Contestaţie act. Sentința nr. 3923/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3923/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 3923/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3923/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: R. N.
Grefier: N. R.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza privind pe reclamantul B. I. împotriva pârâtei S.C. E. C. S.R.L., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 01.10.2015, când cei prezenți au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi(încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință), și instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, sub nr._, reclamantul B. I. a contestat decizia nr. 6/14.04.2015 de reintegrare in funcție pe baza hotărârii judecătorești, comunicată la data de 20.04.2015, prin care s-a dispus reintegrarea in funcție in baza sentinței civile nr. 1049 din 02 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu S.C. E. C. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța anularea deciziei de reintegrare nr. 6/14.04.2015 emisă de S.C. E. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că, a fost salariatul societății pârâte si prin decizia de concediere nr. 22/25.08.2014 i-a fost desfăcut contractul de muncă .
Prin sentința civila nr. 1049 din 02 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulata, s-a anulat decizia nr. 22/25.08.2014 emisă de către pârâtă, fiind obligata pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Că, deși prin cererea de chemare in judecata, nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, ci a solicitat instanței anularea deciziei nr. 22/25.08.2014 emisă de S.C. E. C. S.R.L. precum si obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate si reactualizate si a sporurilor cuvenite, începând cu data concedierii nelegale si până la rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești, în mod eronat instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii si pana la data reintegrării efective.
In aceasta situație, parata i-a transmis o adresa prin care îi punea în vedere să se prezinte la locul de munca, urmare a sentinței civile nr.1049 din 02 martie 2015, emițând totodată si decizia nr. 6 din 14.04.2015 de reintegrare in funcție.
Potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 2 si 3 din Codul muncii "La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești".
Având in vedere că prin acțiunea ce a avut ca obiect contestație decizie de concediere reclamantul nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior și nici instanța de judecata nu a dispus repunerea părților in situația anterioara, in mod abuziv parata a emis decizia de reintegrare in baza hotărârii judecătorești, probabil cu intenția de a-i crea alte prejudicii având in vedere ca intre părți exista un istoric de relații tensionate.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de munca se încheie in baza consimțământului părților.
Mai mult decât atât, reaua credința este dovedita de către parata si prin faptul că deși in decizia de reintegrare se specifica in mod expres ca "prezenta decizie își produce efectele începând cu data de 16.04.2015, aceasta a fost primita de către reclamant prin serviciul de curierat rapid - in data de 20.04.2015.
Având in vedere considerentele expuse mai sus, reclamantul solicită instanței admiterea contestației si pe cale de consecința anularea deciziei nr. 14.04.2015 de reintegrare in funcție pe baza hotărârii judecătorești comunicata la data de 20.04.2015, prin care s-a dispus reintegrarea in funcție pe baza sentinței civile nr. 1049 din 02 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 269, 270-273 Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: decizia nr. 6/14.04.2015, carte de identitate, adresa emisa de S.C. E. C. S.R.L. privind înaintarea deciziei de reintegrare, sentința civila nr. 1049 din 02 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, împuternicire avocațială.
În temeiul art. 205 C. Proc. Civ. a formulat întâmpinare pârâta S.C. E. C. S.R.L., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată și obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ.
În apărare, a arătat pârâta că prin sentința nr.1049/02 martie 2015, Tribunalul Gorj a obligat pârâta să achite reclamantului despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Întrucât în temeiul dispozițiilor art.448 alin.1 pct.2 C. pr. civ. sentința menționată este executorie de drept, la data de 14 aprilie 2015, pârâta S.C. E. C. S.R.L. a emis Decizia nr.6 în temeiul căreia contestatorul a fost reintegrat pe funcția deținută anterior, acesta fiind si momentul până la care pârâta avea obligația de a-i plăti drepturile ale în baza titlului executoriu.
Că, a notificat contestatorul, să se prezinte la serviciu pe funcția deținută anterior concedierii și i-a comunicat decizia emisă ca efect al titlului executoriu, însă acesta a refuzat reintegrarea, comunicând societății că apreciază ca fiind abuzivă decizia de reintegrare, deși dispozitivul sentinței pronunțată de prima instanță este foarte clar în acest sens.
Menționează că a achitat contribuțiile la bugetul de stat aferente sumelor de bani pe care le datora contestatorului cu titlu de drepturi salariale, de la data concedierii și până la momentul emiterii deciziei de reintegrare, conform dispozitivului hotărârii judecătorești.
În mod greșit apreciază contestatorul că a procedat în mod abuziv la reintegrarea sa pe funcția deținută anterior, pârâta nefăcând altceva decât să se conformeze sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
Consideră că reclamantul dorește anularea acestei decizii de reintegrare în speranța că pârâta va fi obligată de Curtea de Apel C. la plata drepturilor salariale și pe perioada cuprinsă între 14.06.2015 până la momentul când hotărârea va deveni irevocabilă, însă acest lucru ar însemna o îmbogățire fără justă cauză pentru contestator întrucât nu a prestat efectiv muncă pentru societatea pârâtă pe această perioadă. Pârâta a fost de bună-credință și, anulându-se decizia de concediere și admițându-i-se contestația reclamantului a respectat întocmai dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj reintegrându-l pe contestator pe postul deținut anterior.
Prin urmare, pârâta nu are nicio culpă în crearea acestei situații, motiv pentru care nici nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, așa cum solicită contestatorul.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea contestației formulate ca neîntemeiată și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
In ceea ce privește susținerea pârâtei că a fost obligată sa achite reclamantului despăgubiri începând cu data concedierii si până la reintegrarea efectiva, solicită instanței sa constate ca in dosarul nr._, instanța de fond din eroare a menționat că pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii si pana la data reintegrării efective, întrucât reclamantul a cerut ca aceste drepturi sa fie plătite până rămânerea irevocabila a sentinței.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, (1) în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
In cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
In atare situație, in mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i s-ar fi cuvenit reclamantului de la data concedierii si pana la data reintegrării efective, din moment ce reclamantul nu a solicitat repunerea reclamantului in situația anterioara emiterii deciziei concediere,adică reintegrarea pe postul deținut anterior.
Atâta vreme cat nu a existat un capăt de cerere distinct prin care reclamantul să solicite reintegrarea pe postul deținut anterior, apreciază ca instanța nu putea sa oblige parata la reintegrarea pe postul deținut si de astfel, in sentința civila nr. 1049/2015 a Tribunalului Gorj, nu a fost stabilita prin sentința arătată atât obligația paratei de a reintegra reclamantul pe postul deținut anterior.
Faptul ca nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și că nu dorește reintegrarea, l-a învederat si pârâtei după ce a emis adresa prin care l-a invitat la sediul societății in scopul încheierii noului contract de munca, dar fără sa tina seama de voința sa, a emis decizia de reintegrare.
În ceea ce privește susținerea pârâtei ca fiind de buna credința a emis decizia de reintegrare pe funcția deținuta anterior, conformându-se astfel sentinței nr. 1049/2015 a Tribunalului Gorj, arată instanței de judecata că pârâta nu a dat dovada niciodată de buna credința in relațiile cu reclamantul, toate acțiunile întreprinse fiind făcute in scop șicanator si pentru a se răzbuna pe reclamant.
In acest sens, arată că intre părți există un istoric de relații tensionate, aspect pe care l-a dovedit in dosarul având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere, dosar in care a fost pronunțata sentința civila nr. 1049/20 1 5 a Tribunalului Gorj.
Așadar, sub nicio forma nu se poate retine ca „de buna credința pârâta a emis decizia de reintegrare"-atâta vreme cat acesta nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii - ci mai degrabă consideră ca aceasta decizie a fost emisa în scopul de a întrerupe plata ajutorului de șomaj pe care îl primește reclamantul, singurul venit pe care acesta îl realizează.
Deși reclamantul nu și-a găsit un loc de munca nici in prezent - in nici un caz nu se putea întoarce pentru a desfășura activitate in cadrul societății parate întrucât exista suspiciunea rezonabila ca parata i-ar putea înscena un motiv pentru care sa fie concediat din motive imputabile .
Solicită instanței să retina aspectul că societatea a fost înființată de către socrul reclamantului și a avut doi acționari: B. I. si D. E. iar după decesul lui B. I., D. E. a devenit acționar unic, însușindu-și printr-o hotărâre proprie cotele părți ce ii reveneau unicei moștenitoare a lui B. I. - soția reclamantului.
În atare situație, este evident ca părțile sunt in conflict, ceea ce a dus si la concedierea reclamantului. Situația conflictuala dintre părți a dovedit-o in proba cu martori audiați in dosarul având ca obiect contestația deciziei concediere.
Așadar,reclamantul nu se putea întoarce la locul de munca deținut în cadrul societății parate, având in vedere atât relațiile conflictuale si tensionate de la locul de munca cat si faptul ca acesta era deja marginalizat de toți colegii.
In concluzie, atitudinea reclamantului de a refuza încadrarea pe postul deținut anterior este pe deplin justificata, având in vedere atmosfera ostila de la locul de munca. Totodată, mai trebuie arătat si faptul ca in acest moment toți salariații paratei sunt rude cu acționarul unic si cu administratorul societății, astfel încât este explicabila o astfel de atitudine.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul B. I. a fost angajatul societății pârâte S.C. E. C. S.R.L. în baza contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj sub nr._/24.10.2003.
Prin decizia nr. 22/25.08.2014 s-a dispus concedierea reclamantului în baza art. 65 alin. 1 Codul Muncii.
Prin sentința civila nr. 1049 din 02 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulata, s-a anulat decizia nr. 22/25.08.2014 emisă de către pârâtă, fiind obligata pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective și s-a respins capătul de cerere privind plata salariului compensatoriu și cererea de acordare a daunelor morale.
Prin decizia nr. 3070 din data de 29.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 1049 din 02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, schimbată în parte sentința în sensul că s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al apelantului reclamant începând cu data de 29.06.2015, admisă în parte cererea de acordare a daunelor morale și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale și 1000 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia nr. 6/14.04.2015, pârâta a dispus în baza sentinței civile nr. 1049/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ anularea deciziei 22/25.08.2014 începând cu data de 16.04.2015 și reintegrarea reclamantului de la aceeași dată pe postul de inginer.
Instanța apreciază că această decizie este nelegală pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 80 alin. 2 Codul Muncii „La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere” iar la alin. 3 al aceluiași articol se prevede că „ În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești”.
Așadar, din prevederile mai sus menționate rezultă că în situația anulării deciziei de concediere instanța va dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii doar dacă salariatul a solicitat acest lucru.
În cazul în care salariatul nu solicită reintegrarea față de prevederile art. 80 alin. 3 Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În contestația formulată împotriva deciziei de concediere, reclamantul nu a solicitat reintegrarea sa iar prin decizia instanței de control judiciar s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă începând cu data de 29.09.2015.
Prin hotărârea primei instanțe nu s-a dispus reintegrarea reclamantului. Este adevărat că prin această sentință s-a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective iar hotărârile pronunțate în primă instanță sunt executorii de drept în temeiul art. 284 Codul Muncii însă prin decizia instanței de apel rămasă definitivă s-a modificat hotărârea primei instanțe cu privire la data până la care urmau a fi achitate despăgubirile, constatându-se că a încetat de drept contractul individual de muncă la data de 29.06.2015. Instanța mai reține că potrivit art. 16 alin. 1 Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților și cum în prezenta cauză reclamantul nu și-a manifestat voința de a continua contractului individual de muncă, nu se impune reintegrarea.
În consecință, tribunalul va admite contestația formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.R.L. Tg-J., va anula decizia nr. 6/14.04.2015 emisă de pârâta S.C. E. C. S.R.L. Tg-J. .
În temeiul art. 453 C.Proc. Civ. va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașată la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul B. I., domiciliat în Tg-J., ., nr. 13, județul Gorj, CNP-_ în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.R.L. Tg-J., cu sediul în Tg-J., .. 32, județul Gorj.
Anulează decizia nr. 6/14.04.2015 emisă de pârâta S.C. E. C. S.R.L. Tg-J..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red MT/tehnored R.N.A; 4ex/29.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4505/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3934/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
