Acţiune în constatare. Sentința nr. 445/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 9507/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 445/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul P. G. cu domiciliul în C., .. F 17,., ., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat A. D. pentru reclamant și martorul C. F., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat A. D. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat A. D. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numitul C. F., care este prezent la termenul de azi.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul arătat prin cererea de chemare în judecată, precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. D. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.01.1990-, 31.03.2001,se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,43,69,104 și 160, în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantei adeverință în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 23.06.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 01.01.1990 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 art. .3 pct. 34, 43,69, pct 79, 104 și 160.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioadele menționate, fiind încadrat ca electrician în perioada menționată în acțiune în atelierul de întreținere, fabrica MER.
Arată că a efectuat operații de întreținere și reparații utilaje, macarale, instalații acționate electric, hidraulic, mașini de format bobine, de debitat etc. Mai efectua împreună cu lăcătușii de întreținere operații de degresare unde folosea substanțe precum rășini, lacuri de impregnare, solvenți organici și soluții alcaline, fosfat trisodic,acetona .
Executa lucrări de întreținere și reparații la utilaje care se aflau în atelierele din fabrica MER, în concret în atelierul de construcții metalice ( repara instalațiile de sudură, ghilotine, degajându-se gaze toxice, zgomot),atelierul întreținere(ardea bobinele motoarelor defecte pentru reparare, operație în urma căreia rezulta mult fum și vapori de la degresare), impregnare(repara autoclavele, curăța utilajele și instalațiile de impregnare și a recipienților care se utilizau la prepararea, transportul și depozitarea lacurilor și rășinilor de impregnare, folosind materiale precum azbestul și fibra de sticlă), bobinaj ( repara prese,folosind ca și materiale mica degajându-se noxe și praf), standuri probe, ascuțitorie, construcții metalice, decapare( repara cuptoarele și cuvele, fiind noxe precum acizi, fum și gaze toxice), strungărie (repara și întreținea strungurile, emanându-se fum, gaze ,și mult zgomot), atelierul prese) repara și întreținea toate presele, pentru aceasta folosind tabla silicioasă).etc.
A învederat instanței că aceste ateliere nu erau separate fizic astfel încât era expus la toate noxele emanate de la acestea.
Condițiile de muncă erau grele, activitatea desfășurându-se în cadrul atelierelor la temperaturi extreme de la un anotimp la altul, din lipsă de ventilație și instalații de căldură .
Reclamantul a arătat că pârâta l-a încadrat în grupa a doua de muncă numai pentru perioada 02.08._89,
efectuând în acest sens mențiuni în carnetul de muncă (poz.107 ).
A mai susținut că la nivelul unității pârâta a urmat procedura de stabilire și nominalizare a locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și II conform Ordinului 50/1990, așa cum rezultă din anexa 5 la CCM /1992 și faptul că unor colegi, unitatea administrativ le-au recunoscut grupa a II a de muncă, iar alți colegi au primit recunoașterea acestui drept prin intermediul instanțelor de judecată.
A invocat în susținere Decizia 87/1990 a Curții Constituționale și, Decizia 258/2004 A îccj și cauza CEDO, cauza B. .
În drept, a invocat prevederile art..35 NCPC, art. 1528 Cod Civil, Ordinul 50/1990 art anexa II pct 34,43,69,79,104, pct 160.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă, carte de identitate, buletine încercări, anexa 7M/1997,adeverința DSP D., practică juridică, adeverințe colegi, certificat de mediere.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 08.12.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentat de faptul că locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în grupa a II a de muncă.
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de Normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamanta nefiind încadrată în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
A mai susținut că nu există temei legal pentru a nominaliza sau încadra salariații în grupe de muncă ulterior abrogării Ordinului 50/1990. Apreciază pârâta că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții normale de muncă și că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 din Ordinul 50/1990, reclamantul nu poate fi beneficiar al dreptului solicitat.
În drept pârâta a invocat art. 205 C..
A depus anexa nr.7 la CCM MER și tabel nominal cu grupa I și a II a de muncă.
Considerând concludente, pertinente și utile soluționării cauzei probele solicitate de reclamant, instanța le-a încuviința și a dispus citarea martorei.
La termenul de judecată din data de 16.10.2014 instanța a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului, se reține că în perioada dedusă judecății aceasta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de electrician .
Din declarația martorului rezultă că reclamantul lucra în echipe mixte de lăcătuș și electrician și își desfășura activitatea în toate sectoarele de activitate. Desfășura activități de curățare, reparare autoclave și curățare cuptoare și utilaje de impregnare, precum și a recipienților care se utilizau la prepararea sau depozitarea lacurilor. Efectua și operații de șlefuire și polizare a pieselor din metale feroase și neferoase, electroizolante, folosind vata de sticlă. A mai declarat martorul că reclamantul efectua și lucrări de întreținere și reparații la macarale care se aflau la înălțimi mari, precum și operații de curățare și reparare a utilajelor.( electrice)
În atelierul de bobinaj folosea mică, cositor, diluant, acetona, triclor, iar în atelierul decapare repara cuptoare și cuve, operație în urma căreia se degajau noxe: fum, acizi, gaze toxice.
A mai declarat martorul că reclamantul desfășura activitățile descrise mai sus pe toată perioada programului de lucru, în condiții de temperaturi scăzute iarna( din lipsa sistemelor de încălzire) și foarte ridicate vara ( din lipsă de ventilație), în incinta halei. A mai arătat că unor colegi pârâta le-a recunoscut administrativ grupa de muncă, iar alții au dobândit acest drept prin intermediul instanțelor de judecată.
Martorul a declarat că din cauza condițiilor precare de muncă unii colegi au dobândit boli profesionale.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului 50/1990 anexa 2, pct.. 34 ,43, 69,104 și 160, în procent de 100%.
În consecință, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.01.1990-, 31.03.2001,se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,43,69,104 și 160, în procent de 100%. .
În temeiul art. .40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. G. cu domiciliul în C., .. F 17,., ., CNP_, în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D.,.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.01._01,se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,43,69,104 și 160, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE
M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar I. G.
Grefier S. B.
Red. Jud. M. V. și asist. jud. S.M.C.
4 Ex./06.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 715/2015.... → |
|---|
