Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1116/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1116/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1116/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1116/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar :R. N.
Grefier: N. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta R.N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ în contradictoriu cu pârâtul V. I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta fiind reprezentată prin consilier juridic A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Consilierul juridic A. I. pentru reclamantă solicită instanței a se admite acțiunea așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.07.2014 sub nr._, reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pârâtul V. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3945,57 lei, ce reprezintă lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plătii din momentul înaintării în instanță a prezentei acțiuni, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că pârâtul V. I. a fost angajatul D.S. Gorj - în funcția de pădurar, iar cu ocazia unui control în cantonul nr.21 Valea Stricatului aflat în gospodărirea acestuia s-a constatat lipsa unui volum de 20.690 mc, masă lemnoasă cu o valoare totală de 3945.57 lei.
A precizat că lipsa de masă lemnoasă menționată mai sus reiese în mod cert din actul de control nr.4832/09.09.2013.
Prin actul de control nr. 4832/09.09.2013 s-a constatat de către reprezentanții Direcției Silvice Gorj că paguba în cuantum de 3945.57 lei este produsă din vina angajatului și în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite în totalitate condițiile art.254, alin.1, din Legea nr. 53/2003.
Potrivit art.254, alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătura cu munca lor.
În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art.169, alin.2 din Codul Muncii prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fapt ce a determinat formularea prezentei acțiuni.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere faptul că în situația gestionarilor sarcina probei este inversată în sensul că din momentul în care printr-un act constatator se stabilește o lipsă în gestiune, gestionarul este cel ținut a dovedi că lipsa respectivă nu-i este imputabilă, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în speța dedusă judecății Direcția Silvică Gorj depunând la dosar actele care atestă lipsa în gestiune, respectiv actul de control nr._ .
A susținut că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru, raportat la dispozițiile art.270 din Codul Muncii și art.29, al.3 din OUG nr.80/2013, aceasta fiind o acțiune referitoare la executarea contractului individual de muncă, prejudiciul solicitat fiind creat datorită neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu a pârâtului care au calitatea de salariați ai Direcției Silvice Gorj.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, actele care au stat la baza constatării prejudiciului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art.10, art.39 alin.2 litera a,b,c, și art.254 alin.1 din L.53/2003.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2, a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
În temeiul art. 205 Cod de procedură civilă, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat prematuritatea introducerii acțiunii pentru nerespectarea procedurii prealabile întrucât reclamanta nu a făcut dovada emiterii actului de constatare a vinovăției sale singulare raportat la dispozițiile ari. 9 din HG 1076 2009.
În cazul respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii, a invocat excepția inadmisibilității răspunderii patrimoniale singulare fără existența unui act de constatare a înlăturării răspunderii solidare dispusă de același art. 9 din HG 1076/2009.
Totodată, pe cale de excepție a invocat nulitatea actelor de control ca nereale cu privire la constatarea prejudiciului și respingerea acțiunii formulată de către Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Gorj iar în cazul respingerii excepțiilor a solicitat constatarea intervenirii riscului normal al serviciului conform art. 254 alin 2 din Codul Muncii pentru întregul prejudiciu pretins sau după caz limitarea răspunderii patrimoniale în condițiile dispuse de art. 6 alin 2 din OUG 85/2006 pentru următoarele:
În fapt, a arătat că a fost angajat al O.S. Turceni din cadrul Direcției Silvice Gorj cu Contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în funcția de pădurar iar în urma unor controale reclamanta l-a chemat în judecată pentru a fi obligat la plata unor delicte silvice care au fost consemnate fals ca delicte din moment ce cioatele respective erau cioate vechi ce mai fuseseră marcate ca delict sau în partizi de exploatare ce au fost tăiate razant cu solul de persoanele care au făcut reclamația la Direcția Silvică Gorj împotriva sa.
Aceste aspecte puteau fi observate de reclamantă cu ocazia verificării în teren a reclamației prin observarea că cioatele sunt cioate vechi iar prin reconstituirea partizilor vândute și a actelor de control anterioare din suprafața controlată se putea verifica dacă cioatele anterioare marcate sunt aceleași cioate reinventariate prin actul de control din prezentul dosar.
Restul cioatelor care nu au fost în partizile de exploatare sunt produse în mare parte din vina reclamantei pentru nerespectarea regulamentului de pază în sensul că nu a fost dotat cu o hartă a cantonului conform art. 4 din regulament; nu s-a arondat cantonul în condiții ergonomice; și fără niciun fel de analiză a stării de fapt cu privire la toți salariații cu răspundere de pază în condițiile art.9 din HG 1076/2009, considerând eronat că se face vinovat de producerea lor.
Fapt pentru care, a considerat că este inadmisibilă și prematur introdusă acțiunea în răspunderea sa patrimonială singulară fără a exista un act administrativ premergător prin care să se stabilească că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare dispuse de textul actului normativ menționat.
În plus, cu ocazia controlului cantonului s-a întocmit un act de control căruia reclamanta nu i-a acordat credibilitate deoarece a solicitat instanței obligarea sa la plata respectivului debit având posibilitatea dispusă de lege conform art.85 din L.188/1999 coroborat cu art.6 alin.1 din OUG 85/2006 și art.254 alin.1 raportat la art. 278 din Codul Muncii și art. 10 din HG 1076/2009 pentru a emite o decizie de imputare pe care avea dreptul de a o contesta, aspect ce impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ care a statuat în considerentele Deciziei nr. 697/12.02.2013 pentru inadmisibilitatea acțiunii în despăgubire a personalului silvic.
Din moment ce art. 85 din Legea 188/1999 la care face trimitere art. 58 din Statutul personalului silvic și dispune modalitatea de recuperare a debitului, atunci dispozițiile Codului Muncii devin inaplicabile personalului silvic cu atribuții de pază privind recuperarea prejudiciilor astfel că art. 58 din Statutul personalului Silvic ar fi o prevedere în desuetudine și practic lipsită de efecte și în atare situație cauza ar fi trebuit să fie judecată de Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Este adevărat că art.6 alin.1 din OUG 85/2006 dispune ca răspunderea patrimonială a personalului silvic pentru pădurile aflate în pază să se facă potrivit Capitolului III din Titlu XI din L.53/2003 și potrivit art.254 alin.1 din cadrul acestui capitol „salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderi civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor„.
Pe fondul cauzei, a precizat că prin acțiunea sa reclamanta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale pentru lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa fără să fi arătat vinovăția sa cu privire la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu consemnate prin condica de serviciu.
Sub acest aspect reclamanta nu poate face dovada că i-a predat în gestiune arborii
cantonului silvic cu număr de inventar de gestiune presupuși a fi lipsă în gestiunea sa ci i-a fost predată o suprafață de teren cu pădure în vederea efectuării unor activități de pază programate scris de către organele silvice superioare cu atribuțiuni de pază prin lege, activități cu titlul de diligență și nu cu titlu de rezultat, activități de pază ce au fost îndeplinite și confirmate scris prin condica de serviciu de organele silvice superioare ca realizate.
Față de aceste motive care constituie starea reală de fapt și conduce indubitabil la neîndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii civile contractuale patrimoniale a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
În drept, și-a întemeiat întâmpinare pe dispozițiile art.205-208 C.pr. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin serviciul registratură, reclamanta a depus note scrise, precizând că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în răspundere patrimonială formulată împotriva pârâtului V. I. pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază.
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2014, instanța a dispus efectuarea unei expertize –specialitatea silvicultură iar la data de 02.02.2015 prin serviciul registratură a fost depusă lucrarea de specialitate, aceasta fiind întocmită de expert P. S..
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:
Acțiunea promovată de reclamantă privește răspunderea patrimonială a pârâtul V. I. -pădurar în cadrul Direcției Silvice Gorj pentru prejudiciul cauzat la Ocolul Silvic Turceni.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 85/2006 personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al Titlului XI din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Dispozițiile art. 254 alin. 1 din Codul Muncii republicat prevăd că: salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Cât privește modul de recuperare a pagubei, art. 169 alin.2 din același act normativ prevede că „ reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, în ipoteza în care salariatul nu înțelege să achite de bună voie prejudiciul, angajatul va trebui să promoveze o acțiune în realizare pentru repararea prejudiciului și să obțină o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens.
Așadar, răspunderea patrimonială în dreptul muncii are ca temei contractul individual de muncă și se întemeiază pe normele și principiile răspunderii civile contractuale.
Cum pârâtul este salariatul reclamantei și nu a achitat de bunăvoie prejudiciul cauzat din vina și în legătură cu munca sa, constatarea și recuperarea acestuia se face prin hotărâre judecătorească definitivă .
În fapt, pârâtul a fost angajatul D.S. Gorj - O.S. Turceni în funcția de pădurar iar în urma controlului desfășurat în raza sa de activitate, respectiv în cantonul nr. 21 Valea Stricatului și consemnat în actul de control nr.4832/09.09.2013 s-a constatat lipsa unui volum de 20.690 mc, masă lemnoasă cu o valoare totală de 3945.57 lei, lemn provenit din tăieri ilegale.
Expertiza silvică efectuată în cauză de ing. expert P. S., constată și concluzionează că valoarea masei lemnoase nejustificată, cu aplicarea răspunderii patrimoniale este de 973,14 lei iar fără aplicarea răspunderii patrimoniale este de 1891,54 lei.
Astfel, carnetele de inventar al delictelor silvice și procesele verbale încheiate în perioada 26.08._13, semnate chiar de către pârât, confirmă că în cantonul gestionat de către pârât nu s-a putut justifica masa lemnoasă . Chiar dacă cioatele existente în teren puteau fi justificate prin acte de infracțiune, se reține că pădurarul nu a întocmit astfel de acte și prin urmare culpa îi aparține.
Apărările pârâtului, așa cum sunt expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, urmează a fi înlăturate întrucât nu se impunea în nici un caz emiterea unei decizii de imputare iar în ce privește vinovăția, aceasta există sub forma culpei, principala atribuțiune fiind aceea de pază a fondului forestier, dispozițiile art.254.ali.1 din legea nr.53/2003 stabilind, așa cum s-a mai arătat, că ,,salariații răspund patrimonial,… pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Raportat la cele ce preced, instanța ajunge la concluzia că pârâtul și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu raportat la atribuțiunile din fișa postului în sensul că nu a asigurat permanent paza fondului forestier, este adevărat, cu o suprafață exagerat de mare de 809,90 ha, dar nici nu a întocmit acte de constatare a unor infracțiuni .
Pe de altă parte, așa cum se arată și în raportul de expertiză, o mare responsabilitate în producerea prejudiciului o poartă agenții economici care au primit partizi spre exploatare și care trebuie să răspundă de eventualele delicte pe perioada autorizației de exploatare.
Potrivit art. 6 alin.2 din OUG 85/2006 răspunderea persoanelor cu atribuții de pază a pădurilor care fac dovada că și-au îndeplinit cu diligență și cu bună credință obligațiile de serviciu și au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor poate fi limitată în următoarele situații: a) din aceeași pădure se constată că se distrug/însușesc ilegal,în mod constant arbori, puieți, lăstari, sau pomi de C., după caz; b) trupurile de pădure care fac obiectul pazei de către aceeași persoană sunt dispersate; c) pădurile au accesibilitate ridicată.
Ori, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, pârâtul, angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, nu poate răspunde în totalitate de prejudiciul calculat de reclamantă, întrucât din harta amenajistică a cantonului cu parcelele din gestiune se observă că suprafața cantonului este traversată de multe drumuri comunale și drumuri de acces pentru căruțe și tractoare, ce imprimă un grad mare de producere a fenomenului infracționale și mai mult decât atât aceste cioate au fost intenționat tăiate doar pentru a fi imputate pădurarului.
Prin urmare, se va reține în parte culpa pârâtului cu privire la prejudiciul creat în patrimoniul reclamantei, urmând să fie avute în vedere dispozițiile art.6 alin 2 din OUG 85/2006 în sensul că va fi omologat raportul de expertiză în varianta răspunderii limitate, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 973,14 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta R. R.-Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj în contradictoriu cu pârâtul V. I., domiciliat în localitatea Urdari, ., CNP-_.
Omologă raportul de expertiză în prima variantă stabilită de expert.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 973,14 lei cu titlu de despăgubiri civile .
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red MT/tehnored R.N.A
4ex/12.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 335/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
