Acţiune în constatare. Sentința nr. 6345/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6345/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 6345/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6345/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta M. M. D., cu domiciliul în C., ., ..1, ., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat A. D. și martora D. D.-I., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat A. D. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispoz. art. 268 alin.2 Codul Muncii, având în vedere faptul că o acțiune care are ca obiect litigiu de muncă se promovează în termen de 3 ani de la data"nașterii dreptului la acțiune" respectiv de la data luării la cunoștință de mențiunile din carnetul de muncă și faptul că și pârâta a invocat prescripția prin întâmpinare.
Avocat A. D. pentru reclamant depune la dosar procesul verbal de predare-primire a carnetului de muncă al reclamantei și învederează că acesta a fost predat reclamantului la data de 02.08.2012. Arată că solicită respingerea excepției prescripției.
În deliberare, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare, față de dispoz. art. 268 alin.2 Codul Muncii și mențiunile din procesul verbal de predare-primire a carnetului de muncă, respectiv faptul că acesta a fost comunicat către reclamantă la data de 02.08.2012, precum și data formulării acțiunii, instanța apreciază excepția ca neîntemeiată, urmând a o respinge, ca atare.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul arătat prin cererea de chemare în judecată, precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. D. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită, respingerea excepției prescripției, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 08.10.1987 – 31.03.2001,în funcția de inginer, se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ord 50/1990(republicat în 31.08.1994) art. 3 si Anexa II, pct. 47, 69 și 160 și Ord. 125 /1990 anexa II pct. 25, în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantei adeverința în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.05.2015 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta M. M. D., a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 08.10.1987 – 31.03.2001, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa II art. 3 pct. 47, 69 și 160 și Ordinul 125/1990 anexa II pct. 25, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform prevederilor art. 40 din Codul muncii..
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariata pârâtei, având funcția de inginer, în cadrul Serviciului CTC Fabrica Transformatoare.
Activitatea de inginer presupunea urmărirea, verificarea și coordonarea efectuării montajelor pentru probe, lucrând împreună cu controlorii la înălțimi mari, la tensiuni înalte de până la 400 kw, existând risc major de electrocutare.. Urmărea și verifica întreținerea standurilor de probe, verifica parametrii beteriilor de acumulatori, urmărea și verifica curățarea și degresarea
izolatorilor și condensatorilor transformatoarelor, participa alături de controlori la efectuarea de probe la transformatoarele electrice împreună cu lucrătorii de la LIT ICMET, aceștia fiind încadrați în grupa a II a de muncă..
În mod continuu, a susținut reclamantul că a participat și a coordonat activitatea de probe la transformatoare cu puteri de peste 2000 kwa, la tensiuni înalte de peste 10.000 V până la 400 000 V.
A mai susținut reclamanta că întreaga activitate s-a desfășurat în condiții de muncă nocive, grele și periculoase, cu foarte mult zgomot( depășindu-se limitele max. admise), trepidații și câmpuri electromagnetice.
În cadrul atelierului se lucra în condiții de temperaturi la extreme de la un anotimp la altul
În desfășurarea activităților descrise se foloseau materiale toxice și cancerigene precum: uleiul de transformator, clophen, tricloretilenă, diluanți, solvenți etc. Se emanau noxe precu vapori, gaze toxice etc.
A mai arătat că atelierele din cadrul halei nu erau despărțite fizic, astfel că noxele emanate de la toate aceste ateliere erau inhalate de ea și muncitorii pe care îi coordona..
Din cauza acestor condiții precare de muncă, reclamanta a învederat instanței că o parte a colegilor săi au dobândit boli profesionale.
Reclamanta a susținut că întreg personalul care și-a desfășurat activitatea în aceste ateliere au obținut grupa a II a de muncă, în acest sens invocând principiul nondiscriminării prevăzut de art. 5 din Codul muncii.
În susținere a invocat Decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ, Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale și cauza CEDO – B...
A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat prevederile Ordinului 50/1990, art. 35 NCPC și art. 1528 din Codul Civil.
În susținere reclamantul a depus copie a carnetului de muncă, copie a cărții de identitate, fișa de boală profesională, adeverință DSP D.,adeverințe eliberate colegilor, practică juridică.
La data de 15.09.2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamanta a fost angajata unității pârâte în funcția de inginer, Secția Serviciul CTC Fabrica Transformatoare..
Pârâta S.C. E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
Pârâta susține că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât este vorba despre o cerere în realizarea unui drept, în temeiul unei norme legale abrogată, deci cu încălcarea prevederilor art. 6 din Noul cod civil . Mai arată că fiind vorba de o cerere în realizarea unui drept patrimonial, operează prescripția dreptului la acțiune, termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune fiind depășit, având în vedere că anual, urmare a negocierilor fiecare salariat încheia cu pârâta un act adițional la CIM din observarea căruia salariații, inclusiv reclamanta, putea lua cunoștință de mențiunile în ceea ce privește condițiile normale/deosebite sau speciale de muncă. În această susținere pârâta a invocat dispozițiile art. 268 alin 2 raportat la art. 278 alin 1 din Codul muncii .
În drept, a invocat prevederile art. 205 C..
A depus anexa 7 la CCM 1992.
Reclamanta a depus la dosar procesul verbal de predare-primire a carnetului de muncă al reclamantei, conform căruia acesta a fost predat reclamantei la data de 02.08.2012.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata unității pârâte în perioada dedusă judecății, desfășurând activități specifice funcției de inginer.
Din declarația martorei, reiese că reclamanta și-a desfășurat activitatea de inginer în cadrul ștandului de încercări, unde executa activități de verificări și încercări electrice. Această operațiune presupunea efectuarea montajelor pentru probe, după care urma verificarea propriu zisă și înregistrarea rezultatelor.
Tensiunile de lucru erau foarte mari de peste_ de volți până la_ de volți, existând pericol de electrocutare foarte mare și câmp electromagnetic foarte mare. În aceste standuri se încercau mașini electrice, motoare, transformatoare care erau de dimensiuni foarte mari de aproximativ 15 m înălțime și aproximativ 320 de tone greutate. Pentru depistarea defectelor transformatorul trebuia decuvat, operație în urma cărora rezultau vapori pe care noi îi inhalam. Toate verificările și încercările pe care le executam presupuneau riscuri mari de electrocutare și expunere la influența câmpurilor electromagnetice.
Martora a mai declarat că reclamanta desfășura și activități de revizie care presupunea curățarea și degresarea chimică cu solvenți organici a izolatorilor și condensatorilor transformatoarelor, scop în care foloseam tricloretilenă și diluant.
Toate aceste activități se desfășurau pe întreg parcursul programului normal de lucru.
A învederat instanței martora că secția în care își desfășurau activitatea nu era despărțită fizic de celelalte secții și ateliere și din acest motiv inhalau toate noxele emanate și de aceste ateliere .
Martora a susținut că atât ei, cât altor colegi ai săi și ai reclamantei care au lucrat în aceleași condiții de muncă le-a fost recunoscută grupa a II a de muncă de către instanța de judecată și faptul că din cauza condițiilor precare de muncă o partea dintre colegi au dobândit boli profesionale..
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantei, în aceeași incintă/ condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragrabilă sau administrativ de către pârâtă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantei, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorei, rezultă că funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/_, 69 și 160 și Ord. 125 /1990 anexa II pct. 25, în procent de 100% coroborate cu art 3 din Ord. 50/1990 conform căruia ,, Beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2."
.Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că și colegilor reclamantei le-a fost recunoscută grupa de muncă fie prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față, fie unora, precum martorul audiat în cauză, de către însăși pârâtă. .
Tribunalul va face aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 08.10.1987 – 31.03.2001,în funcția de inginer, se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ord 50/1990(republicat în 31.08.1994) art. 3 si Anexa II, pct. 47, 69 și 160 și Ord. 125 /1990 anexa II pct. 25, în procent de 100% .
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în C., ., ..1, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D.,.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 08.10.1987 – 31.03.2001,în funcția de inginer, se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ord 50/1990(republicat în 31.08.1994) art. 3 si Anexa II, pct. 47, 69 și 160 și Ord. 125 /1990 anexa II pct. 25, în procent de 100% .
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverința în acest sens.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 13.11.2015.
PREȘEDINTE,
Mainela V.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, M. C. S.
Grefier B. S.
Red. Jud. M. V.
asist. jud. S.M.C.
4 Ex./23.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6881/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
