Acţiune în constatare. Sentința nr. 1930/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1930/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 14183/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1930/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. F. AUTOMOBILE PENTRU A. S., M. G., UDRICA D., VANTU I. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. I. pentru reclamanți și consilier juridic M. M. pentru societatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii .
Instanța invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune si acorda părților cuvântul asupra excepției invocate.
Consilier juridic D. I. solicita respingerea excepției învederând că obiectul prezentei cauze este acțiune în constatare, aceasta fiind imprescriptibilă .
Consilier juridic M. M. pune concluzii de admitere a excepției invocate din oficiu.
Instanța retine dosarul spre soluționarea excepției prescripției dreptului material la actiune.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea introductiva, reclamantii A. S., M. G., UDRICA D., VANTU I. au chemat in judecata pe paratul F. R., solicitand sa se constate ca în perioada 02.05.1992 – 01.04.2001 si-au desfasurat activitatea in grupa a II-a de munca, prevazuta la pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 si pct. 38 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990 completat cu avizele ulterioare, in procent de 100 %, cu obligarea eliberarii unei adeverinte in acest sens.
In scop probator au fost depuse inscrisuri: copia cărților de identitate, a carnetelor de munca, practica judiciara.
In motivarea actiunii au aratat ca sunt angajati ai unitatii parate, in functia de reglor Atelier Presaj – Sectia Presaj.
Au sustinut reclamantii că pentru perioada 1982 – 1992 pârâtul le-a eliberat adeverinte pentru grupa a II-a de muncă, avand in vedere conditiile grele de munca în care si-au desfășurat activitatea, însă nu același lucru s-a intamplat si pentru perioada 02.03.1992 – 01.04.2001, desi locul de munca, felul muncii, meseria si conditiile de munca nu au fost modificate.
Apreciaza astfel ca activitatea desfasurata de reclamanti, respectiv cea de reglor – presator, se incadreaza intocmai la activitatea descrisa la punctul 3 din Ordinul nr. 50/1990 si art. 38 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990 completat cu avizele ulterioare, conform adresei nr. 43G/1557/09.06.1999 emisa de MMPS prin care se mentioneaza ca activitatea de stantare, matritare si ambutisare la cald si la rece a tablelor cu grosime de 1 mm, se incadrează in grupa a II-a de munca.
Pârâtul F. R. S.A. a formulat intampinare ( filele 147 – 150 ) prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune de 3 ani, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca locul de munca si activitatea desfasurata de reclamanti nu se regasesc in Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 la niciun punct al acestuia. Mai mult, spune ca in cadrul paratei nu s-au identificat tabele nominale in care contestatorii sa fie cuprinsi ca ar fi desfasurat activitati ce s-ar incadra in grupa a II-a de munca pentru perioada solicitata in actiune.
In scop probator s-a depus un set de inscrisuri, practică judiciară.
Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune, potrivit dispozitiilor art. 248 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeasi concluzie reiesind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului principal, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Prin urmare, prescriptia extinctiva reprezinta practic o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului.
Tribunalul constata ca, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.2 din codul muncii rap.la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neinscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
Se retine ca, in materia dedusa judecatii, termenele de sesizare a instantei sunt prevazute in acte normative speciale, aceste termene derogand de la dreptul comun in materie (in masura in care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
Tribunalul constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamanti se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din C o d u l m u n c i i, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Dispozitia legala sus-mentionata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situatiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescriptie in cazul cererilor formulate in vederea solutionarii unui conflict de munca, ce se incadreaza in alin. 2 al art. 283 din C o d u l m u n c i i, nu lasa loc nici unei interpretari sub aspectul duratei acestui termen.
Avand in vedere dispozitiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, prevazute de art. 268 din C o d u l m u n c i i, nu se poate aprecia ca actiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, asa cum s-a sustinut de catre reclamant/a.
Pe de altă parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Asadar, in conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului.
In ceea ce priveste data nasterii dreptului, Tribunalul constata ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoasca, cu un mimim de diligenta, neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate.
În ceea ce îi priveste pe reclamanți, Tribunalul constata ca in carnetele de muncă ale acestora exista mentiuni cu privire la faptul ca, incepand cu data de 01.01.2011, se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, astfel că, de la aceasta data, reclamantii au cunoscut faptul ca nu li s-a acordat beneficiul grupei a doua, însă au dat dovadă de pasivitate.
Ca atare, de la aceasta data (anul 01.01.2011) pana la data introducerii actiunii – 25.11.2014, este evident că termenul de 3 ani prevazut de art. 268 alin.2 Codul Muncii nu a fost respectat.
Asa fiind, constatand ca termenul de prescriptie era implinit la data promovarii actiunii, 25.11.2014, Tribunalul va admite exceptia invocata de parat prin intampinare si va respinge actiunea.
Se va avea in vedere si faptul ca, in practica recenta a Curtii de Apel C. a fost imbratisata aceeasi solutie, prin Decizia nr. 1038/26.02.2015, pronuntata in dosar_, instanta de control judiciar retinand urmatoarele:
" Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantaui formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,Curtea constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice."
Tribunalul retine, in plus, ca aplicarea normelor de drept generale in detrimentul celor speciale presupune o gresita aplicare a legii.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens (in acest sens fiind o decizie din 05.06.2008 a Curtii de Apel C.), textele dreptului comun invocate in speta necuprinzand astfel de prevederi.
Sub acelasi aspect, teoria si practica judiciara au statuat, in mod unitar, ca hotararea este data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material in situatia in care se extinde aplicarea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplica ori restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor acesteia.
Prof. G. B., in cea mai recenta lucrare a sa, " D. Procesual Civil" – Ed. Hamangiu, 2015, precizeaza ca o asemenea situatie se intalneste in cazul in care se face aplicarea normelor de drept comun in cazul in care exista o norma speciala, derogatorie de la dreptul comun (pagina 645).
Asa fiind, Tribunalul va constata ca actiunea este formulata cu incalcarea termenului prevazut de art. 268 alin.2 C., astfel ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si va respinge actiunea ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de paratul F. R. S.A., cu sediul în C., .. 29, inregistrata la ORC sub nr. J_, CUI_ prin intampinare.
Respinge acțiunea reclamanților A. S., cnp_, cu domiciliul in ., ., ., judetul D., M. G., cnp_, cu domiciliul in C., .. 20, ., UDRICA D., cnp_, cu domiciliul in C., .. 26, ., ., VANTU I.,, toți cu domiciliul ales la sediul Sindicatului F. Automobile din C., .. 29, judetul D. în contradictoriu cu paratul F. R. S.A., cu sediul în C., .. 29, inregistrata la ORC sub nr. J_, CUI_, ca prescrisa.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotarari, cererea de apel putand fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
red. jud. M.R.H., a.j. M.D.
4 ex./08 mai 2015
C.P. 24 Aprilie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
