Pretentii. Sentința nr. 1068/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1068/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2266/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1068/F
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: I. D.
Asistent Judiciar: S. A.
Asistent judiciar: A. L.
Grefier: V. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA și S.C. E. S.A., având ca obiect recalculare pensie - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, se consideră lămurit, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 09.10.2013, reclamantul P. M. D. având CNP_, domiciliat în Fetești, . jud. Ialomița, reprezentat convențional prin avocat D. I. cu sediul profesional în C., . nr. 186, ., ., . în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANA DE PENSII IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada 1965-2001 la fostul I.R.E. BUCUREȘTI, actualmente . electrician se încadrează în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 și, în funcție de această constatare să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să i se recalculeze drepturile de pensie. Solicită totodată obligarea pârâtei la acordarea diferențelor rezultate în urma recalculării, pe ultimii trei ani.
În motivarea cererii sale, reclamantul menționează că a fost salariat la . că activitatea desfășurată de dânsul se încadrează în grupa I de muncă, datorită condițiilor grele de muncă, periculoase și nu în gr. a II-a cum în mod eronat a reținut pârâta. Deși s-a adresat pârâtei cu aceeași cerere, aceasta nu i-a dat nici un răspuns.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinul nr. 50/1990,anexa I, pct 123, HG nr. 1223/1990,decizia nr.254 din 20.09.2004 a ICCJ.
La termenul de judecată din 10.12.2013 reclamantul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu ., cu sediul în București, .. 9 sector 1, motiv pentru care instanța a procedat la introducerea acesteia în cauză.
Deși legal citate, pârâtele nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul P. D. în perioada 01.12._01 și-a desfășurat activitatea în mod neîntrerupt, în meseriile de electrician BII/3; electrician secund categoria 4IIB, electrician categoria 5/IIB, electrician șef tură categoria IV, nivel A, electrician exploatare stații categoria 5, treapta 2, nivel A și electrician principal în cadrul fostului I.R.E. București, actualmente ., așa cum reiese și din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei, filele 54-72.
La data de 31.01.2001 a fost pensionat, drepturile inițiale fiindu-i stabilite începând cu data de 01.02.2001, în baza Legii nr. 19/2000.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având drept obiectiv stabilirea existenței condițiilor de încadrare în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete de muncă și specifice fiecărui loc de muncă al reclamantului, în raport de actele depuse la dosarul cauzei; detalierea condițiilor de muncă ale reclamantului, atât prin perceperea la fața locului a activității desfășurată de acesta cât și în funcție de faptul că societatea angajatoare a stabilit că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Expertul desemnat de instanță, specialist în domeniul protecției muncii, a apreciat că în activitatea lui, reclamantul a fost supus unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturi ridicate/scăzute, curenți de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient, pulberi, gaze toxice, risc biologic), dar și factori de risc legați de sarcina de muncă care determină suprasolicitare fizică (poziții de lucru deficitare, în spații înguste, gestualitate profesională solicitând sistemul musculo-scheletic la manipularea echipamentelor de muncă, a diverselor dispozitive și scule) și suprasolicitarea psihică (executarea de lucrări în scurt timp, luarea unor decizii în scurt timp, în condițiile desfășurării activității sub incidența decretelor 400/1981 și 208/1985).
Expertul a evidențiat factorii de risc specifici instalațiilor electrice în general și anume: instalațiile sunt deosebit de complexe iar cunoașterea lor presupune un grad ridicat de pregătire, profesionalism și suprasolicitare psihică în realizarea cu promptitudine a sarcinilor de muncă;instalațiile se află în permanență sub tensiune și ca urmare există pericolul electrocutării;majoritatea instalațiilor sunt montate la înălțime, unde există pericolul căderii în gol și accidentarea gravă;elementele electromagnetice creează un câmp electric intens care prin interacțiune cu influențele și fenomenele atmosferice, în condiții meteo nefavorabile, favorizează apariția de descărcări electrice și ca urmare, se produc numeroase explozii urmate și de incendii, ale echipamentelor, cu un mare grad de pericol pentru personal;instalațiile funcționează în permanență pe baza câmpului electromagnetic deosebit de puternic și ca urmare radiațiile neionizante, care nu se pot sesiza cu organele de simț, acționează în permanență asupra personalului, existând riscul unor afecțiuni deosebit de grave;există riscul apariției accidentale a tensiunii în zona de lucru, din multiple cauze și ca urmare sunt necesare multe măsuri de protecție;există riscul electrocutării prin atingere directă a elementelor aflate sub tensiune;există riscul electrocutării prin atingere indirectă a elementelor metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune dar pot fi puse sub tensiune prin defectarea izolației;există riscul electrocutării prin tensiune de pas, în cazul căderii unor conductoare la pământ.
Toate acestea determină expunerea personalului la suprasolicitare psihică și fizică acesta fiind nevoit să fie deosebit de atent:pentru a nu intra în zona de influență electrică a instalațiilor învecinate rămase sub tensiune unde ar putea fi electrocutat mortal;pentru utilizarea corectă a echipamentului electroizolant de protecție (casca, centura de siguranță, ochelari, mănuși, cizme etc.) și a dispozitivelor de protecție (scurtcircuitoare, patavane, scule etc.) pentru prevenirea accidentării în cazul unor defecțiuni accidentale ale echipamentelor;pentru lucrul la înălțime, ceea ce impune efort fizic mare la urcarea și coborârea de pe stâlp; la efectuarea unor operații dificile cu ritm impus de unele cerințe de urgențe;la efectuarea unei operații fără pauze sau întreruperi sau cu pauze insuficiente;la realizarea sarcinii de muncă cu corpul într-o poziție instabilă;în condițiile realizării sarcinii de muncă cu torsiunea trunchiului sau în alte poziții vicioase. Folosirea mâinilor sau a corpului pe post de presă pentru susținerea obiectelor în timpul efectuării sarcinii de muncă precum și transportul pe distanțe lungi a maselor, mai ales pe teren accidentat sunt cauze evidente ale unei posibile suprasolicitări fizice.
Reține expertul că sarcina de muncă a reclamantului a determinat evident o suprasolicitare psihică și prin responsabilitatea sporită privind funcționarea instalațiilor în foc continuu, în baza Decretului 400/1981, care prevedea: la art. 1 se face referire la activitatea din "... unitățile cu regim de funcționare continuu sau cu grad ridicat de pericol în exploatare din ramurile energiei electrice ..." La art. 2 se face referire la "... răspunderea directă a muncitorilor indiferent de funcție, ... de supravegherea, verificarea, exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor ... pentru prevenirea ... oricăror avarii, explozii, incendii sau alte incidente tehnice". La art. 18 se stabilea că faptele "... nesupravegherea, neverificarea, părăsirea locului de muncă etc., constituie infracțiuni. Același efect l-a avut și desfășurarea activității sub incidența Decretului 208/1985. în perioada anterioară anului 1990,
Expertul a identificat factori de risc specifici fiecărui domeniu de activitate în care a lucrat reclamantul.
În acest sens, printre factorii de risc specifici mediului de muncă la stații LEA a reținut că activitatea sistemului energetic se desfășoară continuu, ziua și noaptea, indiferent de anotimp, forma de relief sau condiții meteorologice, instalațiile sunt distribuite în teren cu forme de relief din cele mai variate, trebuie să funcționeze neîntrerupt și la parametri prevăzuți și nu se poate concepe întreruperea alimentării cu energie a consumatorilor nici în condiții de calamități naturale.
Realizarea sarcinilor de muncă de către reclamant s-a desfășurat permanent în aceste condiții dificile de microclimat nefavorabil în sensul că: instalațiile primare sunt amplasate în aer liber și ca urmare, personalul ce le întreține sau exploatează este supus în permanență condițiilor meteo nefavorabile; se lucrează pe timp de iarnă, cu temperaturi extrem de coborâte;se lucrează pe timp de vară, cu temperaturi extrem de ridicate;se lucrează iarna în condiții de curenți de aer puternici, sau pe timp de viscol, vânt, intemperii etc;se lucrează în condiții de umiditate ridicată iama sau pe timp de ploaie; intervenția la instalații se face imediat, chiar și pe timp de zăpadă abundentă, inundații, alunecări de teren etc; suprasolicitarea fizică prin lucrul permanent la înălțime, efortul fizic mare sau foarte mare la urcarea pe stâlp cu echipamentul, materialele și sculele necesare, deplasări obositoare în teren accidentat și relief variabil; poziții incomode și instabile (într-un picior sau cu corpul torsionat);stresul profesional creat de riscul căderii de la înălțime sau de producere a accidentelor prin electrocutare din cauza unor avarii pe liniile vecine sub tensiune; expunerea la noxa CEM în timpul lucrului la o linie, în timp ce linia vecină (pe același stâlp) se află sub tensiune; expunerea la noxe chimice prin efectuarea vopsitoriilor și la siliconizarea izolatoarelor; accesul deosebit de dificil la liniile care traversează forme de relief accidentat (peste ape, prin păduri, pe dealuri sau chiar peste munți etc);expunerea la noxele specifice (praf, pulberi, ciment,) produse în stațiile și pe liniile aeriene din zona zonelor industriale.
Printre factori de risc specifici personalului de furnizare a energiei electrice expertul a identificat: poziții incomode de muncă, oboseală, suprasolicitare fizică sau psihică, conștientizarea riscului de producere a unor accidente, scurtcircuite, etc; . cu scule, în zona de influență periculoasă a instalației aflate sub tensiune; neverificarea mijloacelor de protecție electroizolante (indicator de tensiune, indicator de corespondență a fazelor, prăjini electroizolante) și a mijloacelor individuale de protecție electroizolante (cizme și mănuși electroizolante de înaltă tensiune; nerespectarea ordinii de aplicare a tuturor măsurilor tehnice pentru realizarea zonei de lucru sau acceptarea de omisiuni și/sau erori la echipamente: bare colectoare, căi de curent, contacte, întrerupătoare separatoare, protecții, transformatoare de măsură, semnalizări.
Menționează expertul că activitatea se desfășoară atât în incinte cât și în aer liber, în condiții variabile de temperatură, umiditate, curenți de aer, uneori în prezența unor pulberi pneumoconiogene, animale și insecte periculoase.
Reține expertul că evaluarea nivelului de risc în astfel de activități a evidențiat ca factori de risc specifici mijloacelor de producție și mediului de muncă: factori de risc mecanic: lovire de către mijloacele de transport auto, cădere de scule, materiale, contact al epidermei cu suprafețe tăioase, înțepătoare, lovire la .; factori de risc termic: temperatura ridicată/coborâtă a unor elemente de instalații (siguranțe fuzibile, suprafețe metalice atinse în timpul activității, flame datorită arcului electric la montarea contorului și siguranțelor); factori de risc electric, ce pot duce la electrocutare prin: atingere directă (de exemplu la lucrul sub tensiune), atingere indirectă sau apariția tensiunii de pas (la apariția accidentală a tensiunii pe elementele de carcasare, la apariția unor defecte în instalațiile electrice).
Mediul de muncă se caracterizează prin: temperaturi ridicate/coborâte, funcție de anotimp, curenți de aer, nivel redus de iluminare, pulberi pneumoconiogene specifice activității unor consumatori (de exemplu mori), microorganisme, animale și insecte periculoase.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, expertul a avut în vedere legislația aflată în vigoare în perioada de referință, precum și studii de specialitate și anume lucrarea „Studiu privind încadrarea în locuri de muncă cu condiții deosebite pentru unele meserii din cadrul S.C. E. S.A.", efectuată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii București (2000) în care se arată că:
-electricienii sunt supuși unor factori de risc cuantificabili (ce se pot măsura) și care au o pondere de cca. 40% din totalul factorilor de risc și care nu respectă limitele prevăzute de NGPM/1996;
-electricienii sunt supuși și unor factori de risc necuantificabili, având o pondere de cca. 60% din totalul factorilor de risc, astfel:factorii direcți: risc de electrocutare, efort fizic mărit, poziții de lucru forțate sau vicioase, risc de lovire, risc de cădere de la înălțime, lucru în condiții de mediu nefavorabile; factorii indirecți: solicitare neuropsihică, suprasolicitare fizică, etc;
-locurile de muncă analizate sunt caracterizate de: complexitatea sarcinii de muncă și a factorilor de risc precum și de încărcarea suplimentară a timpului de lucru datorată sarcinii de muncă.
Menționează expertul că rezultatele acestei cercetării s-au concretizat în fundamentarea unor analize pentru: electricieni întreținere LEA 110 kV și MT + JT; electricieni deranjamente și întreținere stații, PA - PT; electricieni dispecerat și exploatare stații; electricieni întreținere LES 110 kV și MT + JT; electricieni verificări și măsurători profilactice PRAM.
Întrucât în Anexa 1 a Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare nu există o specificare explicită pentru activitățile din Sistemul Energetic Național, așa cum există, de exemplu, pentru activitățile din Sistemul de exploatare și transport feroviar (siguranța în funcționarea celui din urmă sistem este asigurată, nemijlocit, de funcționarea corespunzătoare a primului), expertul a procedat la analiza similitudinilor evidente între activitățile menționate în anexa 1 la Ordinul 50/1990 și condițiile în care și-a desfășurat activitatea profesională reclamantul.
În acest sens, a reținut că instalațiile sunt deservite de către personal cu aceeași meserie - electrician; instalațiile prezintă aceiași factori de risc specifici instalațiilor electrice; asigurarea funcționării instalațiilor electrice din sistemul național are același grad de dificultate ca și siguranța circulației feroviare sau a altor beneficiari;reclamantul a efectuat aceleași categorii de lucrări, ca multe alte categorii profesionale, evidențiate și în Decretul 400/1981 și Decretul nr.208/1985 .
Ca atare, concluzionează expertul, că activitatea desfășurată de reclamantul P. D., în condițiile concrete și specifice descrise în cuprinsul raportului, în calitate de electrician exploatare IT în cadrul ., este încadrabilă în grupa I de muncă, în procent de 100% prin raportare la Prevederile Ordinului nr.50/1990 cu completările ulterioare (ed.1994), Anexa 1, poz. 123, pentru perioada 18.03.1968 – 31.12.2000.
Apreciind asupra probelor administrate în cauză, instanța, însușindu-și opinia expertului, bazată pe date și raționamente precise, privește întemeiată cerere reclamantului având în vedere existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, constatată de către expert. În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I de muncă, deși nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute de Ordinul 50/1990, tribunalul reține că Ordinul 50/1990 nu nominalizează activitățile sau locurile de munca ci numai funcțiile/ meseriile personalului încadrat și, pentru o corecta încadrare într-o grupa sau alta de munca, se impune examinarea activităților concrete desfășurate de salariat și a condițiilor de lucru . De altfel, posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din dispozițiile art.3 alin.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, esențial fiind ca această extindere să aibă la bază, așa cum s-a arătat, analiza condițiilor de muncă, acesta fiind de altfel și motivul pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul.
Totodată nu trebuie omise dispozițiile art. 171-187 C. mun ( art. 175-182 forma republicată) potrivit cărora angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților,ori pârâtele nu au dovedit cu niciun înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.
În speță, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză sunt categorice și nu au fost combătute de către pârâte printr-o probă de aceeași valoare.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul privește ca întemeiat acest capăt al cererii formulată de reclamantul P. D. și va constata că activitatea desfășurată de acesta în perioada 1965-2001 în calitate de electrician exploatare IT în cadrul ., se încadrează în procent de 100% din timpul lucrat, în grupa I de muncă.
Instanța privește ca întemeiat și capătul de cerere referitor la anularea deciziei de pensionare emisă de pârâtă, întrucât, potrivit art.107 alin 3 și 5 din Legea nr.263/2010 (fostul art.169 din Legea nr.19/2000): ”Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.”.
Totodată potrivit art.100 din Legea nr.263/2010:” Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.”
Coroborând întreg materialul probator și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța apreciază ca pârâta în mod cu totul nelegal nu a procedat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerație a perioadei lucrata de acesta în grupa I de muncă, atâta timp cât prevederile art.107 alin.3 și art.100 lit.a din Legea nr.263/2010 (art.169 din fosta lege a pensiilor nr.19/2000) își au aplicare în cazul reclamantului, acesta cumulând un număr de peste 36 ani în grupa I de muncă în procent de 100%, ce nu au fost avuți în vedere la stabilirea drepturilor de pensie,de către această instituție.
În raport de considerentele mai sus enunțate tribunalul apreciază ca întemeiat și acest capăt al cererii formulată de reclamantul P. D. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița, urmând a o admite și pe cale de consecință va dispune obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei reclamantului, în care să ia în considerare că perioada lucrată de acesta la pârâta . între anii 1965-2001, se încadrează în grupa I de muncă
Totodată instanța va obliga pârâta către reclamant la plata diferențelor rezultate dintre pensia astfel calculată și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.08.2013.
In baza art. 453 alin.1 Cod pr.civilă va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, opinia asistenților judiciari este în concordanță cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând si dispozițiile art. 155 din Legea nr.263/2010
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, ca fiind întemeiată, cererea formulată de reclamantul P. M. D. având CNP_, domiciliat în Fetești, . jud. Ialomița, reprezentat convențional prin avocat D. I. cu sediul profesional în C., . nr. 186, ., ., . în contradictoriu cu pârâtele C. JUDETEANA DE PENSII IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomițața și S.C. E. S.A. București cu sediul în București, ..1 sector 1.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantul P. M. D. în perioada 1965 – 2001 în funcția de electrician și șef tură la pârâta . încadrează în grupa I de muncă.
Dispune pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului în care să ia în considerare că perioada lucrată de acesta la pârâta . între anii 1965 – 2001 se încadrează în grupa I de muncă.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița la plata către reclamant a diferențelor rezultate dintre pensia astfel calculată și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.08.2013.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 1100 lei cu titlul de onorariu avocat și onorariu expert.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Calea de atac a apelului se va depune la Tribunalul Ialomița.
Dată și citită în ședința publică din 27.05.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
D. I. A. S. și L. A. Ș. V.
Red.DI.Thnrd.PM.
5ex./20.06.2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1892/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Recalculare pensie. Sentința nr. 532/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
