Acţiune în constatare. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 8113/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 443/2015

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Asistent judiciar M. C. S.

Asistent judiciar I. G.

Grefier S. B.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul M. M. cu domiciliul în C., ..87, ., ., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat P. G. și martora C. G., lipsind pârâta ..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .

Avocat P. G. pentru reclamantă arată că Tribunalul D. este competent.

Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.

Avocat P. G. pentru reclamantă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numita C. G., care este prezentă la termenul de azi.

Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.

Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.

Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora C. G., precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.

Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamantă probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.

Sub prestare de jurământ s-a audiat martora prezentă, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.

Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat P. G. pentru reclamantă depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 19.02._93, 01.03.1994 –15.05.1994,16.01.1995 – 01.08.1996,03.02.1997 – 12.09.1997, 10.02.1998 – 26.04.1999 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79, în procent de 100% și obligare pârâtei să elibereze reclamantei adeverință în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2014, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 13.06._93,01.03._94,16.01._96,03.02.199,12.09.1997,10.02._99 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Anexei 2 pct. 79, pct. 69 și pct. 34 din Ordinul nr. 50/1990 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata unității pârâte, deținând funcția de strungar în perioada 1974-1977 și de bobinator aparate electrice (electrician montator) în perioada 1977-1999.

Ca și strungar a arătat reclamanta că a desfășurat operații de strunjire, polizare, găurire a metalelor din materiale feroase și neferoase și operații de lustruire cu solvenți organici și soluții alcaline:witespirt, acid clorhidric. A mai efectuat operații de finisare a pieselor din materiale feroase și neferoase, pe care le strunjea prin așchiere cu cuțite. În urma acestor operații se degaja fum, căldură, pulberi silicogene, praf, zgomot puternic și bucăți de material încins.

După strunjire arată reclamanta că trebuia să răcească piesele prin operația de degresare cu pulberi silicogene și uleiuri emulsionabile, care produceau iritații ale pielii.

Pentru desfășurarea acestor activități foloseau materiale precum rășini sintetice, banda de sticlă și banda de mică, lac de impregnare, electropastă și spume poliuritanice, acid clorhidric, cositor, plumb, cupru, zinc, materiale electroizolante, sticlosextolit.

Degresa aparatele electrice cu solvenți organici și soluții alcaline: acetonă, witespirt, tricloretilena și lacuri de impregnare.

Ca și bobinator arată că efectua operații de ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline,, ulilizând materiale pe bază de mică, witespirt, cupru, cupru argint,, praf de quartz, anhidridă phistalină, rășini sintetice,, rășini epoxidice. Ajusta și șlefuia

contactele electrice de cupru care oxidau, folosind șmirghel și piatră abrazivă, degajându-se oxid de cupru.

Reclamanta susține că efectua și operații de impregnare cu lacuri de impregnare și rășini, operații de izolare a conductorilor cu bandă de mică, sticlă, azbest.

Condițiile de muncă erau grele, cu noxe puternice, zgomot, fără a fi asigurată ventilație și aerisirea halei. Astfel și temperaturile erau la extreme de la un anotimp la altul.

A mai susținut că prin hotărâri judecătorești s-a recunoscut grupa a II-a de muncă unor colegi ai reclamantei, iar altora, benevol, de către unitate.

Reclamanta a învederat instanței că a solicitat pârâtei prin cerere să îi recunoască grupa a II a de muncă, însă aceasta a refuzat.

În susținere a invocat Decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 anexa 2 pct 34, 69 și 79..

A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor,.

În scop probatoriu, a depus, în copie,cartea de identitate, carnetul de muncă, practică judiciară, adeverințe și carnete de muncă ale colegilor..

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Arată ca reclamantul a fost angajat al unității pârâte în funcția de strungar, bobinator și electrician Secția Mecanică-Aparataj Înaltă Tensiune.

Pe fond, apreciază că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).

În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.

E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.

Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.

Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.

Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similititudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.

De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la acest loc de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamantă, pârâta . a virat la Casa de pensii contribuția CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă.

Pârâta a depus Anexa nr. 7 la CCM cu locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și tabel cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți si proba cu un martor pentru reclamant.

A fost audiată martora C. G. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

Reclamanta a fost angajata unității pârâte în funcția de strungar, bobinator și electrician, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de munca și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.

Din declarația martorei rezultă că reclamanta a lucrat din anul 1974 până în anul 1977, mai întâi ca strungar în Atelierul Mecanică- Fabrica Aparatj, apoi bobinator și electrician în Secția de Înaltă Tensiune.

Ca strungar efectua operații strunjire, polizare a metalelor din materiale feroase și neferoase, precum și operații de polizare și lustruire cu solvenți organici și soluții alcaline( witespirt, acetona, alcool industrial și acid clorhidric).

Ca electrician a declarat martora că reclamanta desfășura activități de pilire, ajustare și degresare, utilizând ca materiale materiale pe bază de mică, sticlă, rășini, azbest, uleiuri. Mai efectua operații de impregnare cu lac. A mai susținut că deși în carnetul de muncă reclamanta este menționată ca a avut funcția de electrician, în realitate aceasta a efectuat operații specifice funcției de bobinator și strungar.

Condițiile de lucru erau cu noxe și zgomot. Temperaturile erau în incinta halei foarte scăzute iarna și foarte ridicate vara.

A mai declarat martora că activitățile descrise mai sus s-au efectuat pe tot parcursul programului de lucru și că unor colegi le-a fost recunoscută grupa de muncă, fie de către unitate, fie de către instanțele de judecată.

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamanta și condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 34, pct. 69 si pct. 79 din Ordinul 50/1990, în procent de 100 %.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă,chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.

Potrivit pct. 12 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 si 2, anexele la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă.

Având în vedere că în perioada 13.06._75, reclamanta a desfășurat activitatea ca și elev curs de calificare în cadrul pârâtei, fără a fi încadrat în baza unui contract individual de muncă, instanța va admite în parte acțiunea și văzând dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 va constata că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârâtă în funcția de strungar, bobinator și electrician în perioadele 19.02._93, 01.03.1994 –15.05.1994,16.01.1995 – 01.08.1996,03.02.1997 – 12.09.1997, 10.02.1998 – 26.04.1999 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79, în procent de 100%. și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, adeverință care să respecte condițiile de formă prevăzute de lege.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. cu domiciliul în C., ..87, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D.,.

Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 19.02._93, 01.03.1994 –15.05.1994,16.01.1995 – 01.08.1996,03.02.1997 – 12.09.1997, 10.02.1998 – 26.04.1999 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79, în procent de 100%.

Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședință publică din 30.01.2015.

PREȘEDINTE M. V.

Asistent judiciar M. C. S.

Asistent judiciar I. G.

Grefier S. B.

red. Jud.M. V. și asist. jud. S.M.C.

4 Ex./03.02.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul DOLJ