Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3270/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3270/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1348/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3270
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. L. AL OPEREI ROMANE C. PT. S. C.,T. E. A., B. C. C., P. A. D.,R. B., MITRITOAIA ANI, P. M. CONSTANTA, G. M., COLTA F. L., DRAAN D., P. M.,BUTUROAGA M. și pe pârât O. R. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul R.-M. G.-V. pentru reclamant,lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care;
Instanța, din oficiu,verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în tem. art.238 din C.p.c.
Reprezentantul reclamantului estimează durata soluționării dosarului ca fiind 3 luni.
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind o zi, respectiv la acest termen de judecată.
Instanța pune în discuție probele.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar note scrise și practică judiciară și solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar și efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a comunica dacă înlăuntrul termenului de prescripție a efectuat plata unor drepturi salariale similare către angajații instituției. Arată că nu se opune înscrisurilor depuse la dosar de pârâtă.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art.258 noul C.pc., considerând-o utilă soluționării cauzei ,pentru dovedirea situației de fapt invocate,respinge proba cu efectuarea unei adrese solicitată de reclamant, ca neutilă soluționării cauzei, și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției, întrucât pârâta a făcut un act de întrerupere a prescripției, deoarece înlăuntrul termenului de prescripție a procedat esalonat la plata acestor diferențe salariale similare cu cele solicitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța în temeiul art.244 alin.4 declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata la data de 02.02.2015, S. L. al Operei Romane C., in numele si pentru reclamantii membrii de sindicat S. C., T. E. A., B. C. C., P. A. ANUT, R. B., MITRITOAIA ANI, P. M. CONSTANTA, G. M., CLOTA F. L., D. D., P. M., BUTUROAGA M., a chemat in judecata O. R. C., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronuna sa dispuna obligarea paratei la plata diferentelor salariale calculate potrivit grilei din anexa la Legea nr. 353/2007 (prin care a fost aprobată și completată OG nr. 21/2007) și salariile diminuate, încasate efectiv, calculate greșit prin aplicarea OUG nr. 10/2008, pentru perioada 01.09._09, actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta pana la plata efectiva.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt salariatii paratei cu contract individual de munca avand urmatoarele functii:S. C.–regizor scena,T. E. A.-artist liric, B. C. C.-artist liric, P. A. ANUT-balerin, R. B.-operator lumini, MITRITOAIA ANI-plasatoare, P. M. CONSTANTA-plasatoare, G. M.- supraveghetor sala spectacole, CLOTA F. L.-plasatoare, D. D.-manuitor decor, P. M.-manuitor decor, BUTUROAGA M.- muncitor necalificat.
Arata ca in mod eronat parata a hotarat ca in ceea ce priveste salarizarea reclamantilor, anexa IV ZD din OG nr.10/2008 sa fie aplicata in continuare, ulterior datei de 01.09.2008 cand aceasta fusese inlocuita cu anexa OG nr.21/2007.
S-a mentionat ca reclamantii nu au primit integral drepturile salariale pentru perioada 01.09._09, parata invocand in acest sens unele neclaritati ale dispoz. Legii nr.353/2007 in baza carora a fost aprobata OG nr.21/2007, care la art.15 indice 1 prevede ca salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specilitate se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa.
OG nr.21/2007 fiind o norma speciala, nu permite nici o derogare sau exceptie in ceea ce priveste salarizarea personalului din institutiile si companiile de spectacole sau concerte, motiv pentru care considera ca dreptul de optiune salariala nu poate opera.
Sustin ca alta era situatia, in cazul in care derogarile si dreptul de optiune salariala erau prevazute printr-o norma cu forta juridica cel putin egala cu cu legea cadru privind salarizarea personalului din institutiile de spectacole sau concerte, intrucat aceasta imprejurare permitea salariatului sa opteze in mod valabil.
Precizeaza ca Legea nr.353/2007 a intrat in vigoare la data de 01.09.2008 si ca salarizarea reclamantilor s-a facut in baza Ordonantei nr.10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor depturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000, si ca la data de 01.01.2010 ambele acte normative au fost abrogate prin Legea nr.330/2009.
Considera ca incepand cu data de 01.08.2008 s-a nascut dreptul reclamantilor de a fi salarizati potrivit anexei OG nr.21/2007, iar in sarcina paratei obligatia de a acorda drepturile salariale recunoscute de lege.
Apreciaza ca trebuie sa se faca aplicarea jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis ca jurisprudenta contradictorie a unei instante poate fi asimilata unei diferentieri de tratament care nu se bazeaza pe nici o justificare obiectiva si rezonabila si constituie o încalcare a articolului 14 din CEDO, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
In drept, si-a intemeiat actiunea pe dispoz. art.253 c.muncii raportat la Lg nr. 353/2007
S-a anexat in copie: delegatia, decizia nr.5402/22.05.2013 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._, adeverinte de salariat, C.I., carnete de munca.
Parata O. R. C. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in conformitate cu dispoz.art.274 C.p.civ si ale art.268 lit.c din Codul muncii, motivata de faptul ca desi dreptul la actiune al reclamantilor apreciaza ca a luat nastere in momentul in care a primit salariul nemodificat, respectiv in cursul nului 2008, actiunea a fost introdusa la instanta la data de 02.02.2015.
Pe fond solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata.
In motivare, arata ca reclamantii sunt angajati ai Operei Romane C., cadrul juridic al organizarii si functionarii institutiei constituindu-l prevederile OG nr.21/31.01. 2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic, care la art.4 prevede ca O. R. C. functioneaza sub autoritatea administativa a Consiliului Local al Mun. C., structura organizatorica, numarul de posturi si bugetul institutiei fiind aprobate prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului C., in raport cu obligatiile sau cu programele stabilite, astfel incat sa se asigure indeplinirea in mod corespunzator a atributiilor si activitatilor specifice.
Dispozitiile art.15 indice 1 din OG nr.21/31.01. 2007 cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr._.12.2007, au intrat in vigoare si s-au aplicat incepand cu 01.09. 2008, in mod esalonat.
Se mai arata ca la data de 10 decembrie 2008 a fost adoptata HG nr.1672 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea peronalului artistic, tehnic si adminstrativ de specialitate din institutiile de spectacole sau concerte in vederea stabilirii salariilor de baza, norme care au intrat in vigoare la data de 01.01.2009 si care reglementeaza principiile, regulile si procedurile de evaluare anuala a personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate incadrat cu contract individual de munca in institutiile de spectacole sau concerte, in scopul determinării normei de munca si salariului de baza pentru perioada de referinta cuprinsa intre 01.01.2009 si 31.08.2009.
Din interpretarea acestor dispozitii rezulta ca la baza determinarii normei de munca si a stabilirii salariului de baza pentru perioada de referinta cuprinsa intre 01.01.2009 si 31.08.2009 sta evaluarea cantitativa si calitativa a personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate.
Mai mult potrivit art. 50 alin.1 din . HG nr.1672/2008, „pentru perioada 01.01.2009 si 31.08.2009 salariatii din cadrul personalului de specialitate pot opta pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor prevazut in legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar”, potrivit alin.2 „salariatii care au optat conform prevederilor alin.1 isi pot mentine respectiva optiune pe o durata de 3 ani, iar potrivit alin.3 comunicarea de catre salariati a optiunii lor se face „la termenele stabilite de conducerea fiecarei institutii de spectacole sau concerte”, respectiv, „in termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea rezultatului evaluarii”.
In ceea ce privesc cheltuielile de personal necesare, rezultate in urma evaluarii, care depasesc bugetul aferent pentru perioada de referinta, arata ca potrivit art.43 din HG nr.1672/2008, valoarea punctului de salariu se poate diminua in mod corespunzator, in baza hotararii consiliului administrativ.
Se mai arata ca Operei R. C., aplicarea prevederilor art.15 inice 1 din Legea nr.353/2007, nu ar fi fost posibila datorita subventiei acordate de catre ordonatorul principal de credite si datorita veniturilor mici realizate de institutie.
In aceste conditii Consiliul Administrativ nu a putut pune in aplicare prevederile art.15 inidice 1, astfel ca in sedinta din data de 19.12.2008 la care a participat reprezentantii sindicatelor, Consiliul Local, Executivul din Primaria C., directorul artistic al institutiei si unul dintre reclamanti, s-a optat si votat pentru aplicarea si salarizarea in continuare conform OG.nr.10/2008.
Se concluzioneaza ca salariile au fost acordate conform bugetului aprobat, neexistand posibilitatea obligarii ordonatorului principal de credite de a acorda institutiei un buget care sa acopere plata unor salarii conform Legii nr.353/2007.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispoz. OG nr.21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic, ale Lg nr.353/2007 pentru aprobarea OG nr.21/2007 privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic, ale HG nr.1672/2008 si ale HG nr.125/1999 privind aprobarea metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza intre limite pentru institutiile publice de cultura.
Solicita proba cu inscrisuri si judecarea cauzei in lipsa.
S. L. al Operei Romane C. in numele si pentru membrii de sindicat a formulat raspuns la intampinare prin care solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si respingerea apararilor invocate de parata prin intampinare
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, arata ca in cauza sunt incidente dispoz.art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, intrucat parata a adoptat o pozitie de recunoastere a dreptului subiectiv corelativ, in sensul ca inlauntrul termenului de prescriptie a procedat esalonat la plata diferentelor salariale l-a care a fost obligata prin sentinta nr.441/ 23.01.2013 pronuntata de Tribunalul in dosarul nr._ D. si a caror achitare s-a facut in cursul anului 2014, diferente salariale care de altfel sunt similare cu cele solicitate prin prezenta cerere.
Cu privire la cauzele de intrerupere, suspendare si incetare a cursului prescriptiei arata ca in cauza de fata sunt aplicabile dispoz.de drept comun asa cum sunt reglementate prin Decretul nr.167/1958, si cum potrivit art.295 Codul muncii, dispozitiile codului se intregesc in masura in care nu sunt incompatibile si cu dispoz. legislatiei civile, pentru a se intrerupe cursul prescriptiei, potrivit art.166 alin.2 Codul muncii este necesara o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
Apreciaza, astfel ca prin plata drepturilor salariale respective, a intervenit o recunoastere din partea paratei cu privire la aceste drepturi derivand din plata salariului si, ca in speta sunt incidente dispoz.art.166 alin.2 din Codul muncii coroborate cu dispoz.art.16 din Decretul nr.167/1958.
In ceea ce priveste fondul cauzei, arata ca parata prin apararea conform careia in perioada respectiva au existat doua legi de salarizare in vigoare, respectiv, OG nr.21/2007 aprobata prin Legea nr.353/2007 si OG nr.10/2008 aprobata prin Legea nr.117/2008 si ca a fost in imposibilitatea de a aplica prevederile art.15 indice 1 din Legea nr.353/2007 datorita lipsei de fonduri, nu contesa dreptul reclamantilor de a fi salarizati potrivit noii anexe din OG nr.21/2007 ci doar insuficienta fondurilor acordate de ordonatorul principal de credite si a veniturilor mici realizate de catre parata
Ori, OG nr.21/2007 fiind o norma speciala, nu permite nici o derogare sau exceptie in ceea ce priveste salarizarea personalului din institutiile si companile de specacole sau concerte motiv pentru care considera ca dreptul de optiune salariala nu poate opera.
Se invoca jurisprudenta CEDO in cazul R. impotriva Romaniei 2000 si in cazul Sunday Times impotriva Regatului Unit 1979.
Raspunsul la intampinare a fost intemeiat pe dispoz.art 201 alin.2 C.p.civ raportat la art.148-158 C.p.cv.
In sedinta din data de 24.06.2015, S. L. al Operei Romane C. a depus la dosar note de sedinta,prin care solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune motivata de faptul ca parata inlauntrul termenului de prescriptie a procedat esalonat la plata diferentelor salariale l-a care a fost obligata prin sentinta nr.441/23.01.2013 a Tribunalului Dol, si a caror achitare s-a facut in cursul anului 2014, diferente salariale care de altfel sunt similare cu cele solicitate prin prezenta cerere.
Cum recunoasterea paratei este voluntara, neandoielnica, pura si simpla si neafectata de nici o conditie sau rezerva din partea autorului ei, considera ca este de natura sa produca efectul intreruptiv al cursului prescriptiei dreptului material la actiune conform art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, si ca au fost indeplinite conditiile pentru intreruperea termenului de prescriptie.
Mai arata ca ICCJ a precizat in acest sens ca, prin indeplinirea acestor conditii, efectul intreruptiv al prescriptiei se produce de drept, chiar daca recunoasterea este facuta in cursul derularii procedurii de executare silita.
Referitor la acordarea daunelor moratorii arata ca prin decizia nr.2/17.02.2014, ICCJ solutionand un recurs in interesul legii, a statuat ca daunele interese moratorii sub forma dobanzilor legale aferente sumelor esalonate prin OUG nr.71/2009 reprezentand drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar pot fi acordate creditorilor.
In ceea ce priveste data nasterii dreptului de a solicita daune interese moratorii sub forma dobanzilor legale, arata ca acesta s-a nascut la data scadentei creantei constand in drepturile salariale recunoscute prin titlurile executorii si cum acestea sunt supuse unui regim juridic special, in sensul ca sunt executorii de drept, considera ca de la data pronuntarii, in patrimoniul fiecarei creditoare a luat nastere dreptul de a solicita plata createi cu toate accesoriile, respectiv, plata dobanzilor, aceasta data reprezentand momentul scadentei.
Mai arata ca intreruperea cursului prescriptiei pentru creanta principala are ca efect intreruperea cursului prescriptiei si pentru dobanzile legale, astfel ca de la fiecare plata facuta de catre debitor incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
A anexat in copie decizia nr.5402/22.05.2013 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._ .
Analizând cu prioritate excepția prescripției, instanța reține următoarele:
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.09._09, instanta constata ca aceasta este intemeiata, avand in vedere urmatoarele:
Reclamanții au fost angajați ai unității pârâte pe perioada solicitată în actiune, fiind salarizați prin aplicarea OG nr. 10/2008.
Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 353/2007 constituie cadrul legal al funcționării instituțiilor și companiilor de spectacole sau concerte – categorie în care se încadrează unitatea pârâtă -, iar la art. 15/1 se prevede că salariile de bază pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate se stabilesc între limitele din grila prevăzută în anexă, prin derogare de la prevederile legii nr. 154/1998.
Legea nr. 353/2007 a intrat în vigoare la data de 01.09.2008, dată de la care conform disp. art. II al. 2 lit. a din această lege se modifică prevederile anexei IV indice 2c din OG nr. 10/2008 – anexă ce a fost înlocuită la nivelul anului 2008 prin anexa IV indice 2b din OG nr. 10/2008-, pentru că disp. art. 15 ind. 1 prevedeau aplicarea noii grile de salarizare a personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998.
Astfel, pârâta a hotărât în mod greșit să aplice în continuare în ceea ce privește salarizarea reclamanților anexa IV indice 2b din OG nr. 10/2008 și după data de 01.09.2008, când aceasta era înlocuită de cu noua anexă a OG nr. 21/2007 introdusă de Legea nr. 353/2007.
Acest mod de aplicare a legii reprezintă o ultraactivitate a unui act normativ vechi în detrimentul aplicării legii noi, ceea ce nu poate fi acceptat.
În mod greșit a apreciat pârâta că se află în prezența unui vid legislativ și că nu pot fi aplicate prevederile noi ale disp. art. 15 ind. 1 introduse de Legea nr. 353/2007 din cauza lipsei emiterii normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, câtă vreme existau și erau încă în vigoare norme de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază pentru instituțiile publice și de cultură aprobate prin HG nr. 125/1999, act normativ care reprezenta un cadru normativ general pentru toate instituțiile de cultură.
Deci nu se pune problema ca evaluarea profesională a personalului artistic să fi constituit o situație cu caracter de noutate pentru care să nu fi existat cadru legislativ.
Pe de altă parte, aplicarea unei legi noi nu poate fi refuzată pe motiv că inexistența normelor metodologice împiedică punerea ei în executare, întrucât legea are o forță juridică obligatorie prin ea însăși, nefiind condiționată de existența unui act normativ cu forță juridică inferioară.
În ceea ce privește HG nr. 1672/2008, aceasta are o forță juridică inferioară față de OG nr. 21/2007 sau Legea nr. 353/2007 și prin urmare nu se putea face o derogare de la aplicarea unei norme speciale decât printr-un act normativ cu o forță juridică cel puțin egală.
Dispozitiile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, continute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, prevad ca „prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”. Asadar, se observa ca, prescriptiile extinctive incepute inainte de 01 octombrie 2011 si neimplinite pana la aceasta data, reprezentand situatii juridice in curs de realizare – facta pendentia - raman supuse legii vechi, dandu-se satisfactie principiului respectarii asteptarilor legitime ale partilor.
Legea sub imperiul careia prescriptia a inceput sa curga va guverna atat aspectele de drept material, cat si pe cele de drept procesual referitoare la prescriptie, chiar daca aceasta s-a implinit dupa . Codului civil
Dispozitiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 raman aplicabile in privinta prescriptiilor extinctive care au inceput sa curga in perioada cat acest act normativ a fost in vigoare, chiar daca procesul a inceput dupa data de 1 octombrie 2013, astfel ca instanta poate invoca din oficiu exceptia prescriptiei extinctive.
În ceea ce privește exceptia prescriptiei, instanta mai retine si ca potrivit art. 268 alin 1 lit. c coroborat cu art. 171 Codul Muncii, termenul de prescripțte a dreptului la actiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescriptie de 3 ani si curge „ de la data când drepturile respective erau datorate”.
Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare si încetare a cursului prescriptiei sunt aplicabile dispozitiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva .
În acest sens, art. 278 Codul Muncii prevede ca dispozitiile codului se intregesc, in masura în care nu sunt incompatibile si cu dispozitiile din materia civila.
În speta, reclamanti solicita diferente de drepturi salariale aferente perioadei 01.09._09, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale incepand sa curga de la data la care aceste drepturi ar fi fost datorate. Prin urmare, avand în vedere data promovarii prezentei cereri de chemare în judecata, respectiv 02.02.2015, se constata ca, in cauza a fost depasit termenul de 3 ani de zile prevazut de dispozitiile legale mentionate mai sus.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 171 alin. (2) Codul Muncii, este necesara o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale respective .
Plata efectuata de catre parata a unor drepturi similare celor din prezenta cauza, invocata de reclamant, nu poate fi retinuta de instanta ca si cauza întreruptiva de prescriptie.
Astfel, este adevarat ca prin sentința nr. 441 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ (irevocabilă prin decizia nr. 402 din 22.05.2013 dată de Curtea de Apel C. ) altor angajați ai pârâtei le-au fost acordate drepturi similare, care au fost plătite parțial de către pârâtă, însă, întreruperea prescripției intervine prin recunoașterea de către debitor a dreptului celui în contra se prescrie.
Prin urmare, prin plata drepturilor similare celor din cauza, dar efectuata catre alti angajati ai sai, parata nu a recunoscut, implicit si dreptul reclamantilor din prezenta cauza, cu atat mai mult cu cat, plata respectivelor drepturi a avut la bază o hotarare judecatoreasca, nefiind o plata benevola..
Potrivit considerentelor de fapt si de drept expuse si avand in vedere faptul ca dreptul solicitat de reclamanti, vizeaza perioada 01.09.2008 – 31.12.2009, pentru care a intervenit prescripția dreptului material la actiune, întrucat actiunea a fost formulata la data de 02.02. 2015, instanta urmeaza sa respinga cererea, ca fiind prescrisa.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotararea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulata de S. L. AL OPEREI ROMANE C., cu sediul in C., ..7, jud. D., in numele si pentru reclamantii membrii de sindicat S. C., avand CNP_, T. E.-A., avand CNP_, B. C.-C. avand CNP_, P. A.-D., avand CNP_, B. E.-R., avand CNP_, M. ANI, avand CNP_, P. M.-C., avand CNP_, G. M., avand CNP_, C. F.-L. avand CNP_, D. D., avand CNP_, P. M., avand CNP_, B. M., avand CNP_, in contradictoriu cu parata O. ROMÂNP C., cu sediul in C., ..7, jud.D..
Executorie.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar C. E. I.
Grefier G. D. V.
Red./Tehnored.Jud.M.I/As.Jud.Ș.I
4 ex/07.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4247/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2437/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
