Conflict de muncă. Sentința nr. 584/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 584/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 6940/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Februarie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 584/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. L. N. și pe pârât S.C. HI Q G. S.R.L., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru 22.01.2014, pentru 28.01.2014, pentru 04.02.2014 când având în vedere faptul că nu s-a putut constitui legal completul de judecată cu indicativul CM4, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta G. L. – N. a chemat în judecată pe pârâta . SRL solicitând obligarea acesteia la urmatoarele:
1. să-i reglementeze raportul contractual și să emită o hotărâre care să țină loc de decizie de desfacere a contractului de muncă din motive ce nu țin de persoana sa;
2.acordarea drepturilor salariale cuvenite la zi, cf.art.4 alin (a1) din C.I.M. nr.33;
3. compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2012 și 2013, cf. Art.101(5) CCM aplicabil la nivel de unitate;
4. o compensație egală cu salariul de bază, cf. Art.67(1) din CCM aplicabil;
Reclamanta a precizat că ultimul salariu a fost plătit pentru luna ianuarie.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că la data de 06.02.2012 i s-a încheiat contractul individual de muncă nr.33, pe o perioadă nedeterminată, având funcția de inspector resurse umane, cu norma întreagă și un salariu de bază de 1470 lei.
A desfășurat activitatea conform fișei postului, fără abateri disciplinare și sancțiuni.
Telefonic, d-l F. F., invocând probleme financiare, i-a solicitat să rămână acasă de la 01.02.2013, urmând ulterior sa fie contactată și să i se comunice revenirea sa.
În data de 29.03.2013 a primit o notificare prin care i se punea în vedere ca în termen de 5 zile să se prezinte la sediul societății pentru clarificări contractuale.
În data de 01.04.2013 reclamanta s-a prezentat la sediul societății, dar nu a avul loc o întrevedere între ea și reprezentantul societății, acesta nefiind la sediu cu toate că l-a contactat telefonic și i-a comunicat faptul că se prezintă în vederea clarificării situației contractuale.
Astfel, a fost nevoită să se adreseze Inspectoratului Terilorial de Muncă lași printr-o adresă în care a solicitat sprijin pentru clarificarea situației sale.
D. urmare, prin adresa nr._ din 30.04.2013 i s-a comunicat de către I.T.M -Iași următoarele:
- ContractuI său de muncă nu este încetat;
- Până data de 10.05.2013 trebuia să se prezinte la sediul unității pentru clarificări, ținând cont ca a mai avut o situatie similară în aprilie 2013 când reprezentantul societății nu era prezent la sediul, l-a sunat în prealabil pentru a stabili o ora exactă pentru întrevedere dar acesta i-a adresat injurii și i-a închis telefonul .
- Inspectorul de muncă a dispus ca masură obligatorie ca până la data de 10.05.2013 să i se achite drepturile bănești datorate, iar în ceea ce privește raportul contractual, dacă angajatorul decide să-l înceteze, trebuia să emită și să-i comunice o decizie în acest sens.
Reclamanta a menționat că până la data formulării prezentei cereri nu a primit drepturile bănesti cuvenite, o decizie de încetare a contractului de muncă sau o adresă de reluare a activității.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate, conform Contractului Individual de Muncă nr.33/06.02.2012, Contractului Colectiv de Muncă aplicabil, înregistrat la I.T.M. sub nr. 215 din data de 23.07.2012 si reglementarea situației sale contractuale.
A anexat în copie:
- adresa nr._/30.04.2013
- Contractului Individual de Muncă nr. 33/06,02.2012
- Contractului Colectiv de Muncă aplicabil, inregistrat la I.T.M. sub nr. 215 din data de 23.07.2012
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.53/2003-Codul Muncii actualizat, Contractului Individual de Muncă nr.33/06.02.2012 și pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă aplicabil, înregistrat la I.T.M. sub nr. 215 din data de 23.07.2012.
Ulterior G. L. - N. a formulat următoarele precizări:
- Solicită desfacerea contractului individual de muncă începând cu
data de 01.10.2013 și acordarea drepturilor salariale până la data
desfacerii contractului de muncă,
-Solicită suma totală de_ lei, reprezentând drepturi salariale nete
calculate conform fișei de calcul anexate, după cum urmează:
Salariile pentru perioada: februarie 2013-septembrie 2013 în valoare netă de 8592 lei
Contravaloarea în bani a concediului neefectuat în anul 2012 în valoare netă de 980 lei pentru perioada 06.02._12
Contravaloarea în bani a concediului neefectuat în anul 2013 în valoare netă de 838 lei pentru perioada: 01.01._13
O compensatie egală cu salariul de bază în valoare de 1470 lei, cf. art.67(l) din CCM aplicabil;
De asemenea, a solicitat ca suma să fie actualizată cu indicele de inflația la data plății efective.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta G. L. N. a fost salariata pârâtei S.C. HI Q G. SRL, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 33/06.02.2012 în Registrul de Evidență al Salariaților, încheiat pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 06.02.2012, pe funcția de inspector resurse umane.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la reglementarea raportului contractual prin emiterea unei hotărâri care să țină loc de decizie de desfacere a contractului de muncă din motive ce nu țin de persoana sa; la acordarea drepturilor salariale cuvenite la zi, conform art.4 alin (a1) din C.I.M. nr.33; la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2012 și 2013, conf. art.101(5) CCM aplicabil la nivel de unitate; la plata unei compensații egale cu salariul de bază, conform art.67(1) din CCM aplicabil;
Din cauza unor probleme financiare ale societății, reclamantei i s-a solicitat să nu se prezinte la serviciu la data de 01.02.2013, urmând să fie contactată ulterior.
La data de 29.03.2013 a primit o notificare prin care i s-a solicitat să se prezinte la serviciu în vederea clarificării situației ei.
Deși s-a prezentat la serviciu la data de 01.04.2013, reprezentantul societății nu s-a prezentat pentru a încheia raporturile de muncă cu reclamanta, în condițiile în care fusese înștiințat de către aceasta de venirea sa.
Așa cum rezultă din adresa nr._/30.04.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași inspectori de muncă din cadrul Inspectoratului au efectuat o vizită de inspecție la S.C. HI Q G. S.R.L. și au verificat toate aspectele semnalate de reclamantă. S-a constatat că nu este încetat contractul individual de muncă al reclamantei încheiat cu societatea, reprezentantul unității motivând că salariata nu s-a prezentat la data și ora stabilită în notificarea comunicată la data de 29.03.2013.
Pentru clarificarea raportului de muncă cu S.C. HI Q G. S.R.L. reclamanta trebuia să se prezinte la sediul unității până la data de 10.05.2013.
Inspectorul de muncă a dispus către reprezentantul societății măsuri obligatorii, în sensul ca până la data de 10.05.2013 urma să achite reclamantei drepturile bănești datorate, iar cu privire la contractul de muncă, trebuia ca angajatorul să dispună încetarea acestuia, precum și să emită și să comunice o decizie de încetare a activității.
În urma controlului ITM Iași la societate cu privire la situația reclamantei, au fost aplicate sancțiuni contravenționale și au au fost dispuse măsuri obligatorii cu termene imediate de îndeplinire.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă însă că societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau în calitate de angajator nici măcar în urma controlului efectuat de ITM Iași, până la termenul fixat în acest sens, 10.05.2013. Cum cauza dedusă judecații este un litigiu de muncă, sarcina probei revine unității angajatoare conform art. 272 din Codul muncii.
Contractul individual de muncă este obligatoriu între părțile semnatare, angajat-angajator, în virtutea principiului înscris în art. 1270 din Codul civil conform căruia „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege”. Așa fiind, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să-și execute întocmai obligațiile ce le incumbă.
Față de acestea, instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încetare a contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 33/6.02.2012, conform dispozițiilor 65 din Codul muncii cu data de 10.05.2013, termen fixat în mod expres de ITM Iași în acest sens la solicitarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art.159 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani si potrivit art.161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Potrivit art.161 Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.168 alin 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la muncă; el este afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia „cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană”.
Prin urmare, angajatorul, în speță pârâta, avea obligația de a plăti drepturile salariale cuvenite salariatei până la încetarea contractului individual de muncă.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02._13 și va respinge cererea pentru drepturile salariale solicitate aferente perioadei ulterioare.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2012 și 2013, în raport de prevederile art. 144 din Codul muncii coroborate cu dispozițiile art.146 alin. 4 si art. 150 din Codul muncii, instanța constată că și aceasta este o cerere întemeiată și, în consecință, o va admite și va obliga pârâta să achite compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anilor 2012 și 2013, corespunzător până la data de 09.05.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 67 din Contractul colectiv de muncă al S.C. HI Q G. SRL aflat la dosar la filele 8-44, „ la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar de bază, în afara drepturilor cuvenite la zi.”
Față de aceste prevederi contractuale și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei compensații egale cu salariul lunar de bază apare ca fiind întemeiat.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 266-275 din Codul muncii, va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. L. N. în contradictoriu cu pârâta . SRL, va obliga pârâta să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.33/6.02.2012, în temeiul dispozițiilor 65 din Codul muncii, începând cu data de 10.05.2013, să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.02.2013-9.05.2013, compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anilor 2012 și 2013, în raport de perioada efectiv lucrată și o compensație egală cu salariul de baza conform art. 67 din CCM la nivel de unitate înregistrat sub nr. 215/23.07.2012 la MMFPS- ITM Iași și va respinge cererea reclamantei referitoare la încetarea raportului de muncă la data de 01.10.2013 și la plata drepturilor pentru perioada 11.05._13.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. L. N. cu CNP_, domiciliată în P., ., ., . în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în ., jud. Iași, având CUI RO28588645 si J_ .
Obligă pârâta să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.33/6.02.2012, în temeiul dispozițiilor 65 din Codul muncii, începând cu data de 10.05.2013.
Obligă pârâta să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.02.2013-9.05.2013, compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anilor 2012 și 2013, în raport de perioada efectiv lucrată și o compensație egală cu salariul de baza conform art. 67 din CCM la nivel de unitate înregistrat sub nr. 215/23.07.2012 la MMFPS- ITM Iași.
Respinge cererea reclamantei referitoare la încetarea raportului de muncă la data de 01.10.2013 și la plata drepturilor pentru perioada 11.05._13.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi, 11.02.2014, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
A.C. B.L. L.N. N.D.
Redactat: A.C.
4 ex/09.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Conflict de muncă. Sentința nr. 740/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
