Pretentii. Sentința nr. 3180/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3180/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 3180/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3180/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul G. P. - P. în contradictoriu cu pârâții P. M. BĂILEȘTI și C. L. AL M. BĂILEȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare pe excepția prescripției pentru perioada 1.01.2011 – 02.02.2012 și pe excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 din cerere.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.02.2015, reclamantul G. P. - P. a chemat în judecată pe pârâții, P. M. BĂILEȘTI și C. L. AL M. BĂILEȘTI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și in continuare, pana la includerea acestuia in salariu, reactualizat in functie de indicele de inflatia la data platii efective, obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, incepand cu data de 01.01.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală, obligarea paratilor P. M. BĂILEȘTI și C. L. AL M. BĂILEȘTI.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Ori, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Astfel, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere a arătat că nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariate prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
A apreciat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îl îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariate profesorilor.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 16.02.2015 ,reclamantul a depus la dosarul cauzei un set de acte:adeverinta nr.4321/09.02.2015 prin care pârâta invederează instanta că, reclamantul este salariatul său în cadrul Serviciului Gospodărire Comunală ,în functia de muncitor calificat.
Tot la data de 16.02.2015 reclamantul a depus o precizare la actiunea introductivă,prin care invederează instanta că este personal contractual în cadrul Primăriei Băilești și consideră că prezenta cauză trebuie solutionată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale.
Avănd în vedere cele mentionate mai sus ,instanta – Sectia de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului D. prin încheierea de sedință din data de 16.02.2015, admite exceptia necompetentei functionale a Tribunalului D.-Sectia C. Administrativ si Fiscal în ce priveste solutionarea cauzei si declină competenta de solutionare a cauzei formulată de reclamantul P. P., în contradictoriu cu pârâtii P. M. BĂILEȘTI și C. L. AL M. BĂILEȘTI, în favoarea Tribunalului D. – Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale.
La data de 18.02.2015 pe rolul Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a fost înregistrat dosarul nr._, în urma înregistrării aleatorii, avănd data recomandată la 30.03.2015 la completul CM 15.
La data de 12.03.2015 părăta a depus la dosarul cauzei ,întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii reclamantului G. P. - P.
In drept paratul isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 206 NCPC.
Instanța din oficiu a invocat exceptia prescriptia dreptului material la actiune, precizand ca primele anuale reprezinta adaosuri la salariul de baza sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispozitia angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949, iar termenul de prescriptie in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani, prevazut la art. 171, ali. 1 si art. 268, alin 1, lit. C, din Codul Muncii si art. 1,3,7 si 8 din Decretul nr. 167/1958, privind prescriptia extinctiva.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele: .
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune aferente perioadei 01.01.2011 – 02.02.2012, Tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula in termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
In speță, in ipoteza recunoașterii îndreptățirii salariaților la plata sumelor reprezentând premiul anual, plata acestor sume putea fi făcută pe tot parcursul anului 2011.
Astfel, față de data înregistrării prezentei acțiuni (03.02.2015), se constata ca termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acțiunii, fiind îndeplinite condițiile de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune .
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
Tribunalul constată că în speță, acțiunea formulata de către reclamantă se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 268 al. 1 lit. c din Codul Muncii, în conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani si începe să curgă de la data nașterii dreptului.
În ceea ce privește data nașterii dreptului, Tribunalul constată că în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/ar fi trebuit sa cunoască faptul că includerea premiului anual pentru 2010 în salariul lunar nu a avut loc.
Potrivit art. 166 al. 1 din Codul Muncii, salariul se plătește in bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Plata salariului se poate efectua și prin virament într-un cont bancar, astfel cum prevede al. 2 al aceluiași articol.
Or, atâta timp cât efectuarea plății drepturilor salariale a avut loc, reclamanta cunoscând, deci, în mod concret conținutul acestora, tribunalul constată că susținerea acesteia nu are fundament .
Așa fiind, raportat la data promovării acțiunii, 03.02.2015, constatând ca termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, urmează a admite excepția prescripției pentru perioada 01.01._12 și în consecință va respinge acțiunea pentru această perioadă .
Pe fondul cauzei, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantul, pe perioada dedusa judecății, respectiv începând cu 03.02.2012 până în prezent, a avut calitatea de salariat al unității parate, instituție publica.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, iar în soluționarea cererilor de chemare în judecată având acest obiect, instanțele nu pot proceda la un examen de constituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei. (Decizia Curții Constituționale nr. 1655/2010, nr. 784/2010).
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile citate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ -, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că funcționarilor publici le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 -, astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară, și stabilește că premiulpentru anul 2010, a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ, acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată în prezenta speță.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea285/2010.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
F. de soluția data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția si în ce privește capătul de cerere privitor la dobânda, dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal in lipsa constatării îndreptățirii la premiul anual (care reprezintă capătul de cerere principal).
Astfel, nu poate fi admisa cererea privind acordarea dobânzii, aceasta neavând o existenta de sine stătătoare.
Potrivit principiului ,,accesorium sequitur principale", instanța va admite și excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 al cererii, privind obligarea paratului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare acordării acestor drepturi salariale, atâta timp cât capătul principal de cerere a fost respins.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
.
Admite excepția prescripției pentru perioada 01.01.2011 – 02.02.2012 si în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă.
Respinge cererea de chemare în judecată pentru perioada 03.02.2012 si în continuare formulată de reclamantul G. P. - P. cu cnp._,cu domiciliu în Mun. Băilești, ., județul D.,în contradictoriu cu pârâții P. M. BĂILEȘTI și C. L. AL M. BĂILEȘTI,, cu sediul în Mun. Băilesti, .,Jud D..
Admite exceptia rămânerii fără obiect a capătului 3 din cerere si în consecintă respinge acest petit.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul D. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 22.06. 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. G. M.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red.As jud C.S./ Jud. M.A.C.
4 ex/02.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
