Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Sentința nr. 1572/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1572/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1583/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1572/F/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Grefier Enuța D.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. Ș. P. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect, anulare act administrativ D.L. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și procedura de citare, faptul că la dosarul cauzei pârâta a depus întâmpinare ce a fost comunicată reclamantului, iar acesta a depus răspuns la întâmpinare, și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Tribunalul, procedând din oficiu la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă, având în vedere temeiul acțiunii, respectiv prevederile O.G.92/2003, prevederile Legii 263/2010 și față de faptul că reclamantul în răspunsul la întâmpinare a invocat excepția necompetenței funcțională a completului de contencios administrativ, consideră că este vorba despre un litigiu de asigurări sociale.
În raport de prevederile art.136 alin. 1 și 4 raportat la art. 132 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare pe excepția invocată de reclamant.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la cauza de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 25.06.2014 sub nr._, reclamantul C. Ș.-P. a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, având C.U.I._ solicitând anularea deciziei de impunere nr._/05.06.2014 din prin care i s-a constituit un debit în sarcina reclamantului în sumă de 7878 lei ce ar reprezenta sume încasate necuvenit cu titlu de prestații asigurări sociale.
În esență, reclamantul consideră că această măsură de impunere este nedreaptă și abuzivă, deoarece indemnizația a fost stabilită printr-o Hotărâre a comisiei speciale constituită la nivelul județului Ialomița pentru punerea în aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990, care nu a fost contestată la timpul respectiv, dreptul său, având valoarea unui drept patrimonial câștigat pe considerentul că a avut calitate de persoană strămutată și cu domiciliu obligatoriu împreună cu părinții și ceilalți membrii ai familiei sale.
Totodată, reclamantul consideră că în mod eronat a fost încadrat la categoria de persoane strămutate în condițiile în care ar fi avut numai domiciliu obligatoriu.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 153 lit. i, art. 154 alin 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, reclamantul a solicitat declinarea competenței în favoarea unei secții specializate în asigurări sociale.
În cauză, cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 din N.C.P.C., instanța din oficiu, în raport de obiectul acțiunii, prevederile Decretului Lege nr.118/1990, prevederile Legii 263/2010, a pus în vedere necompetența funcțională a completului specializat de contencios administrativ cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 136 din N.C.P.C.
Cu privire la această excepție, instanța reține următoarele:
Din decizia nr._ din 20 mai 1994 emisă de pârâtă reiese că reclamantul beneficiază de o indemnizație lunară stabilit în temeiul Decretului - Lege 118/1990.
Prin decizia nr._/05.06.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale s-a stabilit că în perioada 01.03._14 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 7878 lei, reprezentând sume încasate necuvenit de către reclamant cu titlu de pensie.
Se arată că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de acordarea de indemnizație lunară mai mare decât cea cuvenită unor beneficiari ai prevederilor Decretului – Lege 118/1990 încadrați eronat în categoria persoanelor strămutate într-o altă localitate, în condițiile în care reclamantul făcea parte din categoria persoanelor care au avut domiciliul obligatoriu.
Potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 ( art. 10 ) numai în cazul contestației formulată împotriva deciziei prin care a fost soluționată cererea pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ sunt aplicabile prevederile legii 554/2004, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ – fiscal. În speță, însă se contestă decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
În această ipoteză devin incidente prevederile art. 179 din legea 263/2010 conform cărora:
” (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
(2) În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.
(3) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele de pensii sectoriale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la alin. (2).
(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.(…)”
Potrivit art. 153 lit i din Legea 263/2010 „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi, iar conform art. 154 alin 1 „ (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”
Întrucât litigiul dedus judecății ține de jurisdicția asigurărilor sociale, competența de soluționare aparține completelor specializate în cauze privind conflicte de asigurări sociale și nu celor specializate în cauze de contencios administrativ și fiscal.
În consecință va admite excepția necompetenței funcționale a Completului C 11 (contencios administrativ și fiscal) iar în temeiul art. 132 alin 3 rap la art. 136 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat materia asigurări sociale.
Văzând și dispozițiile art. 132 alin. 3 din N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței funcționale a Completului C 10 (contencios administrativ și fiscal).
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. Ș.-P., domiciliat în Slobozia ., .. A, etaj 1, ., CNP_, în contradictoriu cu parata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, în favoarea unui complet specializat materia asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Dată și citită în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2014.
Președinte, D. R. | ||
Grefier, Enuța D. |
Red./tehnored.R.D.
4 ex/26.09.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 929/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Recalculare pensie. Sentința nr. 449/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
