Acţiune în constatare. Sentința nr. 314/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 314/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 314/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 314/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant V. I., cu domiciliul în mun. C., .. 27, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat G. P., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar și audierea martorului B. A.; referitor la înscrisurile pârâtului, arată că nu se opune acestora.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și proba testimonială solicitată de avocatul reclamantului, apoi, conform dispozițiilor art. 312 Cod Procedură Civilă, procedează la audierea martorului B. A., sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, acordarea grupei II de muncă, în procent de 100 %, conform Ordin nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34, 69, eliberarea adeverinței aferente, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2014, reclamantul V. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 05.08.1966 – 19.02.1970 și 28.06._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct. 34 și 69, în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art.40 din Codul muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei S.C. E. S.A C., în perioada 1966-2001, în meseria de lăcătuș.
Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni de polizare, ajustare, finisare și șlefuire, a metalelor feroase și neferoase lucrând cu rășini sintetice, sticlă și bandă de mică impregnate în lac de impregnare iar ca substanțe toxice, cu: electropasta și spume poliuretanice, acid clorhidric, cositor, plumb, cupru, zinc, materiale electroizolante, și steclotextolit.
A mai efectuat și operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline.
A arătat că piesele erau mai întâi polizate, apoi ajustate, finisate cu smilgher și pilă abrazivă și că în urma acestor operațiuni se degaja un praf toxic. Efectua de asemenea operațiuni de izolare a aparatelor electrice cu bandă de mică și sticlă care producea iritații ale pielii, operații de finisare și curățire a aparatelor electrice turnate în rășină și operații de degresare a aparatelor electrice cu solvenți organici și soluții alcaline precum acetona, witespirt, tricloretilena și lacuri de impregnare.
A menționat că a desfășurat activitatea la temperaturi extrem de ridicate de 70 ° C, fapt dovedit cu buletinul de verificare a temperaturii, anexat la dosar.
A mai arătat că, deși a lucrat în același atelier și în aceleași condiții grele de muncă cu alți colegi, unitatea le-a acordat grupa a II–a de muncă doar unora (cum este cazul colegului B. P. și V. M.), iar altora (C. G.,C. C-tin și E. M.) prin hotărâre judecătorească, ducând la situații discriminatorii între salariați.
A invocat și decizia nr.258/20.09.2004 a ICCJ și decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. A..
În scop probatoriu, a depus la dosar în copie: cartea de identitate și carnetul de muncă.
La data de 18.11.2014 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
A învederat că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de lăcătuș, la Secția/Atelier Pregătiri Izolații- Divizia Transformatoare Trafo.
A mai susținut că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 (art.1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art.3 din Ordin) și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare, ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
Unitatea a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmării procedurii fiind anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr. 125/1990 precum și tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie (fabrică) în parte.
A mai arătat că neaplicându-se grupă de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizația CAS majorată pentru a putea beneficia de grupă de muncă și faptul că unitatea nu mai poate fi obligată la plata diferențelor de indemnizații întrucât prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la acțiune al reclamantului s-a stins prin prescripție.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
A depus în scop probator în copie: anexa nr.7 la CCM.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul propus de reclamant – B. A. în ședința publică din 26.01.2015, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La același termen, reclamantul a depus la dosar în copie: adeverințe emise de pârâtă din care rezultă că au fost încadrați în grupa a II-a de muncă pentru activitatea de lăcătuș colegii reclamantului: N. N., T. C., Ș. I., A. I. și B. P., cartea de identitate și carnet de muncă al colegului V. M., buletin de determinări de toxicologie sanitară, carnet de muncă al colegului M. I., practică judecătorească și a precizat acțiunea sub aspectul temeiului juridic în baza căruia solicită grupa a II a de muncă pentru perioada 05.08._69, acesta constituindu-l Legea nr.3/1977.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, se reține că în perioada 05.08._70, 28.06._01, acesta a fost angajatul pârâtei, în funcția de lăcătuș.
Pentru perioada 19.02._71, raporturile de muncă au fost suspendate, pentru ca reclamantul să execute obligațiile militare .
Din declarația martorului reiese că acesta a fost coleg de serviciu cu reclamantul, începând cu anul 1966, ambii având meseria de lăcătuș mecanic.
Reclamantul efectua operații de șlefuire, degresare a pieselor din fontă, fier, alamă, cupru și aluminiu cu benzină, triclor, acetonă și diluant și operații de debitare la circular a pieselor din pertinax și sticlostratitex, operații care degajau în urma tăierii gaze toxice.
Condițiile de mediu erau foarte grele, nu existau sisteme de ventilație sau absorbție, încălzirea făcându-se la butoaie cu lemne.
Martorul a mai precizat că în aceeași hală era și atelierul de mecanică și atelierul de fabricat cilindrii de sticlă și că se degajau gaze care ajungeau până în zona în care reclamantul își desfășura activitatea.
De asemenea în apropiere mai era și un sudor care efectua operații de sudare.
Martorul a mai precizat că activitatea reclamantului se desfășura în condiții grele în proporție de 100% din timpul de lucru și că la nivel de atelier au existat colegi –lăcătuși cărora unitatea le-a acordat grupa a II a de muncă, cum este cazul lui V. M. și M. I..
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții și condiții de muncă, indiferent de perioadă.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării unei meserii sau unui loc de muncă nu poate priva salariatul de un drept al său.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă că funcția și condițiile de muncă ale reclamantului, în perioadele 18.03._70 și 28.06._01 în meseria de lăcătuș, se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.34 (confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile, curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei, sablaj umed, polizarea, șlefuirea si lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase" și pct. 69 - " degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii", în procent de 100% .
Instanța urmează să respingă acțiunea pentru perioada 05.08._69, întrucât în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 pct.12, încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969, se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967, de aplicare a Legii nr. 27/1966, prin care au fost preluate tabelele 1 și 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă
Legea nr.3/1977, invocată de reclamant ca și temei al cererii de acordare a grupei de muncă pentru această perioadă, reglementează drepturile de pensie în raport de vechime în muncă, nicidecum încadrarea în grupele I și II de muncă, singurele facilități oferite de această lege persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă fiind acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare .
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 18.03._70 și 28.06._01 în funcția de "lăcătuș mecanic" se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 34 și 69 în procent de 100 %, și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I., având CNP_, domiciliat în C., ..27, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 18.03._70 și 28.06._01 în funcția de "lăcătuș mecanic", se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.34 și 69, în procent de 100 %.
Respinge cererea pentru perioada 05.08._69.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 .01.2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar – G. M. M.
Grefier
M. Ș.
Red./Tehnored. /Jud.C.C/As.Jud.Ș.I.
4 ex/10.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 311/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 315/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
