Acţiune în constatare. Sentința nr. 315/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 315/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 315/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant B. M., cu domiciliul în mun. C., ., .. 2, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat A. D., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar și audierea martorului S. G.; referitor la înscrisurile pârâtului, arată că nu se opune acestora.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și proba testimonială solicitată de avocatul reclamantului, apoi, conform dispozițiilor art. 312 Cod Procedură Civilă, procedează la audierea martorului S. G., sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, acordarea grupei II de muncă, în procent de 100 %, conform Ordin nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34, 69, eliberarea adeverinței aferente, fără cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioadele 19.07._74 și 01.07._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, pct. 3, Anexa 2, art. 34, art.69 și art. 160, precum și Ordinului nr. 125/1990, pct.38 și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform art.40 alin.2 lit.h din Codul Muncii.
În motivare, a arătat că în perioada menționată a fost salariatul unității pârâte S.C. E. S.A. în meseria de strungar (prelucrător prin așchiere), atelierul strungărie grea, fabrica M.E.R, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă.
A arătat că a desfășurat operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe baza de: steclotextolit, pertinax, mică, sticlă, emulsii de răcire pe bază de sodă caustică și uleiuri minerale, oțel, fontă, alamă, bronz, cupru în urma cărora rezultau noxe și praf, pulberi de metale feroase și neferoase, pulberi de abrazivi de cuarț, span incins.
De asemenea, a menționat că ridica greutăți, manipulând manual piesele grele și că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100% din programul de lucru (8 ore/zi din 8).
Ca strungar la atelierul strungărie din cadrul fabricii Mașini Electrice Rotative, a executat prin strunjire piesele motoarelor electrice, poliza, șlefuia apoi la final lustruia piesele din metale feroase, neferoase și materiale electroizolante .
Subansamblele și piesele executate intrau în componența unui motor electric, atelierul unde reclamantul lucra era un loc de muncă cu condiții deosebite întrucât exista risc de zgâriere, strivire, tăiere, înțepare, zgomot profesional și vibrații mecanice.
Nu aveau voie să lucreze cu mănuși întrucât exista riscul prinderii mâinilor de piesele strungului aflate în mișcare de rotație.
Reclamantul a mai arătat că, deși a lucrat în același loc de muncă și în aceleași condiții încă de la angajare, doar începând cu anul 1995 pârâta i-a acordat spor de muncă grea, dovadă în acest sens fiind carnetul de muncă, poz.48, și că în aceeași incintă cu atelierul în care își desfășura activitatea se aflau și atelierele colectoare, bobinaj de unde rezulta praf de mică, iar de la secția vopsitorie se inhalau toate substanțele toxice, deoarece instalația de ventilație nu funcționa.
Reclamantul a precizat că, în preajma strungurilor era un zgomot foarte puternic, amplificat și de zgomotul de la atelierul prese precum și de la standurile de probe.
Printre operațiile executate a mai menționat polizarea și șlefuirea pieselor turnate din fontă (axe pentru motoare, bucși, capace, labirinți, inele), ascuțirea cuțitelor de strung cu polizorul, executarea pe strung a șuruburilor din oțel de diferite dimensiuni și răcirea lor cu lichid de răcire pe bază de sodă caustică, prelucrarea și șlefuirea bucșilor electroizolante pe bază de mică ale inelelor colectoare, buloanele port-perie care erau turnate din fibră de sticlă impregnată cu rășini poliesterice, strunjirea buloanelor de contact care erau din cupru, finisarea acestora cu smirghel, strunjirea bucșilor electroizolante din mică, strunjirea, șlefuirea și lustruirea labirinților din oțel până la dimensiunile normale, executarea inelelor de contact din bronz, strunjirea și șlefuirea bucșilor din sticlă la inelele de contact, distanțori din sticlostatitex, a buloanelor electroizolante din sticlostratitex, operații în urma cărora rezulta praf de fontă, de mică, de sticlă, de cupru, fum, span din oțel încins.
A menționat și faptul că, întreaga activitate lucrată în cadrul pârâtei s-a desfășurat în aceleași condiții vitrege de mediu, vara fiind foarte cald întrucât nu exista nici un fel de ventilație, iar iarna era foarte frig, lucrând la temperaturi chiar sub zero grade C.
A mai învederat că alți colegi care au lucrat în aceleași condiții de muncă și același loc de muncă au obținut grupa de muncă fie de la unitate, fie prin hotărâri judecătorești.
A invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale și jurisprudența CEDO cauza B..
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martor, nominalizându-l pe S. G..
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului 50/1990 republicat la 31.08.1994, pct.3, Anexa 2, grupa II, art. art.34, art.69 și art.160, Ordinul nr.125/1990 pct.38, Decizia 258/2004 a ICCJ, art.35 NCPC și art.1528 NCC.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie: cartea de identitate, carnetul de muncă, fișa de identificare a factorilor de risc profesional, adeverința nr. 403/06.02.2007, adeverință de la DSP D. privind situația bolilor profesionale pe ultimii 15 ani, anexele 5,6,7 la CCM, buletin de verificare, buletin de determinări toxicologice sanitare, sentințe judecătorești.
La data de 20.11.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
A susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 (art.1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare, ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie (fabrică) în parte.
A mai arătat că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
A depus în scop probator în copie: anexa nr.7 la CCM, privind locurile de muncă pe categorii de personal, care au beneficiat de grupe de muncă la Divizia MER.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, în ședința publică din 26.01.2015, fiind audiat martorul S. G., a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
La același termen, reclamantul a depus la dosar practică judecătorească.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, se reține că în perioadele 19.07._74 și 01.07._01 a lucrat în meseria de strungar .
Din depoziția martorului S. G., rezultă că acesta a fost coleg cu reclamantul din anul 1973, ambii având funcția de strungar în cadrul fabricii M.E.R.
Reclamantul efectua operațiuni de finisare, strunjire, șlefuire a pieselor care erau din materiale feroase și neferoase, precum: fontă, oțel, cupru, bronz, alamă, aluminiu, fibră de sticlă și mică, pe parcursul întregului program de lucru.
Strunjirea materialelor din oțel se făcea cu emulsie din sodă caustică și uleiuri minerale, care degajau vapori toxici, de la materialele de fontă rezulta praf, iar cuțitele de strung erau ascuțite la polizor, în urma acestei operații rezultând praf de siliciu, ce era inhalat.
Martorul a mai învederat că atelierul de strungărie nu era despărțit de celelalte ateliere, că nu exista un sistem de ventilație și că au avut colegi în cadrul atelierului care au dobândit boli profesionale, precum numitul Ș. I..
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990, a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004, a Î.C.C.J., conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții și condiții de muncă, indiferent de perioadă.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării unei meserii sau unui loc de muncă nu poate priva salariatul de un drept al său.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
În speță, potrivit dispozițiilor art. 3 din Ord. 50/1990, ,, Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurilor de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 ".
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă că funcția și condițiile de muncă ale reclamantului, în perioadele 19.07._74 și 01.07._01, se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.34 (" polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase si neferoase" ), pct. 69("degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii ") și pct.160 (" personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă, nocive, grele sau periculoase,cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse,umiditate, zgomot, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele în întreprinderile din industria materialelor de construcții…."), în procent de 100% .
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 19.07._74 și 01.07._01 în funcția de strungar se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, art.3 și pct.34, 69 și 160 în procent de 100 %, și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. M., având CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 2, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 19.07._74 și 01.07._01, în funcția de strungar, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, art.3 și pct.34,69 și pct.160, în procent de 100 %.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 .01.2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar – G. M. M.
Grefier
M. Ș.
Red./Tehnored. /Jud.CC/As.Jud.Ș.I.
4 ex/10.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 314/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
