Acţiune în constatare. Sentința nr. 299/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 6689/63/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 299/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamantul H. I., cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat O. S., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, pârâtul a depus la dosar răspuns și acte anexe la adresa emisă anterior.
Avocatul reclamantului arată că a observat răspunsul societății pârâte referitor la adresa emisă anterior, apoi, depune la dosar practică judiciară și adeverință emisă de unitate pentru partea pe care o reprezintă în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii formulate, acordarea grupei a II - a de muncă cu procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, precum și eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul H. I. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 04.08._78, 26.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 34 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art 40 alin 2 lit h din Codul muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei . în perioadele menționate, în meseria de frezor, desfășurându-și activitatea în cadrul unei hale în care se efectuau operații de nituire, sudură, lăcătușărie, strunjire, frezare ,rectificare, găurire,alezare, ascuțire scule și microașchiere, operații în urma cărora se degajau pulbere microscopică și vapori toxici.
Urmare a desfășurării acestor operații zgomotul produs era peste limita maximă admisă.
A mai susținut că 100% din programul normal de lucru efectua operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în spatii fără ventilație corespunzătoare.
Reclamantul a arătat că a solicitat angajatorului pârât eliberarea unei adeverințe cu menționarea grupei a II a de muncă, însa răspunsul a fost negativ.
În drept,reclamantul a invocat prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct 34 și art 35 C..
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă, CI.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului nefiind încadrat în grupa a II a de muncă, acesta desfășurându-și activitatea într-un loc de muncă ce nu a fost încadrat în nicio grupa de munca, fapt ce rezultă și din anexa 7 la CCM.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În susținere pârâta a depus anexa 7 la CCM /1992, privind condițiile de muncă, tabel cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997.
În drept, a invocat art 205 C., iar în temeiul prevederilor art 411 alin 2 din NCPC a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu un martor pentru reclamant,respectiv martorul I. G., pe care l-a audiat sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul de judecată din 28.11.2014 instanța a dispus emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica dacă secția autoutilare este aceeași cu secția mecanică, precum și dacă activitatea frezorilor a fost încadrată în grupă de muncă, iar în caz afirmativ să depună acte justificative,relații comunicate cu adresa nr. 8005/2015.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . în perioadele arătate în acțiune, în meseria de frezor, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în cadrul unității pârâte pe toată durata raportului de muncă, așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că activitatea reclamantului consta în operații de polizare, șlefuire, frezare și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase 100 % din timpul normal de lucru, în spatii fără ventilație corespunzătoare .
Activitatea reclamantului se desfășura în condiții grele de muncă, cu zgomot, în condiții de frig iarna și căldură excesivă vara.
Având în vedere operațiunile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 care menționează " polizarea ,șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase", din Ordinul 50/1990.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că altor colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții cu acesta, le-a fost recunoscută grupa a II a de muncă prin hotărâre judecătorească.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța reține că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană.
În consecință,instanța ,în raport de probele administrate în cauză, constată că activitatea desfășurată de reclamant s-a desfășurat în condițiile arătate în acțiune, astfel că va admite în acțiunea, va constata că activitatea desfășurată în funcția de frezor în perioadele 04.08._78, 26.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % conform Ordinului 50/1990 anexa II, pct. 34 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul H. I., CNP_, cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 04.08._78, 26.03._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct 34 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
Red.jud.E.V./11.02.2015
4ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
