Obligaţie de a face. Sentința nr. 3236/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3236/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 1932/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3236/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar L. M. S. B.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., C. JUDEȚEAN D., M. E. ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G. C. T. pentru pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., lipsind reclamanta și pârâții C. Județean D. și M. E. și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Consilier juridic T. pentru pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. depune la dosarul cauzei delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D. și a Ministerului E. și Finanțelor.
Consilier juridic T. pentru pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. solicită admiterea excepțiilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic T. pentru pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. solicită respingerea acțiunii conform motivelor din întâmpinare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 09.02.2015, reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., C. JUDEȚEAN D., M. E. ȘI FINANȚELOR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2010 și pana la data de 31.12.2011, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală, obligarea paratului M. Finantelor Publice sa asigure paratului M. E. si Finantelor sumele necesare acordrii acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 23.04.2015, paratul C. JUDEȚEAN D., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive ,motivat de împrejurarea că raportat la obiectul cauzei ,respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, în cauza de față DGASPC D., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului DGASPC, ca fiind instituția cu care reclamantul are stabilit un raport de muncă, între pârâtul C. JUDEȚEAN D. și reclamant neexistând un raport juridic de muncă.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la dispozițiile art 268 alin.1 lit.c din Codul muncii, apreciind astfel că, față de data formulării prezentei cereri, respectiv 09.02.2015, dreptul la acțiune în ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.01._11 este prescris prin împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
In drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205 NCPC.
La data de 08.04.2015, pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind prescrisă, raportat la data formulării acțiunii și văzând dispozițiile art 268 alin.1 lit c din Codul muncii, iar pe fondul cauzei ca fiind neîntemeiată..
A arătat că prin Decizia nr.1615/2011. Curtea Constituțională a statuat cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, apreciind că acestea sunt drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale, asupra cărora legiuitorul poate dispune modificări, suspendări sau chiar anularea acordării lor.
De asemenea, prin art 8 din Legea 285/2010, legiuitorul a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază . Așadar beneficiul premiului anual pe 2010 este recunoscut de angajator, fiind modificată doar modalitatea de acordare și anume ,eșalonat și succesiv,prin creșterea corespunzătoare a salariului de bază.
Referitor la anul 2011, a arătat că potrivit prevederilor OUG 80/2010 pentru completarea art 11 din OUG 37/2008, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază este acordată și în continuare ,dovadă că la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției .
Cu privire la daunele moratorii, apreciază că acestea ar putea fi datorate doar în situație neachitării la scadență a obligațiilor ce-i revin, or, în cauza de față reclamanta nu precizează nici o sumă anume și nici scadența acesteia.
In drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205 NCPC.
La data de 27.04.2015 pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neintemeiata si introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva .
Astfel drepturile solicitate de reclamanta sunt drepturi salariale, in temeiul raporturilor juridice pe care le au cu angajatorul, Statul R., prin M. Finantelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamantii.
Atributiile Ministerului Finantelor Publice sunt expres si limitativ prevazute de lege, acesta nu poate sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale pretinse, in afara dispozitiilor legale care reglementeaza atributiile sale. Intre M. Finantelor Publice si institutia bugetara angajatoare a reclamantei nu exista nici un raport juridic.
Paratul mai invoca prescriptia dreptului material la actiune, precizand ca primele anuale reprezinta adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispozitia angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescriptie in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
In drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 205-208 din NCPC..
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D., raportat la obiectul cauzei ,respectiv stabilirea și acordarea diferențelor de drepturi bănești aferente unui raport de muncă, se reține că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, în cauza de față DGASPC D., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, ce poate verifica condițiile de acordare și stabilire a drepturilor salariale ale angajaților săi.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului DGASPC, ca fiind instituția cu care reclamanta are stabilit un raport d muncă, între pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. neexistând un raport juridic de muncă.
Mai mult, în ce privește pe pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, nu există și nu este indicat un temei de drept al obligării acestuia să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale ale reclamantei, atribuțiile sale fiind expres și limitativ prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se o astfel de obligație pretinsă de reclamantă.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și C. JUDEȚEAN D. urmează a fi admisă și ,în consecință, cererea va fi respinsă în contradictoriu cu aceștia.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._11:
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului cu numărul 167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, continute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit carora "prescriptiile decaderile, si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in viguare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit."
Asadar se observa ca, prescriptiile extintive incepute inainte de 01.10.2011 si neimplinite pana la aceasta data, reprezentand situatii juridice in curs de realizare, raman supuse legii vechi, dandu-se satisfactie principiului respectarii asteptarilor legitime ale partilor.
Legea sub imperiul careia a inceput sa curga, va guverna atat aspectele de drept material, cat si pe cel de drept procesual referitoare la prescriptie, chiar daca aceasta s-a implinit dupa . CC.
Dispozitiile art.18 din Decretul nr. 167/1958, raman aplicabile in privinta prescriptiilor extinctive care au inceput sa curga in perioada cat acest act normativ a fost in vigoare, chiar daca procesul a inceput dupa data de 01.10.2013.
Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată de față a fost formulată în data de 09.02.2015 si priveste diferentele salariale aferente perioadei de 01.01._11, instanța va constata intervenită prescripția pentru perioada în afara termenului de 3 ani înaintea datei introducerii cererii, respectiv va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._11 și, in consecinta va respinge actiunea ca fiind prescrisa.
Avand in vedere ca dreptul solicitat de reclamanta, vizeaza perioada 01.01._11, pentru care a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, instanta urmeaza sa respinga cererea formulata in contradictoriu cu DGASP D., ca fiind prescrisa.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Respinge cererea formulata de reclamanta D. M. domiciliată în ., jud.D. în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 si C. JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ., D. ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă și în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., ..22, D., ca urmare a prescrierii dreptului material acțiune .
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. D.
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Grefier, L. R. M.
Red Jud CU/As jud LMSB
6 ex/29.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
