Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 3142/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3142/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 10152/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3142/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de reclamanta T. A., cu domiciliul în C., ., ..1,., jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F. pentru reclamantă și consilier juridic I. C. pentru pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic I. C. pentru pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. arată că înțelege să reprezinte și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. F. pentru reclamantă arată că își menține concluziile formulate la termenul anterior.
Consilier juridic I. C. pentru pârâte arată că își menține concluziile formulate la termenul anterior.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr._, contestatoarea T. A. a chemat în judecată intimata C. Județeană de Pensii D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr._ din 16 aprilie 2014 si emiterea unei noi decizii cu recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea Adeverinței nr. 720 /16 07.2013 emisa de . prin care se atesta faptul ca a lucrat în condiții de grupa a II-a de munca în perioadele: 02.09_84 și 15.11._90 precum și valorificarea lunilor: 1,4.6,8,10,12 din anul 2010 și lunilor 2, 4 si 6 din anul 2011.
În motivarea în fapt a contestației a arătat că a formulat contestație potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 la C. Centrala de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, înregistrată la C. Județeană de Pensii D. cu nr._/05.05.2014 si nu a primit răspuns în termenul legal de 45 de zile.
Consideră că în mod nelegal intimata C. Județeană de Pensii D. nu a valorificat Adeverința nr. 720 /16.07.2013 emisa de . prin care se atesta faptul ca am lucrat in condiții de grupa a ll-a de munca in perioadele: 02.09._84 si 15.11._90, având in vedere că adeverința cuprinde toate elementele prevăzute în Anexa 1 la procedura prevăzută de Ordinul nr. 590/2008 și în care se menționează în mod expres actul în baza căruia a fost eliberata adeverința, respectiv Decizia nr. 790 din 02.07.1992 prin care a fost efectuată nominalizarea activităților/ persoanelor ce se încadrează în grupa II de munca.
Motivarea intimatei cu privire la nevalorificarea adeverinței menționate, aceea că "Adeverința nr. 720 din 16.07.2013 se poate valorifica in condițiile in care veti prezenta documentul prin care unitatea a făcut nominalizarea persoanelor in conformitate cu prevederile pct 6 din preambulul la Ord. 50/1990" este lipsita de temei legal.
Adeverința nr. 720 din 16.07.2013 a fost eliberata in conformitate cu procedura aprobată prin Ordinul MMFES NR. 590/2008 . Potrivit acestei proceduri, este obligatorie menționarea in adeverința a documentului prin care s-a făcut nominalizarea locului de munca /persoanelor care lucrează in condiții de grupa II de munca, și in nici un caz nu trebuie prezentat acest document.
Consideră ca . i-a eliberat - în temeiul art. 40 alin.2 din Codul muncii - Adeverința nr. 720 din 16.07.2013 prin care a confirmat că pentru perioadele 02.09._84 si 15.11._90 a beneficiat de grupa a doua de muncă, iar aceasta îndeplinește condițiile legale de valabilitate pentru a fi utilizată la calcularea pensiei . Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat anularea ei, iar conform punctului 44 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/5 martie 1990, emis de MMPS-MS și C. națională pentru protecția muncii, se încadrează în grupa a ll-a de muncă activitatea de nituire cu ciocanul pneumatic.
Prin urmare, întrucât aceasta adeverința nu a fost anulata, are deplină putere doveditoare și trebuia utilizată la calcularea pensiei . Nu există nicio dispoziție legală care să abiliteze casele teritoriale de pensii să verifice și să cenzureze datele atestate de adeverințele eliberate de angajatori.
Consideră că atâta timp cât a prezentat documente valabile emise de angajator, intimata era obligata să țină seama de ele, angajatorul purtând întreaga răspundere pentru datele cuprinse în acestea, pentru valabilitatea si corectitudinea lor.
Cu privire la nevalorificarea lunilor: 1,4,6.8,10,12 din anul 2010 si lunilor 2, 4 si 6 din anul 2011 la stabilirea drepturilor de pensie, a arătat că este nelegală nevalorificarea acestor luni în care a fost angajată cu Contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr. 21/20.10.2013 la . SRL, cu motivarea ca acestea nu figurează in baza de date a asiguraților CJP D..
Potrivit art. 48, alin. (1) din Legea nr. 263/2010, in sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator si asigurat sau, dupa caz, s-a datorat si plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV si alin (2).
Se observa deci ca textul face distincție intre doua categorii mari de asigurați, respectiv intre persoanele care obțin venituri in general dependente si a căror contribuție se retine la sursa, de către plătitorul venitului (asigurații prevăzuți de art. 6, alin. 1, pct. I, II, III si V printre care m-am regasiut si eu ) si persoanele care desfășoară profesii liberale sau diverse forme de activități economice independente ori care se asigura voluntar facultativ/suplimentar (art 6, alin. 1, pct. IV si alin. 2).
Astfel, in cazul primei categorii de asigurați, a asiguraților printre care ma regăsesc, art 48, alin. 1 din Legea nr 263/2010 prevede ca stagiul de cotizare este format din perioadele pentru care s-a datorat contribuția, fiind deci indiferent daca ea sa plătit sau nu efectiv, in timp ce in cazul celei de-a doua categorii de asigurați, a celor "independenți", stagiul este format din perioadele pentru care s-a datorat si plătit contribuția.
Diferența esențiala dintre cele doua categorii de asigurați este ca persoanele din prima categorie, desi datorează contribuția individuala de asigurări sociale, nu pot controla modul de declarare, calcul si de plata a acesteia, aceste operațiuni fiind exercitate de către plătitorii veniturilor (angajatorii), in timp ce persoanele din cea de-a doua categorie indeplinesc direct toate operațiunile de mai sus, având deci un control si o responsabilitate totala asupra acestora.
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. f) Codul muncii, una din principalele obligații care îi revin angajatorului, in cadrul raportului juridic de dreptul muncii, este "să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii".
Fată de cele arătate, solicită admiterea contestației, anularea Deciziei de pensie nr._ din 16 aprilie 2014 si obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii cu recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea Adeverinței nr. 720 /16.07.2013 emisa de . prin care se atesta faptul ca a lucrat in condiții de grupa a ll-a de munca in perioadele: 02.09._84 si 15.11._90 precum si valorificarea lunilor: 1,4,6,8,10,12 din anul 2010 si lunilor 2, 4 si 6 din anul 2011. Cu cheltuieli de judecata.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 192, art. 194 Cod proc. Civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 .pct.2 Cod proc. civila a solicitat judecata si in lipsa.
La cerere au fost atașate in copii ceritificate pentru conformitate cu originalul: carte de identitate,decizia nr._ din 16 aprilie 2014, contestația nr._/05.05.2014, adeverința nr.720 /16.07.2013 emisă de . și Adeverința nr.11 din 25.01.2013 emisa de . SRL, carnetul de muncă.
La data de 05.12.2014, intimata C. Județeană de Pensii D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În prealabil, a invocat excepția de prematuritate întrucât contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr._/16.04.2014, în conformitate cu prevederile art. 149 din Legea 263/2010, contestație ce a fost înaintata spre soluționare la Comisiei Centrale de Contestații, pana la data prezentei nefiind emisa hotărârea de soluționare a acesteia.
In cee ce privește fondul cauzei s-a arătat că motivul pentru care nu a fost valorificata ca stagiu in grupa a II de munca a perioadelor deduse judecății s-a datorat faptului ca actul administrativ de nominalizare menționat in adeverința nr.720/16.07.2013 nu este emis in conformitate cu dispozițiile pct.6 din Ord 50/1990.
Referitor la afirmația reclamantei cu privire la faptul ca potrivit art 125 din HG 257/2011, angajatorii sau alti deținători sunt direct răspunzători în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, s-a precizat că această prevedere legala nu actioneaz ca o prezumție absoluta, ce nu trebuie verificata sau dovedita, in sensul ca cele consemnate in adeverința nr. 720/16.07.2013 sunt întocmite conform prevederilor legale in vigoare, sub acest aspect fiind invocate dispozițiile art. 158 alin 2 din Legea 263/2010 .
Raportat la prevederile art. 6 din Ordinul 50/1990, solicitările referitoare la activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă, atestată prin adeverința nr. 720/16.07.2013 eliberată de ., perioadele 02.09._84 si 15.11._90 nu au fost avute în vedere ca fiind lucrate în condiții superioare de muncă întrucât actul menționat ca act de nominalizare nu îndeplinește cerința prevăzută de legislația incidență, decizia nr.790/ 02.07.1992 nereprezentțând act de nominalizare conform pct.6 din Ord.50/1990 întrucât această decizie cuprinde doar locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă conform Ord.50/1990 și Ord. 125/1990, în această decizie prevăzându - se expres că încadrarea se va face în funcție de timpul efectiv lucrat, fără să fie urmată de încadrarea nominală, așa cum prevedea legislația incidență.
Mai mult, decizia 790/02.07.1992, prezentata in adeverința drept act de nominalizare, reprezinta de fapt un act administrativ prin care s-au acordat anumite sporuri la salariu anumitor compartimente si secții din cadrul S.C. Avioane SA.
Referitor la al doilea capăt de cerere privind nevalorificarea lunilor 1,4.6,8,10 si 12 2010 si lunilor 2,4 si 6 20111a stabilirea drepturilor de pensie, intimata a precizat că potrivit dispozițiilor art 10 alin 1 din Legea 263/2010 „ Pentru perioadele de după^Mmartie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I IU. c)."
Afirmația reclamantei cu privire la încadrare in prevederile art 48 din Legea 263/2010 sunt eronate, având in vedere dispozițiile legale menționat emai sus, conform căruia punctajul, dupa data de 01.04.2001, se stabilește numai in baza declarațiilor nominale lunare depuse de către angajatori, in care sunt declarate salariile realizate de angajați.
In drept, au fost invocate prevederile art.205-208 C..
Conform art.411 C. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Contestatoarea TRITA A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusa de C. Județeană de Pensii D. prin care a solicitat respingerea excepției prematuritatii introducerii acțiunii, arătând că dreptul la acțiune s-a născut la data implinirii termenului de 45 de zile pentru soluționarea contestației mele si nu la momentul comunicării unei hotărâri emisa de C. Centrala de Contestații, invocând în acest sens Decizia nr. 956/2012 a Curții Constituționale a României.
A arătat că a formulat contestație potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 la C. Centrala pentru soluționarea contestațiilor si intrucat nu a primit răspuns in termenul legal, a introdus cererea de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei, a arătat că apărările intimtei sunt nefondate.
In Decizia de pensie contestata intimata a invocat drept motiv pentru nevalorificarea adeverinței de grupa a ll-a de munca, ca unitatea emitenta nu a respectat prevederile art. 6 din Ordinul 50/1990 la eliberarea adeverinței.
Cu privire la motivul invocat în întampinare, acela ca Decizia nr. 790/02.07.1992 menționata in Adeverința nr. 720/16.07.2013, nu reprezintă un act intern de nominalizare a persoanelor in grupe superioare de munca si ca eu nu am putut sa fac dovada faptului ca am fost nominalizata prin act emis de unitatea angajatoare, fac următoarele precizări:
Decizia nr. 790/02.07.1992 a . actul intern prin care s-a făcut nominalizarea locurilor de munca ce s-au incadrat in grupa a ll-a de munca
Activitate desfășurata de mine a fost nominalizata prin decizia menționata si este prevăzut ca se incadreaza in condiții de grupa a ll-a de munca la pct. 44. anexa II din Ordinul 50/1990.
Potrivit dispozițiilor pct. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de incadrarea in grupa a ll-a de munca fara limitarea numărului, personalul care este in activitate - muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de intretinere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv in locurile de munca si activitățile prevăzute in anexa II.
În ședința publică din data de 30 ianuarie 2015, instanța a respins excepția de prematuritate a contestației, reținând faptul căci contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legii, în sensul că s-a adresat comisiei de contestații iar pe de altă parte faptul că termenul de 45 de zile pentru soluționarea și comunicarea acesteia a fost depășit.
La data de 22.04.2015, contestatoarea a precizat contestația formulată, în sensul că înțelege să conteste și Hotărârea emisă de C. C. de Contestații din cadrul CNPP nr._ din 30.03.2015.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând contestația în raport de actele aflate la dosar precum si de susținerile părților, tribunalul constată si reține următoarele:
Prin cererea nr. 7507 /18.02.2014, contestatoarea a solicitat Casei Județene de Pensii D. acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a stagiului realizat în grupa a II a de muncă, așa cum rezultă din adeverința nr. 720/2013, emisă de ..
In soluționarea acestei cereri, intimata a emis decizia nr._/16.04.2014 prin care contestatoarea a fost pensionată parțial și nu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, datorită faptului că nu a fost reținut ca stagiu realizat în grupa a II a de muncă perioadele menționate în adeverința menționată mai sus.
În motivarea deciziei s-a arătat că elementele din adeverința eliberată de angajator nu s-au valorificat deoarece actul de nominalizare în grupa superioară de grupă menționat în adeverința nr. 720/2013, nu este emis în conformitate cu dispozițiile pct. 6 din Ordinul 50/1990.
Analizând apărarea intimatei, tribunalul reține că prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate in grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
În speță, instanța constată că prin adeverința nr. 720 din 16.07.2013, eliberată de fostul angajator se atestă că reclamanta a lucrat în perioadele arătate în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, în meseria de structurist, pregătitor completator și primitor distribuitor.
C. Județeana de Pensii D. nu a valorificat adeverința depusă de către contestatoare la dosarul de pensionare pe motiv că actul de nominalizare în grupa superioară de muncă menționat în aceasta nu este emis în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990.
Conform art.6 din ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Analizând adeverința nr. 720 din 16.07.2013, tribunalul observă că, în aceasta s-a menționat faptul că încadrarea contestatoarei în grupa a II ade muncă a avut loc potrivit nominalizării efectuate prin Decizia nr. 790/02.07.1992.
Așadar, angajatorul, la momentul emiterii adeverinței, s-a conformat dispozițiilor legale, în sensul că a menționat ca act de nominalizare decizia nr. 790/02.07.1992 prin care angajatorul a stabilit acordarea anumitor sporuri și locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă.
Contrar celor susținute de intimată, tribunalul reține că decizia nr. 790/1992 valorează act de nominalizare în grupa a II a de muncă, acesta fiind actul intern al unității angajatoare prin care contestatoarea a dobândit beneficiul încadrării în grupa superioară de muncă.
Împrejurarea că acest act nu conține o nominalizare individuală nu înseamnă că stagiile atestate de adeverință ar trebui valorificate în condiții normale de muncă. În cauză, anagajatorul împreună cu sindicatul au decis ca beneficiul grupei superioare de muncă să fie recunoscut acelor salariați care au prestat activitate la locurile de muncă indicate în decizia nr. 790/1992, condiționat de timpul efectiv lucrat.
Contestatoarea a prestat activitățile care se regăsesc la punctul 20 din decizie – nituirea, crăituirea, stemuirea cu ciocan pneumatic- și anexa 2, poziția 44 (nituirea cu ciocanul pneumatic) din Ordinul 50/1990, în procent de 100%, adeverința nefăcând altceva decât să ateste un fapt consumat anterior emiterii ei.
Astfel, motivul pentru care adeverințanr. 720/16.07.2013 emisă de . nu a fost luată în considerare de către intimata C.J.P.D. nu are susținere legală.
Referitor la nevalorificarea de către intimată, la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei, a lunilor 1,4,6,8, 10 și 12 a anului 2010 și lunilor 2,4 și 6 din anul 2011, din analiza deciziei de pensionare, tribunalul reține că aceasta se datorează faptului că acestea nu figurează în baza de date a asiguraților a CJP D., astfel că, în lipsa declarației nominale depusă de angajator, intimata a fost în imposibilitate să determine stagiul de cotizare și punctajul mediu anual.
Din analiza adeverinței nr. 11 din 25.01.2013 emisă de . SRl și a mențiunilor din carnetul de muncă al contestatoarei, tribunalul reține că, în perioada 20.10.2003 – 15.01.2013, aceasta a fost angajată la societatea menționată mai sus, în funcția de patiser.
În întâmpinarea formulată, în apărare, intimata a invocat dispozițiile art. 10 alin 1 din L 263/2010, potrivit cărora"pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare…constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin 1 pct. I lit. c)."
Cu toate acestea, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 48 alin 1 din L 263/2010, "în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin 1 pct. IV și alin 2 ".
Așadar, legiuitorul a făcut distincție între cele două categorii de asigurați, respectiv între persoanele care obțin venituri în general dependente și a căror contribuție se reține la sursă de către plătitorul venitului (asigurații prevăzuți de art. 6, alin 1, pct. I,II, II și V, cum este și cazul contestatoarei)și persoanele care desfășoară profesii liberale sau diverse forme de activități economice independente ori care se asigură voluntar facultativ/suplimentar (art. 6, alin 1, pct. IV și alin 2).
Prin urmare, în cazul primei categorii de asigurați, art. 48 alin 1 din L 263/2010 prevede că stagiul de cotizare este format din perioadele pentru care s-a datorat contribuția, în timp ce în cazul celei de-a doua categorii de asigurați, stagiul este format din perioadele pentru care s-a datorat și plătit contribuția.
Diferența dintre cele două categorii de asigurați este că persoanele din prim acategorie, deși datorează contribuția de asigurări sociale, nu pot controla modul de declarare, calcul și de plată a acesteia, aceste operațiuni fiind exercitate de către angajatori, în timp ce persoanele din cea de-a doua categorie îndeplinesc direct toate operațiunile menționate mai sus, având, prin urmare, un control și o responsabilitate totală asupra acestora.
Totodată, dispozițiile art. 45 alin 1 din L 263/2010, arată care sunt consecințele neplății contribuției de către persoanele din a doua categorie de asigurați, în sensul că "perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declarație individuală de asigurare sau contract de asigurare socială nu au achitat contribuția de asigurări sociale datorată nu se valorifică la stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia."
Așadar, cum pentru asigurații din prima categorie – din care face parte contestatoarea- nu există o dispoziție identică, rezultă că aceștia nu vor suferi efectele negative ale neplății contribuției de către angajatorii lor, astfel încât consecința imediată este că vor beneficia de stagiu de cotizare cu ocazia stabilirii pensiei.
Nu în ultimul rând, tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 10 alin 3 din L 263/2010, potrivit cărora, "În situațiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin 1 și 2, derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului anual, pot fi valorificate și alte acte doveditoare, întocmite în condițiile legii".
Prin urmare, dacă pentru perioada în discuție, angajatorul a fost în imposibilitate de a depune declarația nominală de asigurare, intimata era obligată să valorifice, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual, mențiunile din carnetul de muncă și din adeverința nr.11/2013 emisă de angajator.
Avand in vedere aceste considerente, instanta urmeaza sa admită contestația, să anuleze decizia nr._ din 16.04.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D. și Hotărârea nr._ din 30.03.2015 emisă de intimata C. C. de Contestații din cadrul CNPP și să oblige intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie privind recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 720/16.07.2013 emisă de . valorificarea lunilor 1,4,6, 8, 10, 12 din anul 2010 și lunilor 2,4 și 6 din anul 2011.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod proc.civ și reținând culpa procesuală a intimatelor, acestea urmează să fie obligate la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
Opninia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația precizată formulată de contestatoarea T. A., cu domiciliul în C., ., ..1,., CNP_, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează decizia nr._ din 16.04.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii D. și Hotărârea nr._ din 30.03.2015 emisă de intimata C. C. de Contestații din cadrul CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
Obligă intimata C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie privind recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 720/16.07.2013 emisă de . valorificarea lunilor 1,4,6, 8, 10, 12 din anul 2010 și lunilor 2,4 și 6 din anul 2011.
Obligă intimatele la plata către contestatoare a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,
M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ Jud. MV
5 ex/07.07.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2241/2015.... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
