Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4634/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4634/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 4634/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4634/2015
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar C. P.
Asistent judiciar R. N.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul G. A. L. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. A. pentru reclamantul G. A. L. și consilier juridic A. L. pentru pârâta Societatea C. E. Oltenia SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-au depus la dosarul cauzei de către pârâtă prin serviciul registratură înscrisurile solicitate de instanță, respectiv raportul de cercetare disciplinară prealabilă privind pe reclamant, documentele care au stat la baza întocmirii raportului de cercetare și extras din Regulamentul intern al . SA pe anul 2015.
Avocat D. A. pentru reclamantul G. A. L. a solicitat completarea probatoriului, respectiv pârâta să comunice dacă salariaților le-a fost adus la cunoștință Regulamentul intern și hotărârea directoratului din data de 27.02.2015 privind aprobarea Regulamentului Intern și de asemenea dacă la data de 29-30.03.2015 s-au reținut reclamantului drepturile salariale pe considerentul că acesta a fost trecut nemotivat, deși avea lucrate de 24 de ore lucrate și neplătite de către angajator.
Pârâta a solicitat respingerea probatorilor.
Instanța respinge probatoriile solicitate de către reclamant în completare, reținând că acestea nu sunt necesare și utile soluționării cauzei.
După care constatând că nu mai sunt late cereri de formulat și probe de administrat s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat D. A. pentru reclamant a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A. L. pentru pârâtă a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de sancționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2015 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul G. A. L. a chemat în judecată pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea (constatarea nulității absolute) a deciziei Directorului General Executiv al Societății C. E. Oltenia S.A. înregistrată sub nr. 6248/12.06.2015 în Registru Special și sub nr. 1752/l2.06.2015 în Registru General prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni conform art. 248, al. 1, lit. c Codul muncii, cu consecința repunerii în situația anterioară, respectiv obligarea angajatorului de a-i acorda drepturile bănești reținute ca efect al emiterii deciziei, sume actualizate la data plăți efective.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate prin decizia de sancționare cu avertisment și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând salariul cuvenit pentru data de 29-30.03.2015.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei fiind încadrat în funcția de conducător formație de lucru la Secția Chimică din C. Sucursalei Electrocentrale Rovinari, iar prin decizia contestată, în baza disp. art. 248, alin. (1), lit. c din Legea 53/2003 - Codul Muncii, republicata, a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni pentru încălcarea prevederilor Regulamentului intern - art. 90, al. 2, pct. 2.14.
S-a arătat de către reclamant că data de 30.03.2015 la solicitarea dispecerului șef de tură pe centrală I. C., numitul P. S. - șeful biroului de prevenire și protecție și C. O. - șeful secției chimice s-au deplasat la SE Rovinari în camera de comandă pentru a efectua testarea cu alcooltestul a acestuia. Că, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest pentru incidentul din data de 08.01.2015 când colegul său T. a avut un comportament violent, verbal și fizic față de solicitarea sa de a nu relua tura de la acest coleg.
În raport de disp. art. 252, al. 2, lit. d Codul Muncii s-a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate, aceasta necuprinzând descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Că, temeiul de drept menționat în decizia contestată este reprezentat de disp. art. 248, alin. (1), lit. c" din Legea 53/2003, text ce prevede că reducerea salariului de bază se poate face pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%, sens în care acest text lasă la latitudinea angajatorului decizia de a aplica un procentaj din venit.
Cu toate acestea s-a invocat de către reclamant că prin Regulamentul intern aplicabil la data săvârșirii abaterii, adică la 30.03.2015, sancțiunea aplicabilă era de 5%, iar în acest context, sancțiunea de 10% aplicată este nelegală câtă vreme regulamentul intern permitea aplicarea unei sancțiuni de doar 5%.
În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat că datorită stării conflictuale în care se găsea cu numitul T. a refuzat să sufle în aparatul alcooltest, existând temerea justificată că aparatul alcooltest nu este omologat și că rezultatele nu vor fi cele reale.
O dovadă certă a faptului că nu se găsea sub influența băuturilor alcoolice rezultă inclusiv din faptul că în situația în care ar fi fost băut, potrivit Regulamentului intern, unitatea avea obligația de a-l trimite acasă însoțit de un reprezentant al unității, lucru care nu s-a întâmplat.
În legătură capătul doi de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând salariul cuvenit pentru data de 29-30.03.2015, s-a arătat că deși a fost sancționat întrucât a refuzat să sufle în alcooltest la data de 30.03.2015, total inconciliabil ca susținere, a fost trecut nemotivat.
S-a arătat că a intrat în tură în data de 29.03.2015 orele 2300, a făcut instructajul salariaților și a și efectuat o manevră în sensul punerii în tensiune a unei pompe defecte, așa cum rezultă din registru de cereri manevre electrice. De asemenea din raportul operativ la predarea serviciului reiese că tura a fost preluată de către șeful de tură la ora 130, sens în care, toate aceste acte, dar și decizia contestată, atestă prezența sa la locul de muncă în data în care în condică a fost trecut nemotivat.
Că, a constatat pe fluturaș că a fost neplătit și trecut absent nemotivat 8 ore, deși tot din conținutul fluturașului rezultă că la acea dată aveam 24 de ore lucrate și neplătite.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba martori, respectiv a numiților S. G. M., domiciliat în Tg-J., ., . și C. N., domiciliat în comuna Peștișani, .> S-a solicitat de asemenea emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica Regulamentul intern aplicabil la data săvârșirii abaterii, adică la 30.03.2015 și actele întocmite la cercetarea prealabilă, dovada omologării și obținerii avizelor pentru aparatul alcooltest ce urma a fi folosit la data de 30.03.2015, dovada plății drepturilor bănești aferente zilei de 30.03.2015 precum și dacă la data neplății celor 8 ore (nemotivat) reclamantul avea 24 de ore lucrate și neplătite
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 252, pct. 5 și următoarele Codul Muncii, raportat la disp. art. 194 Cod procedură civilă.
S-au depus la dosarul cauzei în copie certificată conform cu originalul următoarele înscrisuri: decizia contestată, cartea de identitate, fluturaș salariu aferent datei de 30.03.2015, fișă de instructaj, raport operativ la predarea serviciului și registru de cereri manevre electrice.
Pârâta Societatea C. E. Oltenia SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat de către pârâtă că prin decizia nr.6248/_/12.06.2015 a Directorului General al Societății C. E. Oltenia SA, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului de baza cu 10% pe o perioada de 2 luni" pentru fapta de a fi refuzat sa se supună testării cu alcooltestul, încălcând prin aceasta dispozițiile din Regulamentul intern, respectiv art.l2 (A) pct.2.15 din Regulamentul Intern conform căruia constituie abatere disciplinara "refuzul salariatului de a se supune controlului cu aparatul alcooltest la solicitarea șefilor ierarhici sau a organelor de control".
S-a precizat de către pârâtă că fapta pentru care a fost sancționat disciplinar reclamantul a fost sesizată prin adresa nr.684/31.03.2015 întocmita de șeful Biroului de Prevenire și Protecție din cadrul SE Rovinari, în urma acesteia fiind constituită comisia de cercetare disciplinară prealabilă (prin decizia nr.2728/98/28.01.2015, completata prin decizia nr. 2380/29.02.2015).
Că, prin convocatorul nr.2537/07.04.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 251 alin.2 din Codul muncii, reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, in convocator indicându-i-se atât obiectul cercetării respectiv - refuzul testării cu aparatul alcooltest si refuzul semnării raportului privind testarea lucrătorilor cu aparatul alcooltest, cât și data, ora și locul convocării -27.04.2015, ora 1030, la Biroul de Prevenire si Protecție din cadrul SE Rovinari.
Că, la data convocării, reclamantul s-a prezentat în fața comisiei de cercetare disciplinară, formulând răspuns la întrebările comisiei și apărări prin nota explicativă nr.2930/30.05.2014, cercetarea fiind finalizată prin raportul de cercetare disciplinara prealabila nr.7095/15.05.2015 și, având în vedere constatarea întrunirii condițiilor răspunderii disciplinare, s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare cu "diminuarea salariului de baza cu 10% pe o perioada de doua luni".
S-a apreciat de către pârâtă că procedura de cercetare a abaterii disciplinare a fost realizată în conformitate cu rigorile legii prin convocarea reclamantului pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare, prin ascultarea acestuia și verificarea susținerilor acestuia înainte de aplicarea sancțiunii.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei contestate, excepție invocată de reclamant, pentru motivul că emiterea deciziei contestate s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul Muncii, datorită faptului că nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că în decizia contestată fapta este descrisa explicit, fiind înțeleasă pe deplin de către reclamant, care recunoaște chiar în timpul cercetării disciplinare, prin nota explicativa că „este conștient că a încălcat prevederile art.90 alin. l din Regulamentul Intern", adică „refuzul de a se supune controlului cu aparatul alcooltest la solicitarea șefilor ierarhici". De asemenea a fost precizată data la care a fost comisă abaterea disciplinară, respectiv, 30.03.2015, precum si împrejurările in care fapta ce constituie abatere disciplinara a fost săvârșita, respectiv, șeful biroului de prevenire si protecție din cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari - P. S. împreuna cu șeful secției chimice - C. O., deplasându-se împreună la locul de muncă al reclamantului, adică secția chimică, in vederea testării acestuia cu aparatul alcooltest, la solicitarea pe care a făcut-o dispecerul șef de tură pe centrală - I. C..
Cu privire la invocarea nulității absolute a deciziei contestate pentru motivul că emiterea deciziei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul Muncii, s-a arătat că potrivit art. l din decizia contestata "reclamantul G. L., conducător formație de lucru la Secția chimica din cadrul SE Rovinari, se sancționează disciplinar cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o perioada de doua luni, conform art.248 alin.(l) lit. c) din Codul muncii", sens în care nu se verifică susținerea potrivit căreia, din conținutul deciziei contestate lipsește unul din elementele care ar atrage nulitatea absolută a acesteia și anume, lipsa temeiului de drept in baza căruia sancțiunea se aplica.
De asemenea s-a invocat de către pârâtă că nu se justifică nici susținerea potrivit căreia sancțiunea de 10% aplicata este nelegală întrucât conform Regulamentului Intern (Rl) aplicabil la data săvârșirii abaterii disciplinare era permisă aplicarea unei sancțiuni de doar 5%, deoarece prevederile art.93 lit. d din RI sunt identice cu cele prevăzute la art.248 lit. d din Codul Muncii și prin urmare angajatorul a apreciat că se impune aplicarea sancțiunii în procentajul maxim prevăzut atât de RI cât și de Codul Muncii, adică 10% din salariu (pe o perioada de doua luni).
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a susținut în esență de către pârâtă că reclamantul a refuzat să se supună testării și să semneze raportul privind testarea lucrătorilor cu aparatul alcooltest, în raport consemnându-se că reclamantul mirosea a alcool.
Că, prin nota explicativă dată în fața comisiei de cercetare prealabila, reclamantul a recunoscut că a luat la cunoștință de prevederile Regulamentului intern potrivit căruia salariații au obligația să se prezinte la serviciu în stare corespunzătoare pentru îndeplinirea in bune condiții a sarcinilor atribuite și să nu introducă în subunitate sau la locul de munca băuturi alcoolice și nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului și să nu lucreze sub influenta alcoolului.
Că, din raportul operativ privind starea operațională la predarea serviciului din data de 30.03.2015 sch.23/7, rezulta ca Șeful de secție - C. O. a fost nevoit să preia personal serviciul de tură al reclamantului, să-l înlocuiască la post, având in vedere ca în jurul reclamantului se simțea miros de alcool, aspect confirmat și de atitudinea acestuia de a refuza efectuarea testării cu alcooltestul.
Că, reclamantul a refuzat sa părăsească locul de muncă la indicația șefului de secție atât verbal cât și telefonic, și nu i s-a permis să mai desfășoare activitatea de conducător formație de lucru, activitatea fiind preluată de șeful secției C. O., întrucât mirosul de alcool pe care reclamantul îl emana, a creat certitudinea că se afla sub influenta băuturilor alcoolice și a indus temerea, ca prin lăsarea în continuare a acestuia de a-si desfășura activitatea, s-ar crea o stare de pericol pentru funcționarea în stare de siguranța a instalațiilor secției chimice si o stare de pericol in ceea ce privește securitatea in munca.
Referitor la plata drepturilor bănești pentru data de 29-30 martie 2015 s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere cu motivarea că pentru data de 29-30 martie 2015 când reclamantul a fost programat la serviciu în schimbul 23/7, nu i s-a permis sa mai desfășoare activitatea în considerarea capacității lucrătorului in ceea ce privește securitatea în munca și în ceea ce privește evitarea stării de pericol pentru funcționarea în stare de siguranța a instalațiilor secției chimice, ca urmare a faptului ca reclamantul s-a prezentat la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice, fapt atestat atât de mirosul de alcool care se simțea în prezenta lui cat si de refuzul acestuia de a se supune testării cu aparatul alcooltest. Ca urmare, reclamantul nefiind apt din punct de vedere psihic și fizic, tura a fost preluata de către șeful sau, respectiv șeful secției chimice C. O..
Că, reclamantului nu i s-au acordat drepturile salariale cuvenite pentru data de 29 spre 30 martie 2015, întrucât, drepturile salariale prin raportare la prevederile art.159 din Codul Muncii se acorda în baza muncii depuse de salariat și cum în data de 29 spre 30 martie 2015 reclamantul nu a prestat activitate pentru angajator, nefiindu-i permis acest lucru datorită incapacității sale generată de prezența la serviciu in urma consumului de alcool, chiar dacă a semnat condica de prezenta la ora 23 când a intrat în tură și la aceiași ora a făcut instructajul salariaților, simpla prezență în continuare in unitate, datorita refuzului acestuia de a părăsi locul de muncă, nu justifica pretenția reclamantului de a i se plăti drepturile salariale pentru postul solicitat.
În drept, și-a întemeiat apărarea pe prevederile art.205 -206 din N.C.P.C.
S-au depus la dosarul cauzei raportul de cercetare disciplinară prealabilă, contractul individual de muncă al reclamantului, actul adițional la contractul individual de muncă, fișa postului, fișa pentru evidența timpului lucrat și nelucrat.
Pe parcursul cercetării judecătorești la solicitarea instanței pârâta a depus la dosarul cauzei în copie certificată conform cu originalul extras din Regulamentul intern aplicabil la data săvârșirii abaterii disciplinare – 2015 și înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
Tribunalul analizând cererea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în cauză, reține și constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a contestat decizia de sancționare nr. 6248/12.06.2015 emisă de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, prin care a fost sancționat cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, solicitând anularea acestei decizii în principal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu „avertisment”.
Prin aceeași cerere a solicitat și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând salariul cuvenit pentru data de 29-30.03.2015.
Cu privire la nulitatea absolută a deciziei contestate, invocată de reclamant, în raport de dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. d Codul muncii, în decizia contestată se menționează că reclamantul G. L., conducător formație de lucru la Secția chimică din cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari, se sancționează disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, conform art. 248 alin. (1) lit. c) Codul muncii, republicat și actualizat.
Astfel, susținerea reclamantului potrivit căreia din conținutul deciziei contestate lipsește temeiul de drept în baza căruia sancțiunea se aplică nu poate fi reținută de instanță.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de nulitate privind lipsa descrierii faptei ce constituie abatere disciplinară, în decizie fiind descrisă fapta pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar, respectiv refuzul acestuia de a supune testării cu aparatul alcooltest în data de 30.03.2015, la solicitarea dispecerului șef de tură.
Referitor la legalitatea sancțiunii aplicate reclamantului, instanța constată că sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni nu încalcă prevederile art.93 alin.1 din regulamentul intern al pârâtei, ce prevede că sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica pârâta în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: lit. c - reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni, cu 5-10%.
Cât privește temeinicia deciziei contestate, instanța reține următoarele:
La data de 30.03.2015 la solicitarea dispecerului șef de tură, a șefului biroului de prevenire și protecție și a șefului secției chimice s-a solicitat reclamantului testarea cu alcooltestul, iar acesta a refuzat să se supună testării și să semneze raportul privind testarea cu aparatul alcooltest, consemnându-se în raport că reclamantul mirosea a alcool.
S-a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, iar prin nota explicativă nr. 2930/30.05.2014 (fila 95 la dosar), reclamantul a recunoscut că a luat cunoștință de prevederile Regulamentului intern potrivit căruia salariații au obligația de a se prezenta la serviciu în stare corespunzătoare pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor atribuite (pct. 33 din regulament) și să nu introducă în subunitate sau la locul de muncă băuturi alcoolice, să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului și să nu lucreze sub influența alcoolului (pct. 34 din regulament).
Din raportul operativ privind starea operațională la predarea serviciului din data de 30.03.2015 schimbul 23/7 se reține că șeful de secție C. O. a fost nevoit să preia personal serviciul de tură al reclamantului și să-l înlocuiască la post având în vedere că în jurul reclamantului se simțea miros de alcool, aspect confirmat și de atitudinea acestuia de a refuza efectuarea testării cu alcooltestul.
Se reține de asemenea că reclamantul a refuzat să părăsească locul de muncă la indicația șefului de secție, sens în care acestuia nu i s-a mai permis să desfășoare activitatea de conducător formație de lucru, activitate ce a fost preluată de șeful de secție.
Astfel, se reține că fapta săvârșită de către reclamant în calitate de conducător formație de lucru la Secția Chimică din cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari, respectiv refuzul de a se supune controlului cu aparatul alcooltest la solicitarea șefilor ierarhici sau a organelor de control constituie abatere disciplinară în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (2) pct. 2.15 din Regulamentul intern.
Vor fi înlăturate apărările formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată în sensul că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la data săvârșirii faptei, deoarece reclamantul nu a fost sancționat pentru faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului, ci pentru faptul că a refuzat testarea cu aparatul alcooltest la solicitare șefilor ierarhici.
Nu se poate reține nici motivul invocat de către reclamant, respectiv că refuzul de a fi testat cu aparatul alcooltest s-a datorat stării conflictuale în care se găsea cu un anumit coleg de serviciu (T.), deoarece potrivit Regulamentului intern prin acest refuz a încălcat cu vinovăție dispozițiile art. 12 (A) din Regulamentul intern – pct. 5 Responsabilități din procedura operațională PAD-SSM-006 Testarea lucrătorilor cu aparatul alcooltest, pct. 5.1.1 ,,lucrătorul consimte testarea cu aparatul alcooltest”.
Instanța reține că reclamantul a săvârșit fapta cu vinovăție încălcând prevederile legale, CIM, CCM aplicabil, Regulament intern și orice reglementări sau dispoziții interne emise de conducerea CEO, ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a se înlocui sancțiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de două luni cu sancțiunea avertisment, instanța va respinge cererea cu următoare motivare:
Aplicarea sancțiunii disciplinare este un atribut ce aparține exclusiv angajatorului, care aplică sancțiunea pe care o consideră în funcție de criteriile enumerate la art. 250 Codul muncii.
Sancțiunile sunt prevăzute în Codul muncii, gradual, acestea putând fi aplicate în funcție de gravitatea abaterii săvârșite de către salariat, precum și de celelalte criterii prevăzute de art. 250 Codul muncii. Aceste criterii vizează împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Situația de fapt reținută în speță conturează săvârșirea de către reclamant a unei abateri disciplinare grave care justifică aplicarea sancțiunii de reducere a salariului cu 10% pe o perioadă de două luni și nu justifică înlocuirea acesteia cu o sancțiune mai puțin severă.
Sancționarea reclamantului cu reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni a fost aplicată pentru o faptă cu consecințe juridice directe pentru societatea pârâtă, constând în refuzul acestuia de a se supune testării cu aparatul alcooltest, încălcând astfel prevederile Regulamentului intern.
Analiza gravității abaterii disciplinare nu trebuie să se limiteze la consecințele deja produse, ci să vizeze și efectele pe care fapta le putea determina.
Avertismentul scris este cea mai ușoară sancțiune disciplinară, cu efecte preponderent de ordin moral și care atenționează reclamantul asupra posibilelor consecințe în cazul în care dificultățile ivite în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu nu se rezolvă într-un cadru și într-o ordine impusă de disciplina muncii.
În cauza de față, se apreciază raportat la împrejurările concrete în care abaterea disciplinară s-a produs, că aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu ,,avertismentul scris” nu este suficientă și nu se justifică.
În concret, se reține că pârâta a respectat dispozițiile art. 250 Codul muncii care prevăd aplicarea graduală a sancțiunilor și în raport de gravitatea abaterii a aplicat reclamantului sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de două luni.
Reținând temeinicia și legalitatea deciziei de sancționare se va respinge și capătul de cerere privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamant pentru data de 29-30.03.2015, deoarece în data de 29 spre 30 martie 2015 reclamantul nu a prestat activitate pentru societatea pârâtă conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, iar refuzul acestuia de a părăsi locul de muncă nu justifică solicitarea acestuia de a i se plăti drepturile salariale pentru perioada mai sus menționată, raportat la dispozițiile art. 159 (1) Codul muncii ,,salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă”.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă, instanța va respinge cererea formulată de reclamantul G. A. L. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul G. A. L., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. A., cu sediul în comuna Lelești, ., în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod fiscal RO30267310, cu sediul în Tg J., ., nr. 5, județul Gorj, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, C. P. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U.
4 ex./09 Decembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4605/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
