Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1972/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1972/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 1998/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1972 F
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. I.
ASISTENT JUDICIAR – A. L.
ASISTENT JUDICIAR - E. S.
GREFIER - E. T.
Pe rol judecarea litigiului de muncă, privind pe reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect contestație decizie pensionare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentat de avocat N. G. – C., lipsind pârâta .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual al dosarului, obiectul acestuia, procedura de citare, după care ;
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența în conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuție acest aspect .
Apărătorul reclamantului arată că în opinia sa Tribunalul Ialomița este competent sa soluționeze cauza, instanța fiind legal constituită .
Instanța se consideră competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, raportat la art.95 pct.1 Cod procedură civilă, cu trimitere la art.154 din Legea nr.263/2010 .
Apărătorul reclamantului, întrebat fiind, precizează că nu i s-a răspuns de către Comisia Centrală de Contestatii contestației formulată în data de 30.07.2014 împotriva deciziei nr.9714/17.07.2014.
Tribunalul, având în vedere că reclamantul a făcut dovada contestării deciziei de respingere nr.9714/17.07.2014 în data de 30.07.2014, înregistrată la C. Judeteană de Pensii Ialomița la aceeași dată și nu a primit răspuns, apreciază că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege prealabil sesizării instanței de judecată .
Apărătorul reclamantului, în dovedirea cererii sale, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, nemaiavând alte probe, excepții sau cereri noi de formulat în cauză .
Tribunalul încuviințează ca pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisuri, așa cum a fost solicitată de reclamant, ia act că acestea au fost depuse la dosar și că nu mai sunt alte cereri noi de formulat, constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată, în baza art.392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat N. G. C., pentru reclamant, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și, în consecință, a se dispune anularea deciziei nr.9714/17.07.2014 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei pentru reclamant, ocazie cu care să se aibă în vedere și adeverința nr.4341/10.03.1999, emisă de S.C. INTEGRATA COMSUIN S.A. Călărași .
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată .
Instanța se consideră lămurită și, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la conflictul de asigurări sociale dedus judecații:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ la data de 01.09.2014 reclamantul A. I. cu domiciliul în Slobozia, .. T, ., CNP_ cu domiciliul ales la cab av. N. G. C. cu sediul în Slobozia, ., parter, jud. Ialomița a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Ialomița cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să dispună anularea deciziei nr. 9714/17.07.2014 prin care s-a respins cererea de pensionare și emiterea unei noi decizii de pensionare în care să se aibă în vedere la stabilirea punctajului mediu anula și adeverința nr. 341/10.03.1999 emisă de . Călărași și implicit a perioadei lucrate în cadrul acestei societăți.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că la data de 22.05.2014 a depus la pârâtă dosarul privind pensionarea, iar prin decizia nr. 9714/17.07.2014 s-a dispus respingerea acesteia pe motiv că adeverința nr. 341/10.03.1999 a fost incompletă și nu a fost luată în calcul. Apreciază că decizia contestată este nelegală și netemeinică întrucât potrivit art. 6 din Ordinul 590/2008, adeverințele eliberate anterior intrării în vigoare a acestui ordin se utilizează la stabilirea drepturilor de pensie chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă. Întrucât adeverința nr. 341 a fot eliberată anterior intrării în vigoare a acestui ordin, sunt aplicabile prevederile art. 6 enunțate mai sus. Cum angajatorului îi revenea obligația nominalizării persoanelor încadrate în grupe de muncă, potrivit Ordinului 50/1990, acesta a emis adeverința în discuție.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinului 590/2008, decretului 92/1976, Ordinului 50/1990, legii 19/2000.
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantului întrucât adeverința nr. 341/1999 nu a fost valorificată deoarece nu a fost întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 14 din HG 257/2011 în sensul că nu prevede nominalizarea făcută de conducerea societății. Potrivit HG 1223/1990, salariații care desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă se încadrează în grupa II de muncă pentru perioadele efectiv lucrate după 18.03.1969, dacă erau în activitate la 01.02.1990. față de aceste prevederi, apreciază că reclamantul nu poate beneficia de încadrarea în grupa II de muncă. De asemenea, la acordarea grupei II de muncă, consiliile de administrație împreună cu sindicatele sunt obligate să respecte cu strictețe metodologia prevăzută de Ordinul 50/1990 și HG 1223/1990, nominalizând numai persoanele care au lucrat în condiții deosebite.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr. 9714/17.07.2014 emisă de pârâtă s-a respins cererea de pensionare a reclamantului motivându-se că adeverința nr. 341/10.03.1999 emisă de . a fost luată în considerare întrucât este incompletă. Împotriva acestei decizii, reclamatul a formulat contestație înregistrată pe rolul Casei Județene de Pensii Ialomița la data de 30.07.2014 și la care i s-a comunicat răspuns tot de către C. Județeană de Pensii Ialomița sub nr._/07.08.2014. Prin acest răspuns i se motivează reclamantului că adeverința nr. 341/10.03.1999 nu a fost valorificată la stabilirea punctajului mediu anual întrucât unitatea angajatoare nu a completat poziția și anexa actului normativ care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa de muncă.
Instanța constată că pârâta nu a înaintat contestația formulată de reclamant la Comisia Centrală de Contestații, deși avea această obligație potrivit art. 12 din Ordinul 1453/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Potrivit art. 151 al. 2 din Legea 263/2011, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanțele judecătorești competente. Având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 956/2012 potrivit căreia dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații nu împiedică accesul la justiție. Ca atare, nu i se poate imputa reclamantului faptul că pârâta nu a înaintat contestația sa către Comisia Centrală de Contestații, instanța reținând că reclamantul și-a îndeplinit obligația impusă de lege în sarcina sa, aceea de a contesta decizia prin care i s-a respins cererea de pensionare.
Din adeverința nr. 341/10.03.1999 emisă de . Călărași rezultă că reclamantul a lucrat în perioada 01.10._99 la această unitate în funcția de șef siloz beneficiind de încadrarea în grupa II de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa 2, unitatea virând CAS pentru toate persoanele care au lucrat în grupa II de muncă.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 590/2008, adeverințele eliberate anterior intrării în vigoare a acestui ordin se utilizează la stabilirea drepturilor de pensie chiar dacă nu sunt conforme modelului din anexă.
Instanța constată că adeverința nr. 341 a fost emisă în anul 1999, deci anterior intrării în vigoare a acestui Ordin, astfel că, deși nu corespunde modelului stabilit în anexa la ordin, ea trebuie luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului. Mai mult, potrivit pct. 4 din procedura prevăzută de acest Ordin, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează. Ca atare, cum angajatorul reclamantului și-a asumat răspunderea pentru legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor înscrise în adeverință, pârâta trebuia să aibă în vedere adeverința nr. 341/1999.
Instanța reține că organul cu atribuții în calculul drepturilor de pensie nu are a cenzura valabilitatea pe fond a înscrierilor efectuate în carnetul de muncă ori adeverințe provenind de la angajator, ci trebuie să se mărginească la verificarea validității formale a actului care certifică date pertinente pentru stabilirea dreptului la pensie, rezultând că deși a produs mijloace de probă valabile din punct de vedere formal, reclamantul nu le poate valorifica la pensie, întrucât casa locală de pensii se prevalează de o pretinsă completare necorespunzătoare a adeverinței, cu toate că aceasta este o operațiune la latitudinea exclusivă a angajatorului, sub control judiciar, iar nu sub controlul organului teritorial de pensii.
Instanța constată că au fost respectate dispozițiile Ordinului 50/1990 și ale Hg 1223/1990, unitatea angajatoare fiind cea care a nominalizat locul de muncă al reclamantului ca fiind încadrat în grupa II de muncă.
Întrucât din adeverința nr. 341/1999 rezultă că unitatea angajatoare a achitat CAS pentru persoanele care au lucrat în grupa Ii de muncă, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit ca la stabilirea drepturilor de pensie să se țină seama și de activitatea desfășurată în grupa Ii de muncă pentru perioada menționată în adeverința nr. 341/1999, respectiv 01.10._99.
Așa fiind, pentru aceste considerente instanța privește ca fiind întemeiată cererea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr. 9714/17.07.2014 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei pentru reclamant, ocazie cu care să aibă în vedere și adeverința nr. 4341/10.03.1999 emisă de . Călărași.
În temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând si dispozițiile art. 155 alin 1 din Legea 263/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul A. I. cu domiciliul în Slobozia, .. T, ., CNP_ cu domiciliul ales la cab av. N. G. C. cu sediul în Slobozia, .. B3, ., parter, jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița.
Dispune anularea deciziei nr. 9714/17.07.2014 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei pentru reclamant, ocazie cu care să aibă în vedere și adeverința nr. 4341/10.03.1999 emisă de . Călărași.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Ialomița. Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
I. M. S. E. L. A.
GREFIER,
T. E.
Red./Tehnored.I.M
4 Ex.- ..11.2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1661/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Pretentii. Sentința nr. 929/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
