Acţiune în constatare. Sentința nr. 1907/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1907/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1907/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1907/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. V.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - reclamant - B. V. reprezemtat de avocat R. O., lipsind: - pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție competenta de soluționare a cauzei .
Avocat R. O. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent în soluționarea pricinii.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 din C muncii, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța din oficiu, în temeiul art.247-248 Cpciv, invocă excepția prescripției dreptului la actiune în raport de disp.art. 268 alin. 2 din C muncii.
Avocat R. O. pentru reclamant, pune concluzii de respingerea excepției, fiind vorba de o acțiune imprescriptibilă.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția prescripției dreptului material la actiune
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 05.07._73, 05.12._95 și 06.11._96 în meseria de electrician și controlor lucrări electrotehnice se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.
În motivare, a arătat că a fost salariatul unității ., pe perioada dedusă judecății.
A învederat faptul că în îndeplinirea meseriei de electrician și respectiv controlor lucrări electrotehnice în cadrul aceluiași atelier, a desfășurat operațiuni de polizare, ajustare, finisare și șlefuire a materialelor feroase și neferoase, lucrând cu rășini sintetice, bandă de sticlă și bandă de mică impregnate în lac de impregnare, folosind substanțe toxice: electropastă, spume poliuretanice, acid clorhidric, cositor, plumb, cupru, zinc, materiale electroizolante, sticlotextolit. A mai executat operațiuni de finisare cu șmirghel și pila abrazivă și de degresare chimică folosind solvenți organici și soluții alcaline.
A precizat că a executat operațiunile menționate pe parcursul întregului program de lucru,
în condiții grele de muncă, în prezența unor factori de risc chimic,substanțe toxice, caustice, inflamabile, radiații chimice zgomote și vibrații puternice .
În drept, a invocat în drept prevederile Ordinului 50/1990-Anexa 2, pct 26 și 79, L19/2000, HG 261/2001, HG 246/2007, HG 257/2011.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că personalul angajat în cadrul unității trebuia să îndeplinească următoarele condiții pentru a beneficia de încadrarea în grupă de muncă,respectiv să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II la Ordinul 50/1990, să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul încadrat în grupe superioare de muncă, să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele ,ținând cont de condițiile concrete de muncă.
Pârâta a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă cu respectarea art.4 și 5 din ordin,comisiile patronat –sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă, fiind întocmite tabele nominale pe locuri de muncă sau activități. În ce îl privește pe reclamant, nici locul său de muncă și nici activitatea sa nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
A depus la dosarul cauzei anexele la CCM privind încadrarea locurilor de muncă din unitate în grupe superioare de muncă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți.
La termenul din 23.04.2015, în raport de disp.art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de data încetării raporturilor de muncă, dată la care reclamantului i s-a predat carnetul de muncă și a luat la cunoștință de mențiunile din acesta.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul a fost salariat al pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate în raport de disp.art.248 Cpciv, se rețin următoarele:
În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune determinantă este stabilirea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar al reclamantei respectiv, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea, sau între părți există un raport de muncă,fiind vorba despre o acțiune privind soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantei formulată împotriva fostului angajator este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.
Astfel, devin aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, prioritare față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste prevederi, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, în materia jurisdicției muncii, legiuitorul a stabilit faptul că nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate .
Cu privire la data de la care termenul de prescripție curge, se reține că, în raport de mențiunile din carnetul de muncă rezultă că raporturile de muncă dintre reclamant și unitatea angajatoare pârâtă au încetat la data de 01.07.1996, dată la care acesta a intrat în posesia carnetului de muncă, având astfel cunoștință de mențiunile din acesta, inclusiv de absența mențiunilor referitoare la grupa de muncă.
Se constată astfel că acțiunea a fost formulată cu mult peste termenul legal de prescripție, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii în constatare privind încadrarea activității reclamantului în grupa a II a de muncă.
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V., având CNP_, domiciliat în C., ..18, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..80, Jud. D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red.Jud.G.S./As jud.A.V.
4 ex/27.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
