Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4616/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4616/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 4616/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4616/2015
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pârâtul fiind reprezentat de consilier juridic G. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a înaintat la dosar, în dublu exemplar, răspuns la întâmpinare un exemplar fiind comunicat reprezentantei pârâtului.
Fiind primul termen de judecată, instanța a acordat cuvântul cu privire la competență.
Reprezentanta pârâtului a precizat că nu are obiecții cu privire la competența instanței investite cu soluționarea cauzei.
Procedând la verificarea competenței, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a reținut că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este instanță competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din Codul de procedură civilă.
Instanța a acordat cuvântul cu privire la probatoriu.
Reprezentanta pârâtului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În baza art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 și 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în raport de prevederile art. 29 din Codul de procedură civilă, 1164-1165 din Codul Civil, art. 268 din Codul Muncii și art. 211 din Legea 62/2011, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr. 3/4441/07.05.2015, precum și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului. Constatând încheiată cercetarea procesului, instanța acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr. 3/4441/07.05.2015, având în vedere că actul invocat de reclamant reprezintă o adresă de corespondență prin care i se aduce la cunoștință că are posibilitatea achitării de bună voie a unei sume acordate în mod necuvenit. În ceea ce privește suspendarea efectelor actelor contestate până la judecarea fondului, consideră că este inadmisibilă solicitarea reclamantului având în vedere că aceste acte, care de fapt nu sunt acte juridice, deja au produs efecte, în speță fiind vorba despre o adresă de corespondență și un angajament de plată. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii cu privire la toate capetele de cerere, având în vedere motivele invocate prin întâmpinare, precum și înscrisurile depuse la dosar. Cu referire la primul capăt de cerere, a solicitat să se constate că reclamantul este cel care a semnat de control financiar preventiv centralizatorul privind acordarea normei de hrană în cuantum de 18 lei pentru personalul de execuție și 24 lei pentru personalul de conducere, începând cu aprilie 2015, având posibilitatea, cu ocazia controlului financiar preventiv, în situația în care constata că aceste sume nu sunt legal acordate, în baza O.U.G. 119/1999, să emită un refuz de viză de control financiar preventiv. Reclamantul a avizat de verificare cele două centralizatoare și ordonanța de plată, înscrisuri în baza cărora instituția pârâtă a făcut plata normei de hrană cuvenite reclamantului începând cu aprilie 2015. Reclamantul nu a făcut dovada reținerilor necuvenite. Mai mult, ca urmare a unei adrese a forului ierarhic superior, instituția pârâtă s-a autosesizat că această normă de hrană este acordată necuvenit în cuantum de 19 lei pentru personalul de execuție și 25 lei pentru personalul de conducere, încălcând prevederile art. 4 din O.U.G. 19/2012. S-a constatat că norma este acordată într-un cuantum necuvenit și s-a dispus ca, începând cu aprilie 2015, să nu se mai depășească valoarea de la iunie 2010, adică 18 lei pentru personalul de execuție și 24 lei pentru personalul de conducere și, totodată, pe perioada 01 decembrie 2012 până la 31 martie 2015 această sumă să fie reținută ca fiind sumă încasată necuvenit de către salariați, în baza dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul Muncii. Toți salariații instituției, printre care și reclamantul, au semnat de bună voie niște angajamente de plată prin care se obligau ca până la sfârșitul anului 2015 să restituie de bună voie. Angajamentul de plată implicit înseamnă recunoașterea acestei sume încasată necuvenit, iar plata făcută de reclamant este o plată legal efectuată, având în vedere că reclamantul s-a prezentat de bună voie la casieria instituției și a achitat timp de 3 luni astfel că, nu există nici un fel de motiv pentru a fi admisă acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamant.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj la data de 27.07.2015, sub nr._, reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ,a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restabilirea raporturilor de muncă în ceea ce privește drepturile salariale plătite pentru munca prestată, după cum urmează:
1. - obligarea angajatorului pârât O.C.P.I. Gorj la restituirea veniturilor salariale constând în diferența din dreptul de hrană în valoare de 1 leu/zi reținut nelegal și neîntemeiat, începând cu luna aprilie/2015, când norma de hrană pe care o primea în sumă de 19 lei/zi s-a diminuat intempestiv și unilateral la 18 lei /zi;
2. - constatarea nulității absolute a:
- dispozițiilor actului O.C.P.I. Gorj nr. 3/4441/07.05.2015 - prin care instituie obligația sa de a plăti angajatorului pârât suma de 841 lei conform centralizatorului nr. 3/4657/12.05.2015, cu titlu de restituire diferență de normă de hrană încasată necuvenit pe perioada 01.12.2012/31.03.2015;
- angajamentului de plată nr. 3/4619/11.05.2015, pentru suma respectivă de 841 lei, scris de reclamant, a cărui valabilitate a condiționat-o de verificarea legalității obligației de plată, deoarece nu i s-a probat, așa cum a cerut, legalitatea și întinderea obligației, existența natura și certitudinea prejudiciului, convingerea sa intimă fiind că așa ceva nu există;
De asemenea, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor acestor acte juridice până la judecarea fondului și pronunțarea în speță.
3. - în situația în care capătul de cerere de la punctul 2 se admite, reclamantul a solicitat ca angajatorul pârât să fie obligat la restituirea sumelor plătite deja de el din cuantumul celor 841 lei, conform principiului „restitutio in integrum“;
4. - obligarea angajatorului pârât O.C.P.I. Gorj, să-i plătească dobânda legală și actualizarea cu indicele de creștere al prețurilor și serviciilor, la sumele plătite deja, calculate de la data plății și până când îi vor fi restituite efectiv, pe fiecare tranșă lunară din venitul net, astfel cum i-au fost reținute.
5. - obligarea angajatorului pârât O.C.P.I. Gorj să-i plătească toate cheltuielile de judecată, respectiv și onorariu avocat (expert, după caz), pe care le va efectua în cadrul procesului, conform chitanțelor ce le va depune la dosar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, este salariat al O.C.P.I. Gorj, încadrat la compartimentul economic și are responsabilități pentru controlul financiar asupra operațiunilor patrimoniale consemnate pe actele justificative.
A precizat reclamantul că angajații O.C.P.I. Gorj primesc pentru activitatea desfășurată, în cuantumul veniturilor salariale, evidențiată și acordată distinct, o normă de hrană, dobândită în perioada când Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, acest drept fiind acordat în baza:
- O.G. nr. 26/1994, privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare națională,ordine publică și siguranță națională;
- Legea nr. 142/1994, privind abilitarea Guvernului României de a emite ordonanțe (...);
- Ordinul M.A.I. nr. S/310/21.12.2009, prin care s-a acordat suma de 24 iei pentru funcția de conducere și 18 lei pentru cea de execuție.
A învederat că ultima actualizare a valorii financiare a normei de hrană s-a efectuat conform Ordinului M.A.N. cu nr. MS 131/28.12.2010, respectiv:
- Norma nr 1- pentru funcții de execuție -19 lei;
- Norma nr. 6- pentru funcții de conducere - 25 lei.
A mai menționat reclamantul că, în conformitate cu adresa compartimentului juridic al O.C.P.I. Gorj, cu nr. 113/28.01.2011, a primit aceste informații de serviciu, la acel moment, de la consilierul juridic al O.C.P.I. Gorj, care avea dreptul de a gestiona informații de pe documente clasificate cu secret de serviciu, el neavând această calitate. În adresa respectivă i se comunica informația din paragraful anterior, invocând și o altă adresă a A.N.C.P.I. nr._/20.01.2011, înregistrată la O.C.P.I. Gorj sub nr. S2/11/26.07.2011 (tot secret).
În prezent imputația angajatorului pârât se întemeiază pe interpretările eronate asupra O.U.G. nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, unde la art. 4 s-a prevăzut că: începând cu data de 01.06.2016 cuantumul valorii financiare a normei de hrană se majorează cu 8% față de cuantumul aflat în plată la luna mai 2012, iar începând cu data de 01.12.2012 valoarea financiară a normei de hrană se majorează cu 7,4% față de cuantumul lunii noiembrie 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Reclamantul a susținut că nu există nicio obligație legală de restituire a sumei de 841 de lei, precizând că a beneficiat de drepturile cuvenite, așa cum corect este să beneficieze în continuare de dreptul la hrană ,conform Ordinului M.A.N. cu nr. M.S. 131/28.12.2010, respectiv:
- Norma nr 1- pentru funcții de execuție -19 lei;
- Norma nr. 6-pentru funcții de conducere - 25 lei.
Consideră reclamantul că ar fi practic împotriva scopului declarat al O.U.G. nr. 19/2012, adică pe de-o parte să se stabilească obiectivul declarat al actului normativ, ca și politică a Guvernului, ca bugetarii să recupereze reducerile salariale, iar pe de altă parte să se pună un prag în recuperarea integrală a acestor sume.
În rezoluțiile dispozitive inserate în actul atacat nr. 3/4441/07-05-2015 se invocă un fapt nereal și anume că reclamantul figurează în evidența angajatorului pârât cu suma de 841, ca și sumă încasată necuvenit. Deci faptul că ar fi dator dintr-un cvasidelict, calcul eronat prin necorelarea prevederilor O.M.A.N. M.S. 131/28.12.2010 cu prevederile O.U.G. nr. 19/2012.
A învederat că nici până în prezent nu i s-a prezentat actul constatator al plății efectuate nedatorat ori dovada prejudiciului.
De asemenea, a susținut reclamantul că argumentele sale sunt susținute de faptul că salariații O.C.P.I. Gorj au beneficiat de acest drept în baza unor norme speciale, calificate ca secret de serviciu și care derogă de la norma generală care este O.U.G. nr. 19/2012. La momentul implementării normei speciale O.M.A.N. M.S. 131/28.12.2010, A.N.C.P.I. și instituțiile subordonate se aflau în sistemul M.A.I. Deci a beneficiat de acest drept ca și personalul altor autorități și instituții din subordinea M.A.I. Este adevărat că A.N.C.P.I. a trecut prin niște procese de reorganizare, fiind preluată în structura Ministerului Dezvoltării prin O.U.G. 81/2011, dar după ce se implementase O.M.A.N. M.S. 131/28.12.2010.
A precizat că tocmai această O.U.G. nr. 81/28.09.2011, privind trecerea Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și pentru modificarea unor acte normative a statuat la art. 2 alin.1 că personalul și patrimoniul Agenției Naționale se preiau integral, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului se substituie în toate drepturile și obligațiile Ministerului Administrației și Internelor privind activitatea Agenției Naționale, iar potrivit alin.2, personalul Agenției Naționale și al instituțiilor sale subordonate beneficiază în continuare de salariile și de drepturile avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Totodată, s-a învederat că Legea nr. 219/19.11.2012 publicată în M.O. nr. Partea I nr. 789/23.11.2012, care a aprobat O.U.G. nr. 81/2011 cu completări și modificări, reia în finalul actului normativ aceeași măsură.
A mai susținut reclamantul că interpretarea dată de angajator O.U.G. nr. 19/2012 încalcă și o . principii de dreptul muncii, respectiv: recunoașterea unui drept legal dobândit, discriminarea personalului O.C.P.I. Gorj în raport cu salariații care lucrează în continuare în sistemul apărare, ordine publică sau siguranță națională, principiul egalității acelorași categorii de cetățeni în fata autorităților statului.
Cu privire la necesitatea controlului judecătoresc asupra măsurilor de rețineri de drepturi salariale și asupra dispozițiilor rezolutorii prin care sunt învederate debite susținute cu situații de evidentă nereale, reclamantul a susținut că și dacă prin absurd s-ar fi acordat vreun drept necuvenit, normal este ca recuperarea datoriilor să se facă pe bază de proceduri legale, nu prin acțiuni nereglementate ori prin măsuri instituite ad-hoc, deoarece o neregulă nu se poate îndrepta tot printr-o nelegalitate.
Cu privire la suspendarea efectelor actelor a căror constatare a nulității lor o solicită, reclamantul a precizat că a achitat suma de 50 de lei la casieria instituției, dar aceasta nu înseamnă că recunoaște că a primit vreo sumă necuvenită, deoarece nu există niciun debit probat, iar în raporturile de muncă, spre deosebire de cele de drept civil, angajatorul se află pe o poziție de superioritate față de angajat, ori din acest motiv nu se poate spune că a avut libertatea de voință în a-și exprima liber voința la semnarea angajamentului de plată.
Reclamantul a întemeiat acțiunea pe prevederile Ordinului M.A.I. nr. S/310/21.12.2009, O.M.A.N. M.S. 131/28.12.2010, prevederile O.U.G. nr. 81/2011 și prevederile Legii 219/2012.
De asemenea, a mai invocat reclamantul dispozițiile din Constituția României și Codului muncii pentru protejarea dreptului la muncă, a dreptului de proprietate, nediscriminare și tratament egal.
S-a solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Gorj, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
A arătat că Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară, prin adresa nr. 5950/02.04.2015, înregistrată la O.C.P.I Gorj la nr.3/3231/02.04.2015, a comunicat O.C.P.I. V. și tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară actele normative în baza cărora s-a stabilit valoarea financiară a normei de hrană și acordarea acesteia, respectiv:
- Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională;
- Legea nr. 143/1994, pentru aprobarea unor ordonanțe ale guvernului emise în baza Legii nr. 72/1994, privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe;
- Ordinul M.A.I. nr. S/310 din 21.12.2009, privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor;
- Legea nr.118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în care la art.2 lit. d) se prevede că, cuantumul valorii financiare a normei de hrană comunicat prin Ordinul ministrului apărării nr. M.S./117 din 03.12.2008 și anexa, stabilit la data de 01.01.2009 a fost redus cu 25%, începând cu luna iulie 2010;
- Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în care la art.10 alin.1 se prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul valorii financiare a normei de hrană se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010;
-Ordonanța de Urgență nr.81/2011, privind unele măsuri de organizare a Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, precum și pentru modificarea unor acte normative;
-Ordonanța de Urgență nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, în care la art.4 se prevede că începând cu data de 1 iunie 2012, cuantumul valorii financiare a normei de hrană se majorează cu 8% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, iar începând cu data de 01.12.2012 valoarea financiară a normei de hrană se majorează cu 7,4% față de cuantumul aflat în plată în luna noiembrie 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
- Ordonanța de Urgență nr. 16/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale;
- Ordonanța de Urgență nr.84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, unde se prevede că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, drepturile prevăzute la art.1 și 3-5 din Ordonanța de Urgență nr. 19/2012, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de Urgență nr.103/2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, unde se prevede că, cuantumul normei de hrană se menține în plată la nivelul anului 2013;
- Ordonanța de Urgență nr.11/2014, privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
De asemenea, s-a arătat că prin adresa menționată s-au mai comunicat următoarele:
-în stabilirea normei de hrană la 01.12.2012 trebuie avută în vedere valoarea acesteia din iunie 2010, de 18 lei pentru funcția de execuție și 24 lei pentru funcția de conducere, în sensul prevăzut și de dispozițiile art.4 din OUG nr.19/2012, potrivit cărora, începând cu data de 1 iunie 2012 cuantumul valorii financiare a normei de hrană se majorează cu 8% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, iar începând cu data de 01.12.2012, valoarea financiară a normei de hrană se majorează cu 7,4% față de cuantumul aflat în plată în luna noiembrie 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
- sumelor necuvenite încasate de salariații instituției, le sunt aplicabile prevederile art.256 alin. l, art.257,258, 259 coroborat cu art.169 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii.
S-a învederat că, urmare acestei adrese, angajatorul a luat următoarele măsuri:
- începând cu luna aprilie 2015, valoarea financiară a normei de hrană să nu depășească nivelul în vigoare la luna iunie 2010, conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, respectiv valoarea financiară de 18 lei/zi pentru funcțiile de execuție și respectiv de 24 lei/zi pentru / funcțiile de conducere;
- calcularea cuantumului normei de hrană acordată necuvenit salariaților O.C.P.I. Gorj pe perioada 01.12._15, în vederea recuperării acesteia.
Astfel, începând cu luna aprilie 2015 s-a întocmit centralizatorul privind acordarea normei de hrană pentru personalul de execuție, înregistrat cu nr.3/3278/03.04.2015 și centralizatorul privind acordarea normei de hrană pentru personalul de conducere, înregistrat cu nr.3/3277/03.04.2015, unde s-au menționat ca valori financiare ale normei de hrană:
- suma de 18 lei/zi pentru personalul de execuție și
- suma de 24 lei/zi pentru personalul de conducere.
Deși reclamantul Ț. V. afirmă că diferența de 1 leu/zi din dreptul de hrană s-a reținut nelegal și neîntemeiat, a arătat pârâta că aceste susțineri sunt nefondate atât timp cât cele două centralizatoare mai sus menționate sunt semnate la rubrica „verificat" de către acesta, în calitatea sa de coordonator al compartimentului economic, iar cele două ordonanțări de plată privind norma de hrană, înregistrate cu nr.106 și nr.107 din 06.04.2015, sunt vizate pentru control financiar preventiv propriu chiar de reclamantul Ț. V. cum, de altfel, sunt vizate și pe perioada 01.12._15.
A mai arătat pârâta că salariații O.C.P.I. Gorj beneficiau de o valoare financiară zilnică a normelor de hrană la luna iunie 2010 de 18 lei pentru funcții de execuție (Norma nr.1) și 24 lei pentru funcții de conducere (Norma nr.6 ) și, prin urmare, începând cu data de 01.12.2012, cuantumul normei de hrană majorată conform O.U.G. nr.19/2012 nu putea să depășească pentru salariații O.C.P.I. Gorj nivelul în vigoare la luna iunie 2010, respectiv de 18 lei pentru funcțiile de execuție și respectiv de 24 lei pentru funcțiile de conducere.
Consideră pârâta că nu are relevanță faptul că prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 131 din 28.12.2010, privind valoarea financiară actualizată a normelor de hrană, în vigoare de la 01.10.2010 și anexa la acesta s-a stabilit că valoarea financiară zilnică a normelor de hrană, în vigoare de la 01.10.2010, de era de 19 lei - norma nr.1 și de 25 lei - norma nr.6, (ordinul menționat intrând în vigoare la data de 01.01.2011), atât timp cât în stabilirea normei de hrană la 01.12.2012 trebuia avută în vedere valoarea acesteia din iunie 2010 de 18 lei pentru funcția de execuție și 24 lei pentru funcția de conducere, în sensul prevăzut de dispozițiile art.4 din O.U.G. nr.19/2012.
De asemenea, pârâta a precizat că reclamantul a omis să menționeze faptul că prin adresa A.N.C.P.I. nr._/09.09.2011, înregistrată la O.C.P.I. Gorj, cu nr. 3/_/09.09.2011, se preciza că „urmare a adresei M.A.I. nr._/25.08.2011 înregistrată la sediul A.N.C.P.I sub nr._/07.09.2011, plata diferenței valorii financiare anormelor de hrană actualizate începând cu 01.10.2010 și până în prezent se va efectua la odată ce urmează a fi stabilită de conducerea ministerului" și, totodată, se anexa în copie adresa M.A.I. nr._/25.08.2011.
Față de cele arătate, pârâta consideră nefondat și neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea instituției la restituirea veniturilor salariale, constând în diferența din dreptul de hrană în valoare de 1 leu/zi, începând cu luna aprilie 2015.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, pârâta a solicitat respingerea acestora ca nefondate întrucât:
Cuantumul normei de hrană de recuperat aferentă perioadei 01.12._15 și menționat în coloana 9 din tabelul nominal privind cuantumul normei de hrană acordată salariaților O.C.P.I. Gorj în perioada 01.12._15, înaintat angajatorului cu nota nr.3/4308/05.05.2015, a fost semnat la rubrica „verificat" de către reclamantul Ț. V., în calitatea sa de coordonator al compartimentului economic, astfel că acesta susține eronat că nu i s-a prezentat actul constatator al plății efectuate nedatorat, atât timp cât l-a și semnat.
Mai mult, ca urmare a adresei nr. 3/4441 din 07.05.2015, prin care reclamantul era informat că avea posibilitatea restituirii de bunăvoie a sumei încasate necuvenit în perioada 01.12._15, reprezentând calculul eronat al normei de hrană, prin semnarea unui angajament de plată, acesta a depus la registratura instituției angajamentul de plată înregistrat sub nr. 3/4619 din 11.05.2015, prin care era de acord să achite în rate lunare succesive suma de 851 lei, începând cu luna mai 2015 și până la 30.11.2015. De altfel, toți salariații instituției și chiar foștii salariați, au semnat angajamente de plată prin care au fost de acord să restituie norma de hrană încasată necuvenit, acestea fiind menționate în centralizatorul înregistrat cu nr.3/4657 din 12.05.2015.
S-a arătat că reclamantul afirmă eronat că imputația angajatorului pârât se întemeiază pe interpretările eronate asupra O.U.G. nr.19/2012 întrucât suma de 851 lei se recuperează de instituția pârâtă în temeiul prevederilor art. 256 alin 1 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", iar reclamantul a fost de acord cu restituirea sumei de 851 lei, semnând un angajament de plată și chiar s-a prezentat, în trei luni succesive, la casieria instituției efectuând plata unei părți din suma de 851 lei, aceasta nefiindu-i reținută de instituție prin imputație, cum afirmă eronat reclamantul.
În ceea ce privește afirmația reclamantului, că nu recunoaște faptul că a primit vreo sumă necuvenită, deoarece nu există niciun debit probat, pârâtul a menționat că pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit de salariați sunt incidente dispozițiile art. 256 alin 1 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”, iar pentru această formă specială de răspundere singurele condiții sunt: existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți.
S-a arătat că reclamantul a încasat în perioada 01.12._15 de la angajator suma de 851 lei, în mod necuvenit, neexistând o justă cauză, suma reprezentând calculul eronat al normei de hrană prin necorelarea prevederilor Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M.S. 131 din I28.12.2010, privind valoarea financiară actualizată a normelor de hrană, în vigoare de la 01.10.2010, cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate.
Consideră pârâtul că nu există motive, conform reglementărilor legale, pentru constatarea nulității angajamentului de plată nr.3/4619/11.05.2015, întrucât acesta reprezintă voința reclamantului, care și-a asumat răspunderea restituirii sumei încasate necuvenit de la angajator, în temeiul dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, achitarea de bună voie la casieria instituției, în trei luni succesive, a sumei de 285 lei din totalul de 851 lei, constituie atât o recunoaștere a datoriei cât și o plată perfect valabilă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea instituției noastre la plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele de creștere al prețurilor și serviciilor la sumele plătite deja, calculate de la data plății și până când îi vor fi restituite efectiv, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefundat, deoarece un eventual cumul al dobânzii legale cu inflația nu este admisibil, întrucât, în principiu, dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
Așa fiind, actualizarea creanței în funcție de rata inflației nu poate fi cumulată cu dobânda legală atunci când aceasta include și rata inflației. Altminteri, ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
De asemenea, consideră pârâtul că obligarea angajatorului la plata dobânzii legale este condiționată de legiuitor de întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale.
Prin urmare trebuie să se demonstreze în ce a constat prejudiciul suferit însă, din acțiune, nu rezultă existența unui prejudiciu, cuantumul acestuia și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și acțiunea/inacțiunea instituției pârâte.
În drept, pârâtul a întemeiat întâmpinarea pe prevederile 205-206 Noului Cod de procedură civilă ,coroborate cu dispozițiile art. 256 alin 1, art.257, 258, 259, coroborate cu art.169 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate coroborate și cu prevederile O.G. nr. 26/1994, Legii nr.143/1994, Ordinului M.A.I. nr. S/310 din 21.12.2009, privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor, Legii nr.118/2010, Legii nr.285/2010, O.U.G. nr.81/2011, O.U.G. nr. 16/2012, O.U.G nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013 și O.U.G. nr. 11/2014.
În temeiul art. 223 alin 3Cod de procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției .
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, pe care o consideră nelegală și netemeinică și a solicitat respingerea acesteia și a admiterea cererii de chemare în judecată, reiterând motivele arătat în cererea de chemare în judecată.
Referitor la adresa Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, cu nr. 5950/02.04.2015, invocată de către pârâtă, a arătat că face referire la un simplu punct de vedere și, pe de altă parte spune foarte clar că pentru sume încasate necuvenit sunt aplicabile prevederile art.256 alin.1, art.257, 258 și 259, coroborat cu art. 169 din Legea nr.53/2003- Codul muncii.
De asemenea, s-a arătat că această adresă nu poate fi administrată ca probă, întrucât nu reprezintă o copie de pe original, ci o copie de pe copia primită de reclamant, pe care acesta a făcut-o cunoscută colegilor din compartiment.
A mai menționat reclamantul că adresa de mai sus nu neagă acordarea hranei la nivelul actualizat, ci doar urma să se facă mai târziu, precizând, totodată, că prin această adresă nu se atestă că a încasat sume necuvenite.
Referitor la diminuarea intempestivă a normei de hrană de la 19 lei la 18 lei, începând cu luna aprilie 2015, reclamantul nu a contestat faptul că a semnat pentru verificare centralizatoarele privind acordarea acestui drept diminuat de la data menționată, însă a efectuat acest lucru ca obligație de serviciu, urmărind existența unor condiții necesare în vederea plății efective a dreptului.
A susținut că pârâtul interpretează eronat O.U.G. 19/2012.
De asemenea, referitor la angajamentul de plată, pârâtul a invocat prevederile art. 38 din Codul muncii, potrivit căruia, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Cu privire la afirmația pârâtului că nu există un prejudiciu în patrimoniul sau personal, reclamantul a arătat că acest prejudiciu este dat pe de o parte de diminuarea valorii financiare a dreptului la hrană cu 1 leu pe zi începând cu luna aprilie 2015, iar pe de altă parte a fost deja stabilit de angajator în sumă de 851 lei, din care prin constrângere psihică, până a introduce acțiunea a plătit 285 lei.
Cu privire la dobânda legală, a arătat că este compensația firească a lipsirii de unele venituri salariale necesare traiului, iar actualizarea la inflație este o compensație împotriva devalorizării mijloacelor financiare de trai reținute abuziv.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art.248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, sau după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În raport de dispozițiile sus menționate, instanța va analiza excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată din oficiu, cu privire la actul nr. 3/4441/07.05.2015, precum și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului .
Potrivit prevederilor art. 29 din Codul de procedură civilă, acțiunea este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una din părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces.
Conform prevederilor art. 1164 din Codul civil, obligația este o legătură de drept, în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată. La art. 1165 din Codul civil se prevede că obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.
În materia dreptului muncii, drepturile și obligațiile ce izvorăsc din încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă sunt reglementate de Codul muncii, care se aplică domeniului raporturilor de muncă, în măsura în care prin legi speciale nu sunt prevăzute dispoziții derogatorii(art.1).
În speță, prin adresa nr. 3/4441/07.05.2015, O.C.P.I. Gorj a înștiințat reclamantul că figurează în evidența instituției cu suma de 851 lei, încasată necuvenit în perioada 01.12._15, reprezentând calculul eronat al normei de hrană prin necorelarea prevederilor Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. MS 131 din 28.12.2010, privind valoarea financiară actualizată a normelor de hrană, în vigoare de la 01.10.2010, cu prevederile O.U.G. nr.19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, invocând prevederile art. 256 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, a fost informat reclamantul că are posibilitatea restituirii de bunăvoie a sumei menționate prin semnarea, într-un termen de maxim 2 zile lucrătoare, a unui angajament de plată, conform modelului anexat, iar în situația în care nu va înregistra la secretariatul unității acest angajament de plată, privind restituirea sumei încasate nedatorat, se va considera aceasta un refuz de restituire a sumei pe cale amiabilă, urmând ca instituția pârâtă să treacă la recuperarea sumei încasate nedatorat pe cale judecătorească, prin promovarea unei acțiuni la instanța competentă.
Prin urmare, adresa nr. 3/4441/07.05.2015 nu constituie o decizie a angajatorului care să producă efecte juridice în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, ce poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 268 din Codul muncii.
În raport de cele arătate, instanța reține că adresa nr. 3/4441/07.05.2015, emisă de O.C.P.I. Gorj, nu produce efecte juridice prin ea însăși, respectiv nu generează prin ea însăși drepturi și obligații pentru părțile din contractul individual de muncă, ci are doar rolul de informare a salariatului cu privire la posibilitatea de a achita de bunăvoie suma 851 lei, astfel că este incidentă excepția de inadmisibilitate a acțiunii cu privire la acest capăt de cerere.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor actelor contestate prin acțiune până la judecarea fondului, instanța reține că este incidentă excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât în materia dreptului muncii nu este reglementată posibilitatea suspendării executării actelor contestate, însă hotărârile pronunțate sunt executorii de drept de la data pronunțării, conform prevederilor art.274 din Codul muncii . Legiuitorul prevede posibilitatea suspendării executării până la soluționarea contestației la executare silită, conform prevederilor art.718 din codul de procedură civilă .
Față de considerentele arătate, instanța urmează să admită excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată din oficiu, cu privire la actul(adresa) nr. 3/4441/07.05.2015, precum și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului.
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile instanța reține:
Reclamantul are calitate de salariat al Oficiului de C. și Publicitate Mobiliară Gorj(O.C.P.I.), îndeplinind funcția de consilier la compartimentul economic.
Salariații O.C.P.I. Gorj au beneficiat de normă de hrană în temeiul O.G. 26/1994, valoarea financiară acestei norme de hrană fiind stabilită prin Ordinul M.A.I. nr. S/310 din 21.12.2009 la suma de 18 lei pentru funcții de execuție și 24 lei pentru funcții de conducere.
Ulterior, prin Ordinul M.A.N., cu nr. M.S. 131/28.12.2010, valoarea financiară a normei de hrană a fost stabilită la 19 lei pentru funcțiile de execuție și 25 lei pentru funcțiile de conducere.
În temeiul art.2 lit. d din Legea nr.118/2010, s-a redus cu 25% cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.19/2012:
„(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.19/2012, „cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.
Așadar, din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că, începând cu data de 1 iunie 2012, cuantumul valorii financiare a normei de hrană (care anterior a fost redus cu 25%, conform prevederilor Legii nr.118/2010) s-a majorat cu 8% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, iar începând cu data de 01.12.2012, valoarea financiară a normei de hrană s-a majorat cu 7,4% față de cuantumul aflat în plată în luna noiembrie 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Prin urmare legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că prin majorările menționate nu poate fi depășit cuantumul valorii financiare a normei de hrană în vigoare în luna iunie 2010, lună în care salariații O.C.P.I. Gorj beneficiau de normă de hrană în cuantum de 18 lei pentru funcțiile de execuție și 24 lei pentru funcțiile de conducere.
Reclamantul, având funcție de execuție beneficia în luna iunie 2010 de normă de hrană în cuantum de 18 lei, astfel că, prin majorările prevăzute de O.U.G. nr.19/2012 nu i se putea acorda o normă de hrană în valoare financiară mai mare de 18 lei, fiind neîntemeiate susținerile acestuia în sensul că era îndreptățit la o normă de hrană în valoare financiară mai mare de 19 lei.
În ceea ce privește restituirea sumelor primite în mod necuvenit, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 256 din Codul muncii:
„ (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății.”
Conform tabelului nominal depus la dosar, în perioada 01.12._15, reclamantul a primit în mod necuvenit suma dotală de 851 lei, primind lunar o normă de hrană în valoare de 19 lei în loc de 18 lei, conform dispozițiilor legale menționate anterior.
În data de 10.05.2015, reclamantul și-a luat, de bunăvoie un angajament de plată, respectiv de achitare în rate lunare a sumei de 851 lei.
Ulterior acesta a achitat la casieria unității o parte din suma de 851 lei, după cum urmează:
- în data de 13 mai 2015 a achitat suma de 50 lei, conform dispoziției de încasare nr.35/13.05.2015 și chitanței . O.C.P.I. nr.35/13.05.2015;
- în data de 15 iunie 2015 a achitat suma de 125 lei ,conform dispoziției de încasare nr.98/15.06.2015 și chitanței . O.C.P.I. nr. 98/15.06.2015 ;
- în data de 13 iulie 2015 a achitat suma de 110 lei, conform dispoziției de încasare nr.141/13.07.2015 și chitanței . O.C.P.I. nr. 141/13.07.2015.
Prin urmare, sumele sus menționate nu au fost imputate reclamantului de către angajator, ci au fost plătite de reclamant de bunăvoie la casieria unității.
Față de cele expuse, instanța reține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât începând cu data de 01.12.2012 era îndreptățit la o normă de hrană în valoare financiară de 18 lei lunar și a încasat în mod necuvenit suma totală de 851 lei în perioada 01.12._15. Prin urmare, nu se impune restituirea sumelor achitate de reclamant la casieria unității și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate și capetele de cerere accesorii, privind plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele prețurilor și serviciilor a sumelor achitate de reclamant.
Având în vedere că incumbă reclamantului culpa procesuală, acesta nu este îndreptățit la cheltuieli de judecată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța urmează să admită excepția de inadmisibilitate a acțiunii, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr.3/4441/07.05.2015 și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului.
Va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr.3/4441/07.05.2015 și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului și, ca neîntemeiată, cu privire la restul capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de inadmisibilitate a acțiunii, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr.3/4441/07.05.2015 și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ț. V., domiciliat în ., județul Gorj, cu C.N.P._, în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GORJ, cu sediul în municipiul Tg-J., .. 3A, județul Gorj, având cod fiscal_, ca inadmisibilă, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului nr.3/4441/07.05.2015 și cu privire la cererea de suspendare a efectelor actelor contestate până la judecarea fondului și, ca neîntemeiată, cu privire la restul capetelor de cerere.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 16. 11. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4ex.
Red. 16 Decembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4634/2015.... → |
|---|
