Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1842/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1842/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4455/63/2014
Dosar nr._ /201
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1842/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta S. D., cu domiciliul ales în mun. Calafat, .. 29, jud. D., la sediul Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în mun. București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în mun. C., .. 5 A, jud. D., T. D., cu sediul în mun. C., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, reclamanta a depus un set de înscrisuri la dosar.
Instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantă, apoi, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 25.03.2014, reclamanta S. D. a chemat în judecată pe pârâții M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, C. DE A. C. și T. D., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acestora la plata dobânzilor legale aferente creanțelor stabilite prin sentința nr. 2235/10.05.2010, a Tribunalului D., de la data la care sentința a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective.
În motivarea cererii, a arătat că este judecător la Judecătoria Calafat, iar prin sentința invocată s-a dispus obligarea pârâților la plata sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 26.10.2007 și până la 12.11.2009.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de M. Justiției, conform Deciziei nr. 5211/25.10.2010 a Curții de A. C..
A susținut că prin neplata la timp a sporului de confidențialitate i-a fost creată o pagubă, astfel încât, în temeiul art. 166 și art.171 din Codul Muncii, precum și art. 1082 și 1088 C.civ, art.1531 alin.1, alin.2, teza Ia și art.1535 alin.1 din Codul Civil, pârâții trebuie să fi obligați la acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor de bani.
A invocat și decizia nr. 2/17.02.2014, pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 21/2013, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General, care a statuat că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Apreciază că termenul de prescripție a fost întrerupt prin plata unei părți a sumelor datorate, dar și prin adoptarea OUG nr.71/2009.
A mai invocat, în drept, dispozițiile art. 166 și ale art.171 din Codul Muncii, și ale art.1082, art.1088 din C.civ 1864 din Codul civil de la 1864, art. 1531 alin.1, alin.2, teza Ia și art.1535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 C.p.civ.
A depus la dosar, în copie: sentința nr.2235/10.05.2010, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, decizia Curții de A. C. nr. 5211/25.10.2010, încheierea din 21.06.2010, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 2235/10.05.2010.
Pârâtul T. D., a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 2503, 2512 și 2513 din Noul Cod Civil, în sensul că o dată cu stingerea dreptului privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestațiile datorate.
A invocat dispoz. art.171 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora dreptul acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere că de la data la care pârâții au fost obligați să plătească drepturi salariale au trecut mai mult de trei ani, consideră că acțiunea trebuie respinsă ca fiind prescrisă.
Pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivată de faptul că prin O.U.G nr.71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a dispus că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza eșalonat astfel:
- în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
Prin Legea nr. 230/2011, s-a modificat art.1 alin.1 al OUG nr.71/2009, în sensul că:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Consideră că prin acest act normativ este indicată modalitatea în care se va proceda la plata sumelor reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și actualizarea sumelor cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., astfel că nu poate fi vorba de o neexecutare a obligației și de acordare a unei dobânzi, deoarece obligația stabilită în sarcina debitorului prin hotărâre judecătorească nu este o obligație pură și simplă, ci este afectată de modalități .
A mai învederat faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispoz. art.166 alin.4 din Codul Muncii și nici cele ale art.1535 C.civ, întrucât nu este vorba despre o întârziere nejustificată a plății salariului, ci despre respectarea și aplicarea unui act normativ carte prevede modalitatea de acordare a drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar prin hotărâri judecătorești până la data de 31.12.2011, pe de o parte, iar pe de altă parte, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres că sumele plătite potrivit OUG nr.71/2009 vor fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.,considera solicitarea reclamantei privind acordarea dobânzii legale ca fiind neântemeiată.
Pârâta C. de A. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A invocat de asemenea prevederile O.U.G. nr. 71/2009.
Ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin acest act normativ, arată că, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înăuntru acestor termene, astfel, încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.
Apreciază că daunele interese moratorii, cerute ca echivalent al prejudiciului suferit de creditor, prin executarea cu întârziere a creanței sale, sunt o formă a răspunderii civile,intrând în categoria răspunderii contractuale.
Daunele interese sunt datorate cu titlu de sancțiune, ca obiect al creanței inițiale, iar pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorului care nu a executat obligația trebuie îndeplinite condițiile răspunderii, respectiv, să se dovedească existența prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate.
Pârâta a mai arătat că nu a refuzat executarea, ci a făcut aplicarea unui act normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp.
Pârâtul M. Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției, motivată de faptul că solicitarea de obligare la plata dobânzilor legale aferente unor titluri executorii are un caracter accesoriu dreptului principal, fiind supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, astfel că sunt incidente prevederile art. 1 alin. 2 din decretul 167/1958 potrivit cărora "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
A mai arătat că atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.
D. urmare, consideră că OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamanții le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat, lipsind de sens dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Totodată, a invocat disp.art. 171 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Pe fondul cauzei, a susținut că daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.
În ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
D. urmare, consideră că atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, nu se poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
A fost invocată Decizia nr. 190/02.03.2010, prin care C. Constituțională a verificat constituționalitatea OUG nr.71/2009, statuând că „ Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
În raport de aceste împrejurări, pârâtul a menționat că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_.
În speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă, întrucât în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, termenul fiind suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul și la termenul stabilit de OUG 71/2009.
Ca practică judiciară, a invocat Decizia nr. 117/10.12.2013, pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ și Decizia nr._/7.12.2012 pronunțată de C. de A. C. în Dosarul nr._ .
La termenul din data de 17.11.2014, instanța a suspendat cauza în baza dispoz. art.242 C.p.civ, întrucât reclamanta nu a îndeplinit dispozițiile instanței de a alege o instanță de același grad cu T. D., din circumscripția unei curți de apel învecinate, conform dispoz. art.127 C.p.civ.
Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și de înaintare a dosarului la T. V. la data de 13.03.2015.
Instanța a acordat termen de judecată la data de 20.04.2015, cu citarea părților, termen la care s-a admis cererea de repunere pe rol a cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 127 din N.C.P.C. alin. 1 "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."
Potrivit alin. 3 din același articol, "Dispozițiile alin. (1)…se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."
Deși aceste dispoziții legale nu privesc în mod expres ca reclamanta să aibă calitatea de judecător, grefier, procuror, asistent judiciar la una dintre instanțele aflate în circumscripția unei curți de apel, aceasta rezultă din interpretarea tezei a II a alin. 1 a acestor dispoziții legale, care prevăd sesizarea de către reclamantă a uneia "dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, raportat la calitatea reclamantei de judecător la Judecătoria Calafat și cererea acesteia de repunere pe rol a cauzei și declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului V., arondat Curții de A. Pitești, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. și va declina competența de soluționarea cauzei în favoarea T. V. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și cu considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. D., cu domiciliul ales în mun. Calafat, .. 29, jud. D., la sediul Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în mun. București, ., sector 5, C. de A. C., cu sediul în mun. C., .. 5 A, jud. D. și T. D., cu sediul în mun. C., ., având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului V. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier
M. Ș.
Red./Tehnored. Jud. C.C./ Asist. Jud. Ș.I.
6 ex/29.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
