii.
Prevederile actelor normative invocate de reclamanți nu sunt incidente în cauză, nivelul de salarizare al reclamanților în această perioadă fiind stabilit peste minimul instituit prin hotărârile de guvern menționate, conform grilelor de salarizare din C.C.M. unic la nivel de unitate.
În cazul salariaților de la C.F.R, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de salarizare și de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din C.C.M la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K (S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare si K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Se constată astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare, nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum
Se constată astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare, nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum).
Așadar, pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe țară și să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
În urma aplicării acestei formule de calcul pârâta a stabilit reclamanților salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestora, salarii ce respectă condiția impusă de H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și H.G. nr. 23/2013, de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară, acela de 670 lei, 700 lei, respectiv 750 lei.
C.C.M. încheiat la nivel C.N.C.F. CFR S.A. nu prevede acordarea salariului suplimentar și nici nu a fost aprobat vreun regulament în acest sens de către comisia paritară, astfel încât cest capăt de cerere nu poate fi admis.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii legale aferentă drepturilor salariile solicitate, consideră că este totul neîntemeiat având in vedere faptul că în cauză, între pârâtă și reclamant nu s-au stabilit raporturi juridice de natură civilă care să facă obiectul art. 1 și art. 8 din OG 13/2011 privind dobânda legală, ci raporturi juridice de muncă întemeiate pe dispozițiile legislației muncii.
A solicitat proba cu înscrisuri, iar în drept, a invocat prevederile art. 205 c.p.c.
A depus la dosar adeverințele salariaților menționați în cererea de chemare în judecată-filele 73-89.
La termenul de judecată din data de 09.02.2015, instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă, pentru a comunica înscrisuri referitoare la salariul de bază corespunzător clasei de salarizare, pentru fiecare membru de sindicat în perioada dedusă judecății, precum și actele adiționale la contractele individuale de muncă, încheiate cu salariații reclamanți, înscrisuri depuse la dosar la data de 20.04.2015.
La data de 09.03.2015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea excepțiilor invocate și apărările pe fondul cauzei ca fiind neîntemeiate, reiterând aceeași motivare din cuprinsul acțiunii principale.
A depus la dosar C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2009, mai multe sentințe și decizii ale instanțelor de judecată.
La data de 20.04.2015 pârâta C.N.C.F. CFR S.A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantul B. T., drepturi aferente perioadei 06.02.2011 – 22.04.2013.
La termenul din data de 20.04.2015, instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze pentru fiecare membru de sindicat clasa de salarizare pe care a avut-o în perioada dedusă judecății și să indice valoarea cuvenită a salariului, precum și cea calculată efectiv de angajator.
La data de 18.05.2015 U.T.S. Drum de F. C. a depus la dosar precizare la acțiune, prin care a inserat aceiași motivare.
De asemenea, părțile au mai depus la dosar și concluzii scrise, în care au reiterat fiecare motivările privind acțiunea precum și întâmpinarea din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Cu privire la excepțiile invocate, ce vor fi examinate cu prioritate, conf. art. 248 alin.1 c.p.c., se constată că în raport de data introducerii acțiunii – 08.07.2014 și perioada pentru care reclamanții solicită diferențele de drepturi salariale, calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei, conform art. 41, alin. 3, lit. a) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv încasate, instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._11, excepție pe care o va admite, obiectul cererii fiind drepturi salariale supuse prescripției de 3 ani, conf. art. 268 alin. 1 litera c din Codul Muncii, perioada 01.01._11, fiind în afara acestui termen.
Ca atare, se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată în baza art. 268 alin. 1 litera e din Codul Muncii, de pârâtă prin întâmpinare, nefiind aplicabile dispozițiile legale invocate, deoarece drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 litera c din codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă la data de 20.04.2015, se reține că, potrivit art. 430 c.p.c., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra altui incident, are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar conf. art. 431 alin. 1 c.p.c., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin sentința nr. 543/20.05.2014, pron. de Tribunalul Teleorman în dos. nr._ , s-a admis acțiunea formulată de Sindicatul Liber Independent al Secției L 2 Roșiori, pentru membrii de sindicat, printre care și reclamantul B. T., fiind obligată pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A., cu sediul în mun. București, să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2011 și drepturile salariale efectiv încasate, în temeiul art. 1 din H.G. 1193/24.11.2010, sume care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală, diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2012-2013 și drepturile salariale efectiv plătite în temeiul art. 1 din H.G. 1225/14.12.2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală, precum și diferențele drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 750 lei, conf. Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2012-2013 și drepturile salariale efectiv plătite în temeiul art.1 din H.G. 23/22.01.2013, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală-pentru perioada 06.02._13. Sentința a rămas definitivă ca urmare a anulării apelului, prin decizia nr. 88/2015, pron. de Curtea de Apel București în dos. nr._ .
Ca atare, constatând că există tripla identitate cerută de dispoz. art. 431 c.p.c., între cererea ce a făcut obiectul dosarului respectiv și cererea de față, vizând obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 06.02._13, excepția invocată este apreciată ca fiind întemeiată, așa încât va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii pentru perioada respectivă, ca existând autoritate de lucru judecat.
Sub aspectul excepției inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța o va respinge, având în vedere că între reclamanți și societatea pârâtă au fost încheiate contracte individuale de muncă, modificate prin acte adiționale semnate de salariați, în temeiul cărora a fost formulată prezenta acțiune, iar faptul că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe un contract colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și un contract colectiv de muncă la nivel de grup unități feroviare, ce conțin prevederi salariale mai favorabile decât cel la nivel de unitate nu este de natură să ducă la inadmisibilitatea cererii.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferente perioadei 08.07._13, calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei lunar, conf. art. 41 alin. 3 litera a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi pentru anul 2011, de 700 lei lunar, conf. H.G. 1225/14.12.2011, pentru anul 2012 și de 750 lei, conf. H.G. 23/22.01.2013, pentru anul 2013, cu actualizare la data plății, precum și plata dobânzii legale de la nașterea dreptului la data plății efective.
Potrivit art. 1 din H.G. 1193/2010", Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art. 2 din același act normativ, " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Pentru anul 2012, salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat conform H.G. nr. 1225/2011, la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar, iar pentru anul 2013, potrivit H.G 23/2013, începând cu 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună .
Prin aceste acte normative, statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut de 670 lei în anul 2011, de 700 lei în anul 2012 și 750 lei în anul 2013, angajatorii având obligația să asigure salariaților acest salariu minim brut impus de lege, fără a avea posibilitatea stabilirii unor salarii de bază mai mici de 670 lei, 700 lei, respectiv de 750 lei.
În cazul salariaților de la C.F.R, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de salarizare și de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K (S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare si K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la C.C.M.
Se constată astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare, nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum), așa încât pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe țară și să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
În urma aplicării formulei de calcul menționate anterior, pârâta a stabilit reclamanților salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestora, salarii ce respectă condiția impusă de H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și H.G. nr. 23/2013, de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară, acela de 670 lei, 700 lei, respectiv 750 lei.
Totodată, pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la C.C.M. la nivel de unitate pe anul 2011-2012, care prevede că "salariul minim brut în cadrul S.N.T.F.C C.F.R CĂLĂTORI este superior salariului de bază minim brut pe țară."
Reclamanții au mai invocat și dispozițiile art. 164 alin 2 C. muncii, dispoziții care prevăd că " Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară."
Nici aceste dispoziții nu impun obligația ca, în formula de calcul să se pornească de la salariul de bază minim brut pe țară, ci doar obligația ca rezultatul în urma aplicării formulei de calcul să nu fie sub salariul minim brut pe țară, ori, pârâta a respectat aceste dispoziții, deoarece salariile reclamanților sunt superioare salariului de bază minim brut pe țară, considerente pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii celui de-al 13 lea. salariu aferent anului 2011, se reține că, deși conf. art. 4 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi pentru anii 2008-2010, acest contract a avut aplicabilitate cu începere de la_ până la 31.12.2010, totuși, conf. alin.2 al art. 4 din același contract, Dacă nici una din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, deci până la 31.12.2011.
Cum nu s-a făcut de către pârâtă dovada denunțării acestui contract colectiv, în conformitate cu dispoz. art. 4, instanța va considera că el și-a produs efectele până la data de 31.12.2011, urmând a fi analizate susținerile reclamanților în temeiul reglementărilor pe care acesta le conține.
Astfel, art. 43 alin. 2 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, cu nr. 722/24.01.2008, prevede într-adevăr în categoria altor venituri și al 13-lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent, ce se acorda în primul semestru al anului următor. Cu toate acestea, art. 43 alin. 3, prevede că la nivel de unități condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere anual și lunar, la salariul de merit, precum și la al 13 –lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „al 13 lea salariu ”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate, însă în cauză, CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012, negociat și semnat de reprezentanții patronatelor și sindicatelor nu prevede pentru anul 2011 acordarea celui de-al 13 lea salariu.
Mai mult, H.G. nr. 28/2010 și H.G. nr.311/2010, dispun în mod imperativ: " cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă limitele maxime ce nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și numai cu aprobarea guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor ", iar potrivit art. 1 alin. 1 din H.G.81/1997, regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti la finele anului premiul anual, al 13 lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Ca atare, cum pârâtei i s-a impus o anumită conduită financiară contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli și în lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturilor bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, aceasta a fost în imposibilitate financiară să constituie fondul necesar plății celui de-al 13 lea salariu, așa încât nu se poate susține că a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură .
Având în vedere aceste aspecte, precum și art. 1270 N.C.C, cererea reclamanților de acordare a celui de-al 13 lea salariu va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea indemnizației de concediu, instanța reține că potrivit art.61 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi pentru anii 2008-2010, Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu stabilită în condițiile prevăzute la pct.54 din OUG 65/29.06.2005, pentru modificarea și completarea legii nr. 53/24.02.2003, respectiv a art. 145 din aceasta, iar conform art. 150 din codul muncii, "pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă"".
În cauză, deși legal citată, pârâta nu a depus dovezi în apărarea sa, așa cum prevăd dispozițiile art. 272 din codul muncii, așa încât instanța reține că reclamanții nu au încasat indemnizația aferentă concediului de odihnă, corespunzător perioadei lucrate în anul 2011, urmând astfel săadmită acest capăt de cerere și să oblige pârâta să le plătescă aceste drepturi, în baza dispozițiilor legale menționate.
Sub aspectul cererii de acordare a drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale, instanța reține că actualizarea cu indicele de inflație își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, prev. de art. 1531 cod civil, în conformitate cu care creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării, prejudiciu ce cuprinde, conf. alin.2 al aceluiași articol, atât pierderea efectivă suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit.
De asemenea, ea urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la momentul înregistrării prejudiciului și cel al plății efective a sumei datorate, iar caracterul compensatoriu rezidă în faptul că are ca scop păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în acord de altfel și cu dispozițiile art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce prevăd necesitatea acordării unei reparații echitabile persoanei lezate într-un drept al său.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens, iar acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil, în vigoare în perioada respectivă).
Astfel, reclamanților li se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c) raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art. 1535 din Noul Cod Civil.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, în ce privește perioada 01.01._11, pentru drepturile bănești având ca obiect diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei, conform art. 41, alin. 3, lit. a) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv încasate și, în consecință, respinge acțiunea ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Respinge excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul B. T. împotriva pârâtei, având ca obiect diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 700 lei și drepturile salariale efectiv încasate pentru perioada 06.02._13. Respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. T. SINDICALĂ "DRUM DE F." C., cu sediul în mun. C., .-7, jud. D., pentru membrii de sindicat A. M., A. M., A. I. M., A. Ș., A. F., B. A., B. Ș. M., B. P., B. Ș. P., B. D., B. E., B. I., B. T., B. V., BAZGU L., B. P., B. I., BORONTEA G., B. M., B. A., BUNA G., CANALE G., C. N., C. G., C. Ș., C. M., CHIORALIA A. A., C. F., C. I., C. V., C. D., C. E., C. A. L., C. M., C. E. D., C. D., C. N., C. A., C. C., C. C., C. M. SIDONEL, C. M., C. M., C. N., C. A., C. M., C. T., D. V. N., DASCULȚU JEAN C., D. C., D. D., D. I., D. T., D. M., D. C. E., D. I., D. F., D. G., D. G. G., E. I., E. E., F. L. R., F. D. CONSTANTA, F. C. R., F. ANDUENA A., G. C., G. P., G. F. C., G. GOGÎȚU I., HERTZOG P. L., I. I., I. M., ICA L., I. C., I. G., I. VERGICĂ, I. M., I. D., I. C., ISAIL I., I. M., I. E., IUSUFU E., L. A., L. L., L. I. E., L. D., L. I. I., M. M., M. O., M. C., MARINAȘI F., M. M., M. D., M. V., M. D., MIHART C. C., MIHART C., MIHART M. E., M. C., M. C., N. M., N. C. L., N. M., N. M. R., N. M. DIDA, N. A., N. C. G., N. I., O. I., OSAIN F., O. M. C., P. A., P. M. I., P. M. P., P. M., PETRIȘOT L. M., P. I., P. M., P. M., P. S., P. C., R. C. L., R. D., R. G., R. V., R. D. I., R. L. F., R. I., R. I., S. A. C., S. N. M., S. C., S. F., Ș. S., S. M., S. D., STĂICUȘ J., S. I., S. M., S. A., Ș. M., Ș. M. L., Ș. L. L., Ș. L., Ș. D., Ș. M., Ș. S., S. D. G., S. M., Ț. C., Ț. AMADA, T. M., T. E. A., T. G., T. M., T. I. V., U. F., U. I. M., V. C., V. S., V. M., V. E., V. G., V. I., V. C., V. M. M., V. I., V. C. V., V. ARISTEL, V. G. I., D. I., B. C., CEPLEANU M. R., C. M., E. C., G. M., V. C. D. T., G. S., S. D., S. C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A., cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pârâta să plătească reclamanților indemnizația de concediu aferentă perioadei efectiv lucrate de aceștia în cursul anului 2011, actualizată cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate, calculat de la data scadenței la data plății efective.
Respinge celelalte capete de cerere.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar M. G. M.
Grefier
M. Ș.
4 ex.
Red./tehnored./Jud.C.C.
18.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 64/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
