Anulare act. Sentința nr. 1238/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1238/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1238/2015
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._ 2014
Sentința nr. 1238
Ședința publică din 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. P. G., în contradictoriu cu pârâtul P. C. P. – R. V. E., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999), suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul C. P. G., asistat de avocat B. D. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul reclamantului învederează instanței că reclamantul este angajat ca și personal contractual.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal:
Avocat B. D. M. pentru reclamantul C. P. G., arată că este de acord cu admiterea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2015, sub nr._, reclamantul C. P. G. a chemat în judecată P. C. P. - R. V. E., solicitând că prin sentința ce se va pronunța în cauza dedusă judecații și să se dispună anularea Dispoziției nr. 208/20.07.2015, emisă de P. C. P., județul Gorj, reprezentând plata unor drepturi de natură salarială, încasate în mod nelegal în perioada Iunie 2012-Iunie 2015 și exonerarea de la plata sumei de 4267 lei și suspendării efectelor actului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă pe fond a cauzei și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției Primarului C. P. cu nr. 98/18.02.2010, de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2010.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este salariat în cadrul aparatului de specialitate al Primarului C. P., iar prin actul administrativ contestat, s-a dispus imputarea sumei de 4267 lei, ce reprezintă plata unor drepturi de natură salarială (spor/indemnizație dispozitiv în procent de 25%, încasate nelegal în perioada Iunie 2012 - Iunie 2015, pe care a considerat-o vădit netemeinică și nelegală.
Pentru a reține această situație de fapt, reclamantul a învederat instanței de judecată faptul că în urma apariției Legii nr. 330/2009, Instituția Primarului C. P., Județul Gorj, a procedat la emiterea dispoziției cu nr. 98/18.02.2010, privind reîncadrarea sa în funcție și stabilirea drepturilor salariale aferente, începând cu data de 01.01.2010.
Că, în salariul de baza astfel stabilit a fost cuprins și sporul/indemnizația de dispozitiv, în considerarea faptului că anterior, legalitatea acordării lor a fost stabilită de către instanța de judecată, în acest sens existând hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 «în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 Decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna Decembrie 2009».
În consecință, prin Dispoziția Primarului contestată i-au fost încălcate drepturile salariale efective acordate la data de 31 Decembrie 2009, în sensul că situația astfel creată înregistrează o diminuare a veniturilor salariale față de luna Decembrie a anului 2009.
Emiterea dispoziției de imputare nu s-a realizat în condițiile prevăzute pentru răspunderea patrimonială, așa cum este reglementată de Cap. VIII din Legea nr. 188/1999- (r) și (a) privind Statutul funcționarilor publici.
Aceste drepturi salariale au fost acordate în baza unor dispoziții ale ordonatorului principal de credite, dispoziții care până la încetarea efectelor juridice se bucura de prezumția de legalitate. De asemenea, această dispoziție contravine obligației de executare a actului administrativ prin care s-au acordat aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât nu există un început de dovadă că împotriva lor s-ar fi declanșat o procedură de tractare, revocare sau anulare.
Totodată, a menționat reclamantul faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 124/2014 cu modificările și complectările ulterioare „Sunt exonerate de la plată sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Având în vedere aspectele mai sus reiterate, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință, anularea dispoziției de recuperare cu nr. 108/20.07.2015 emisă de P. C. P., județul Gorj, exonerarea de la plata sumei de 4267 lei și repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției contestate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004-(a) cu modif. și compl. ulterioare - privind contenciosul administrativ, Codul de procedură civilă, Legea nr. 188/1999 (a) - cu modif. și compl. ulterioare - privind Statutul funcționarului public, Legea nr. 124/2014 (a) - privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, Legea - cadru nr. 330/2009 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În susținere, reclamantul a depus copii certificate ca fiind conforme cu originalul după: CI. C.-P. G.; Dispoziția cu nr. 208/20.07.2015 emisă de P. C. P.; Dispoziția cu nr. 98/18.02.2010 de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2010; contestația cu nr. 5202/29.07.2015; răspunsul ordonatorului principal de credite nr. 5436/17.08.2015, dovada celor invocate înțelegând să o facă cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (l) pct. 2 C.pr.civ., reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâtul R. V. E. - Primar al C. P., județul Gorj, în temeiul dispozițiilor art. 205 N.C.P.C., a formulat întâmpinare prin care a precizat faptul că la emiterea dispoziției de reîncadrare a domnului C.-P. G., s-a avut în vedere menținerea în luna Ianuarie a anului 2010 a nivelului brut al salariului din luna Decembrie 2009, conform O.U.G. nr. 1/2010 - privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar, unde la art. 5 alin. (l) se menționează: „începând cu luna Ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 Decembrie 2009, își păstrează solda sau după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna Decembrie 2009, în sensul că la stabilirea salariului de bază, solda/salariului funcției de bază, se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
În aceste condiții, dispoziția de reîncadrare a avut la bază principiul luării în considerare și a altor drepturi de natură salarială recunoscute prin hotărâri judecătorești, dat fiind faptul că scopul legii cadru a fost acela în intervalul cuprins între 2010-2015, nici un angajat să nu cunoască prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementarilor legale în vigoare.
Dispoziția contestata contravine obligației de executare a actului administrativ inițial, cu atât mai mult cu cât nu există un început de dovadă că împotriva lor s-ar fi declanșat o procedură de retractare, revocare sau anulare.
În concluzie, a arătat pârâtul că dispoziția contestată încalcă caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile și nu respectă obligația angajatorului/ordonatorului principal de credite de a menține și în anii următori aceleași venituri salariale acordate efectiv la data de 31 Decembrie 2009.
Reclamantul C.-P. G., în temeiul dispozițiilor art. 201 alin. (2) N.C.P.C. a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a reiterat încă odată instanței de judecată faptul că prin Dispoziția contestată i-au fost încălcate drepturile salariale acordate la data de 31 Decembrie 2009, în sensul că situația astfel creată înregistrează o diminuare a veniturilor salariale față de luna Decembrie a anului 2009.
Aceste sporuri au fost acordate în baza unor dispoziții ale ordonatorului principal de credite, dispoziții care nu au făcut obiectul controlului de tutelă administrativă exercitat de Instituția Prefectului, nefiind anulate sau modificate și care până la încetarea efectelor juridice se bucură de prezumția de legalitate, cu atât mai mult cu cât, nu există un început de dovadă scrisă că împotriva lor s-ar fi declanșat o procedură de retractare, revocare sau anulare.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere menținerea în luna Ianuarie a anului 2010 a nivelului brut al salariului din luna Decembrie 2009, conform O.U.G. nr. 1/2010 - privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar, unde la art. 5 alin. (l) se menționează: „începând cu luna Ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 Decembrie 2009, își păstrează solda sau după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna Decembrie 2009, în sensul că la stabilirea salariului de baza, solda/salariului funcției de bază, se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
În aceste condiții, a arătat reclamantul că dispoziția de reîncadrare a avut la bază principiul luării în considerare și a altor drepturi de natură salarială recunoscute prin hotărâri judecătorești, dat fiind faptul că scopul legii cadru a fost acela în intervalul cuprins între 2010-2015, nici un angajat să nu cunoască prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementarilor legale în vigoare.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință anularea dispoziției contestate, exonerarea de la plata sumei imputate și repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției contestate, aceste aspecte fiind susținute și de către P. C. P. - R. V. E. - pârât în prezenta cauză.
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, se constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, din actele și lucrările dosarului respectiv mențiunile existente în dispoziția de imputare contestată, se observă că reclamantul este personal contractual, respectiv conducător auto în cadrul Primăriei P., situație în care, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru aceste motive, urmează a se admite excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal și a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul C.-P. G., identificat prin C.N.P._, cu domiciliul ales pentru citare la sediul Primăriei C. P., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul P. C. P. – R. V. E., cu sediul în ., în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 16 Octombrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | ||
Grefier, C. C. |
Red. O.C.S.
Tehnored. C.C.
2 ex./06 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4505/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
