Acţiune în constatare. Sentința nr. 2764/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2764/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 1396/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2014
Președinte - G. C.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. N.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2764/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. A. M. și pe pârât . P. ADMIN. B. C., având ca obiect acțiune în constatare DAUNE MORALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânat pronunțarea cauzei pentru 25.06.2014, apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată la instanța Tribunalului Iași cu nr._, la data de 26.02.2014, reclamanta M. A. M. în contradictoriu cu pârâta .., a solicitat:
1. Să se constate nulitatea actului adițional nr. 10 din data de 03.01.2014, emis de pârâta .., comunicat la data de 15.01.2014 ;
2. Să se constate că pârâta .. prin cele două doamne farmaciste B. L. și B. C. (administrator) i-a cauzat un prejudiciu material și moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, producându-i declanșarea unor boli psihice grave, care i-au creat o invaliditate și i-au lezat viața privată.
Mai solicită reclamanta obligarea pârâtei .. la plata diferenței dintre salariul inițial și cuantumul indemnizației de concediu medical și apoi de invaliditate (dacă se va stabili o pensie) precum și la plata daunelor morale de_ lei. Solicită, de asemenea, admiterea acțiunii cu plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Arată reclamanta că, în fapt, la data de 10.10.2011 a încheiat cu pârâta .. contractul individual de muncă, în calitate de asistentă de farmacie, cu un salariu de 1624 lei, cu un spor de weekend de 3% și un spor de vechime de 5% (fila 5 dosar). La data angajării, reclamanta a prezentat fișa medicală care reflectă starea sa normală de sănătate. Însă, pe parcursul executării contractului său de muncă s-au ivit o . conflicte la locul de muncă între reclamantă și cele două doamne B. L. și B. C..
Reclamanta M. A. M. mai arată că doamnele, mai sus menționate, nu i-au respectat activitatea de asistentă de farmacie pentru care a fost angajată și felul muncii, punând-o să efectueze activități necalificate, iar când era singură pe tură, administratorele o puneau să spele grupul sanitar, să spele pe jos, să șteargă praful, să aranjeze în spate, în depozit medicamentele, în timp ce în față spațiul rămânea deschis (fila 6 dosar).
Reclamanta menționează că nu i se achita salariul la timp, că era obligată să vândă medicamentele interzise la liber pentru a face planul, spunându-i că planul de vânzare de medicamente („target”) este de 20.000 lei pe lună, că nu i se permitea să vândă medicamente în cantitate mai mică, cu țipla sau câteva pastile, ci cu cutia întreagă.
Mai menționează reclamanta că i se adresau cuvinte insultătoare cu voce tare, o denigrau de față cu clienții, nu i se permitea să le aducă nimic la cunoștință, creându-se un regim de teroare, fiind întrebată la fiecare 30 de minute câți bani a mai făcut (fila 6). Nu erau instalate camere de supraveghere, iar când reclamanta lucra la depozit, în spate, ori spăla baia, gestiunea sa era în pericol, spunându-le doamnelor, mai sus menționate, că nu era corect ce fac, oricând putând intra cineva în farmacie să sustragă medicamente și bani din casa de marcaj. Această stare conflictuală a dus reclamanta la a face atacuri de panică și în permanență era supusă sistematic la un stres cumplit.
Reclamanta precizează că lucra la farmacie și A. E., care era pe post de farmacistă angajată, aceasta lucrând în fiecare lună în perioada unui singur sfârșit de săptămână, iar pe parcursul fiecărui sfârșit de săptămână în care lucra una din șefe, reclamanta trebuia să răspundă permanent la telefon, să îi explice unde se găsește un anumit medicament, ce trebuie să dea unui pacient, fiind apelată în permanență de către aceste persoane în timpul său liber, fiind atenționată să-și țină telefonul aproape pentru a răspunde imediat la telefon. Din aceste motive, reclamanta susține că nu se putea duce nicăieri sau să vorbească cu altcineva la telefon, pentru că în acest timp putea fi sunată de șefa sa, și dacă nu răspundea era certată în permanență, motivându-se că, din cauza sa nu s-a vândut vreun anume produs întrucât aceasta nu știa unde se află.
Reclamanta mai precizează că era supusă sistematic unui stres deosebit, cumplit, iar când lucra singură pe tură (deși conform regulamentului unei farmacii un asistent de farmacie nu are voie să stea singur pe tură) ținea locul farmacistului, asistentului de farmacie și femeii de serviciu (fila 7 dosar).
Susține reclamanta că a fost obligată de către șefele sale, sub amenințarea concedierii, să facă curățenie în ambele ture și nu doar în farmacie, dar și înafara acesteia, inclusiv pe spațiul verde din fața farmaciei. Se ocupa și de partea aranjatului vitrinelor și a rafturilor, de așezatul mărfii pentru vitrine, de ordinea din depozit în ordine alfabetică, iar ceea ce strica colega sa, reclamanta trebuia să refacă. Reclamanta menționează că avea ca sarcini de serviciu foarte multe atribuții în plus și îi era imposibil să îndeplinească ireproșabil toate sarcinile trasate de conducerea pârâtei.
Mai susține reclamanta că permanent a fost amenințată cu desfacerea contractului său de muncă, conducerea pârâtei declanșând și o cercetare disciplinară, iar această stare conflictuală, într-un mediu stresant, i-a cauzat acesteia (reclamantei) dezvoltarea unor tulburări anxioase, fiind diagnosticată prin actele medicale anexate prezentei acțiuni.
Arată reclamanta că daunele morale solicitate le evaluează la suma de 80.000 lei pentru că atitudinea de hărțuire și de perpetuare a unei stări de stres și de conflict permanent i-au distrus imaginea, personalitatea și activitatea sa fizică și psihică (fila 11 dosar).
În susținerea acțiunii sale, reclamanta solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori pentru a dovedi toate împrejurările de fapt ce constituie hărțuirea, starea de stres creată de către conducerea pârâtei.
De asemenea, solicită și proba cu interogatoriul pârâtei (fila 12 dosar).
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.194 Cod pr. civ., ale art. 41 Codul muncii, ale art. 266, 270 Codul muncii, ale art. 71-73, 74 Cod civil, ale art. 253 pct.1 și 2 din Codul muncii, ale art. 171 Codul muncii, ale art. 1357, 1358, 1370 din Codul civil și ale art. 451 Cod pr.civ.
În dovedirea acțiunii sale, reclamanta, prin apărătorul său ales, depune la dosarul cauzei, în copii, în trei exemplare înscrisuri (filele 14 – 52 dosar).
Legal citată, pârâta .. formulează întâmpinare (filele 56-63 dosar) prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta M. A. M. și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta arată că prin cererea formulată de reclamantă, aceasta solicită constatarea nulității actului adițional nr. 10 din data de 03.01.2014, precum și constatarea producerii unui prejudiciu moral și material reclamantei de către angajator, iar, pe cale de consecință, solicită plata de daune materiale reprezentând diferența dintre salariul ce i se cuvenea și indemnizația de concediu medical, respectiv indemnizația de invaliditate și plata de daune morale în cuantum de 80.000 lei (fila 56 dosar).
Pârâta mai arată că reclamanta este angajata societății pârâte din data de 10.10.2011, când s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, pentru ocuparea funcției de asistent farmacie, societatea având deschisă o farmacie cu mai mulți angajați.
Pârâta menționează, prin întâmpinare, că pe parcursul desfășurării activității, reclamanta M. A. M. a dovedit faptul că nu este preocupată în mod deosebit de munca sa, că nu se străduiește să progreseze, să rezolve problemele inerente activității într-o farmacie, iar, începând din anul 2013, reclamanta a început să se plângă de volumul activității, de faptul că nu face față atribuțiilor de serviciu, de dificultatea colaborării cu pacienții. În aceeași perioadă, conducerea societății a primit mai multe sesizări de la pacienți cu privire la atitudinea reclamantei, care nu-i ajuta, nu le explica pe înțelesul lor și cu răbdare modul de administrare a medicamentelor, îi repezea (fila 56).
Mai menționează pârâta că societatea, confruntată cu sesizările din partea pacienților, a încercat să o ajute pe reclamantă să-și schimbe comportamentul, să o susțină în activitatea zilnică, procedându-se la împărțirea sarcinilor între angajații farmaciei și la stabilirea de reguli clare pentru derularea turelor și predarea acestora, totul pentru ca activitatea să se desfășoare corect și normal.
P. întâmpinare, pârâta precizează că societatea la nivel de conducere a inițiat mai multe testări profesionale, ce sunt obligatorii în cadrul profesiei, testări pe care reclamanta le-a refuzat ori rupea ostentativ fișele de evaluare, iar la evaluarea de la sfârșitul anului 2012, calificativele reclamantei au fost foarte mici, nesatisfăcătoare (fila 57 dosar). Pe fondul acestei situații, din vara anului 2013, reclamanta a intrat în concedii medicale succesive pe mai multe luni, lăsând descoperită activitatea societății, care a fost nevoită să angajeze o altă persoană pentru a acoperi lipsa reclamantei.
Pârâta mai precizează că reclamanta a prezentat concediile medicale a căror durată cumulată a atins cele 183 de zile maxim permise de Codul muncii, că, de la data de 19.06.2013, reclamanta nu s-a mai prezentat nici o zi la serviciu, că cele 18 concedii medicale prezentate la societatea pârâtă nu acoperă întreaga perioadă cât reclamanta a lipsit, spre exemplu în perioada 21.09 – 04.10.2013 aceasta a lipsit nejustificat, iar în perioada 27.12.2013 – 14.01.2014 reclamanta și-a luat concediul de odihnă pe anul 2013. La data de 14.01.2014, reclamanta a revenit la serviciu, însă a refuzat orice colaborare cu conducerea societății. Ulterior, reclamanta a prezentat ultimul concediu medical, pentru perioada 14.01._14, cu această perioadă atingându-se maximul legal ca durată pentru concediile medicale, de 183 zile. Nici după data de 25.01.2014, reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, ci a solicitat să fie disponibilizată pentru a putea intra în șomaj, prezentând o nouă adeverință medicală, din data de 27.01.2014, că nu-și poate desfășura activitatea, iar ulterior, la data de 22.02.2014, reclamanta și-a prezentat cererea de demisie din funcție (filele 57-58 dosar). Pe baza cererii de demisie a reclamantei, societatea pârâtă a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă, din data de 24.02.2014, comunicată reclamantei prin poștă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta susține că a înțeles să renunțe la cercetarea disciplinară pe care o inițiase în legătură cu absențele repetate de la serviciu ale reclamantei și, ținând cont de starea de sănătate a acesteia, a acceptat desfacerea contractului său de muncă prin demisie. Această atitudine a fost una de bună credință, de susținere și ajutor pentru reclamantă, atitudine ce nu a fost apreciată de aceasta. Mai mult, societatea pârâtă precizează că activitatea farmaciei a fost grav afectată de lipsa continuă a reclamantei, a trebuit ca ceilalți angajați să facă ture duble pentru a acoperi lipsa acesteia, iar societatea a angajat noi persoane pe care a trebuit să le instruiască, să le pregătească și să le integreze în colectiv.
Cu privire la cererea reclamantei de constatare a nulității actului adițional nr. 10/03.01.2014, pârâta .., prin întâmpinare, precizează că actul adițional nr. 10 nu s-a mai semnat și nu a produs efecte juridice de nici un fel, solicitând respingerea primului capăt de cerere (fila 59 dosar).
Referitor la cererea reclamantei de solicitare a daunelor materiale și morale, pârâta menționează, în întâmpinarea formulată, prin sintetizarea motivelor prezentate de reclamantă în prezenta acțiune, că se susține de către aceasta existența unei hărțuiri morale a sa (a reclamantei) din partea șefelor, crearea unui stres psihic imens, atacuri de panică, stări depresive care au determinat-o pe aceasta (reclamantă) la internări în spitalul de psihiatrie.
Față de aceste aspecte, precizează pârâta, că deși reclamanta nu a prezentat și nu s-a stabilit în vreun fel o stare de invaliditate, aceasta solicită daune materiale reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariu, și diferența dintre indemnizația de invaliditate și salariu, solicitând și daune morale de 80.000 lei pentru pretinsul prejudiciu moral (fila 60 dosar). Mai menționează societatea pârâtă că de mai bine de o jumătate de an reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, a adus concedii medicale succesive până la limita legii, a determinat perturbarea activității societății și în final și-a prezentat demisia, încercând prin prezenta acțiune să arunce vina și să obțină în mod abuziv câștiguri materiale din partea societății. Mai mult, pârâta a avut de suferit datorită comportamentului angajatei reclamante, s-a străduit din răsputeri să compenseze acest comportament cu eforturi din partea celorlalți salariați ai societății. Reclamanta nu a fost apostrofată sau jignită, conducerea pârâtei străduindu-se să-i atragă atenția în mod politicos și civilizat cu privire la atribuțiile sale de serviciu și la modul în care ar fi trebuit să se comporte reclamanta în funcția sa. Societatea pârâtă nu a procedat la luarea de măsuri disciplinare împotriva angajatei reclamante, a înțeles problemele de sănătate ale acesteia, a acoperit lipsa ei, a avut înțelegere mai mult decât orice angajator diligent. Mai arată pârâta, prin întâmpinare, că verificările de care reclamanta se plânge, testările, asimilarea obligatorie a cunoștințelor despre produsele din farmacie sunt nu numai normale, ci și legale, imperative în cadrul activității unei farmacii (filele 60-61 dosar).
Pârâta precizează că, nu se poate dovedi faptul că actele conducerii societății i-a determinat starea de sănătate precară a reclamantei, nu este real că societatea pârâtă ar fi provocat în orice mod îmbolnăvirea reclamantei, bolile de care suferă aceasta, conform certificatelor medicale prezentate, nu sunt cauzate de desfășurarea muncii sale și, în consecință, este nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, pârâta contestând toate susținerile reclamantei din acțiune ca fiind făcute cu rea credință și fără legătură cu realitatea (filele 61-63 dosar).
Pârâta solicită respingerea acțiunii și administrarea, în contradovadă, a probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantei.
În drept, pârâta își întemeiază poziția procesuală din întâmpinare pe dispozițiile art.205 și ale art.201, alin.2 C.pr.civ.
Alăturat întâmpinării, pârâta depune înscrisuri, cu duplicat pentru comunicare (filele 65 - 118 dosar).
Analizând probatoriul administrat în cauză, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
P. prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta M. A. M. solicită, în contradictoriu cu pârâta .., constatarea:
- nulității actului adițional nr. 10 din data de 03.01.2014, emis de pârâtă, act comunicat la data de 15.01.2014 ;
- prejudiciului material și moral cauzat din culpa angajatorului pârât, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, producându-i reclamantei declanșarea unor boli psihice grave care i-au creat o invaliditate și i-au lezat viața privată ;
De asemenea, reclamanta solicită obligarea pârâtei .. la plata diferenței dintre salariul inițial și cuantumul indemnizației de concediu medical și apoi de invaliditate (dacă se va stabili o pensie), la plata daunelor morale de 80.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat (fila 5 dosar).
Reclamanta M. A. M. a fost angajată la societatea pârâtă .. începând cu data de 11.10.2011, având funcția de asistent farmacist, potrivit Contractului individual de muncă nr. 11/10.10.2011 (filele 65-67 dosar), încheiat pe durata nedeterminată, reclamanta fiind angajată cu o normă întreagă de 8 ore/zi (40 ore pe săptămână), salariul de bază brut lunar fiind de 1.671 lei. Existența raporturilor de muncă dintre reclamantă și pârâtă este confirmată și de adresa ITM Iași (comunicată reclamantei) cu nr._/12.11.2013 prin care se menționează că reclamanta M. A. M. figurează în registrul electronic de evidență a salariaților cu contract de muncă activ la .. începând cu data de 11.10.2011 (fila 22 dosar).
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității actului adițional nr. 10 din data de 03.01.2014, emis de pârâtă, act comunicat acesteia la data de 15.01.2014 (așa cum menționează reclamanta în prezenta acțiune, filele 5, 10 dosar), precizând că prin acest act adițional i se modifică din nou salarizarea fără acordul său, instanța reține că Actul adițional nr. 10 din data de 13.01.2014 la contractul individual de muncă nr. 11/10.10.2010 (fila 39 dosar) nu este semnat de salariata reclamantă M. A. M.. Nefiind semnat de reclamantă, actul adițional nr. 10/13.01.2014, a cărei nulitate se solicită de către reclamantă a se constata, nu este în vigoare, nu există pentru că nu a produs efecte juridice. La emiterea Actului adițional nr. 10/13.01.2014 nu s-a realizat acordul de voință al reclamantei (prin nesemnarea acestuia), fapt pentru care acest act adițional nu constituie un act juridic în vigoare, motiv pentru care instanța constată inoperantă constatare nulității Actului adițional nr. 10 din data de 13.01.2014, emis de pârâtă, prin administrator, și înregistrat la aceasta cu nr. 125/14.01.2014 (fila 39 dosar).
Privitor la constatarea prejudiciului material și moral cauzat reclamantei din culpa angajatorului pârât, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, producându-i acesteia ( reclamantei) declanșarea unor boli psihice grave care i-au creat o invaliditate, i-au lezat viața privată, reclamanta solicitând obligarea pârâtei .. la plata diferenței dintre salariul inițial și cuantumul indemnizației de concediu medical și apoi de invaliditate (dacă se va stabili o pensie) – daune materiale, și la plata daunelor morale în cuantum de 80.000 lei, instanța reține și constată din actele și probele administrate în cauză următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta M. A. M. nu a făcut dovada apariției incapacității sale de muncă, urmare a unor fapte culpabile angajatorului pârât, existența faptei culpabile a pârâtei cauzatoare de prejudicii nu a fost dovedită în prezenta cauză.
Actele medicale depuse la dosarul cauzei pentru acordarea concediului medical reclamantei și adeverințele sale medicale evidențiază, în majoritatea lor, tulburarea depresivă recurentă a reclamantei fără a fi dovedită legătura de cauzalitate între aceste acte medicale (apariția, declanșarea stărilor, tulburărilor depresive) și faptele culpabile ale angajatorului pârât.
Față de cele expuse, având în vedere și faptul că în cauză nu s-a constatat, dovedit starea de invaliditate a reclamantei, că aceasta a primit indemnizația de concediu medical, instanța constată neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre salariu și cuantumul indemnizației de concediu medical, și dintre salariu și cuantumul indemnizației de invaliditate.
Instanța Tribunalului Iași reține și faptul că reclamanta nu a dovedit atitudinea abuzivă din partea angajatorului pârât, faptele de hărțuire morală ale pârâtei față de reclamantă, motiv pentru care va respinge și cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.
Ținând cont de toate aceste împrejurări, de considerentele arătate, expuse mai sus, raportat la lipsa dovezilor privind îndeplinirea condițiilor răspunderii civile, instanța constată că acțiunea reclamantei este netemeinică, motiv pentru care o va respinge.
În ceea ce privește obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată conform disp. art.274 (1) C., instanța va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, motivat de următoarele:
Onorariul stabilit ca și cheltuieli de judecată ce pot fi puse în sarcina părții adverse care a căzut în pretenții este cel corespunzător muncii necesare și efectiv ocazionate de activitatea în cauză. Faptul că avocatul a alocat un timp excesiv de mare relației cu clientul său și/sau pentru documentare nu poate fi legat în mod cauzal necesar de prezenta cauză, motiv pentru care instanța va stabili în primul rând timpul necesar pentru un profesionist pentru a realiza lucrările solicitate de cauză, timp stabilit în speță la 9,5 ore în loc de 22 ore. Aceasta înseamnă că instanța a apreciat ca fiind necesar a fi alocat în speță un timp de activitate sub jumătate din timpul alocat în realitate și, prin urmare, onorariul de avocat va fi redus respectând această proporție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. A. M., CNP_, domiciliată în Iași, ., ., ., jud. Iași și cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat T. A. cu sediul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta .. cu sediul în Iași, .. 6, ., parter, C. RO_, CUI_, ca fiind nefondată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. GabrielaBaboi A. – T. AlinaNazarie D.
Red./ thred. As. jud. T.A./ N.D.
13 Ianuarie 2014/ 6 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 649/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
