Obligaţie de a face. Sentința nr. 1177/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1177/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 12390/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - A. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1177/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant Ș. D. PRIN SINDICATUL DRUMARILOR "ELIE R." și pe pârât C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, Secția a I - a civilă – sub nr._, contestatoarea Ș. D. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând: anularea Actului adițional nr. 852/01.06.2013 la Contractul individual de muncă înregistrat sub nr.241/12.02.1997; obligarea intimatei la plata către contestatoare cu titlul de drepturi salariale datorate și neachitate a sumei reprezentând diferența dintre sporul lunar de activitate neîntreruptă ( fidelitate) de 10% din salariul de bază instituit conform prevederilor CCM la care avea dreptul – pe de o parte, și sporul lunar de fidelitate diminuat la cuantumul de numai 4% plătit de către angajator – aceste pretenții fiind aferente perioadei de la 01.06.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză; obligarea angajatorului intimat la calcularea și plata diferențelor de impozite și contribuții datorate bugetelor de stat aferente sumei mai sus menționate, constituind contribuții cu reținere la sursa în sarcina angajatorului și a salariatului; obligarea angajatorului intimat la plata de daune interese calculate asupra sumelor neachitate și datorate contestatoarei, de la data scadenței succesive a fiecărei obligații lunare de plată a drepturilor neachitate și până la data plății efective, prin aplicarea unui procent de 0,02% /zi de întârziere instituit de legislația fiscală conform dispozițiilor art.101 din CCM; și obligarea societății intimate la plata tuturor cheltuielilor de judecată angajate prin organizația sindicală cu susținerea intereselor legitime în cadrul prezentului proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată contestatoarea Ș. D. a arătat că la data de 15.05.2013, la nivel de unitate C.N.A.D.N.R. S.A. București a fost semnat între angajator și sindicatul legal reprezentativ Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la ITM București sub nr. 201/15.05.2013 și cu valabilitate de un an, începând de la aceeași dată 15.05.2013. Astfel, conform dispozițiilor art.106, alin.1, lit.J din CCM, mai sus menționat, pentru salariații având o vechime neîntreruptă în unitate de 15 ani se instituie un spor de activitate neîntreruptă de 10% din salariul de încadrare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.107, alin.1, lit. h din CCM, sporul de activitate neîntreruptă de 10% din salariul de încadrare are un caracter permanent.
Contestatoarea mai arată că în acest context, începând cu data de 01 iunie 2013, i s-a impus, prin anihilarea oricărei opoziții în manifestarea sa liberă de voință, diminuarea dreptului salarial reprezentând sporul de activitate neîntreruptă, acesta scăzând de la un procent de 10% din salariul de încadrare ( conform CCM ) la un nivel de numai 4%.
Menționează contestatoarea că această împrejurare în care a fost supusă presiunii psihologice extreme din partea angajatorului, prin afișarea perspectivei de a-i periclita activitatea la locul de muncă, voința firească de a-și proteja drepturile legitime de natură salarială i-a fost anihilată în asemenea măsură încât a fost forțată să semneze formal Actul adițional nr. 852/01.06.2013, conținând constrângeri salariale sub cele garantate de CCM, este în măsură a plasa neechivoc acest act în afara legalității instituite de dispozițiile normative și contractuale și, drept urmare, este în deplină măsură a atrage nulitatea actului respectiv, implicit nelegalitatea tuturor efectelor sale juridice.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele interese, contestatoarea mai menționează că acestea sunt reglementate de dispozițiile art.101 din CCM.
În drept, contestatoarea din prezenta cauză invocă dispozițiile Legii nr. 53/2003 cu modificările ulterioare – Codul Muncii, ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social cu modificările ulterioare, CCM la nivel de unitate CNADNR înregistrat la ITM București sub nr.201/ 15.05.2013, precum și ale Codului de procedură civilă.
Contestatoarea solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul societății intimate și orice altă probă a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
În dovedirea acțiunii sale, contestatoarea anexează înscrisuri.
Legal citată, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin reprezentantul său legal, a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material al reclamantei, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Intimata, în motivarea poziției sale procesuale, arată că, la data de 31.05.2013, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat actul adițional cu nr. 852 prin care reclamantei i se modifică salariul. Prin cererea sa, reclamanta invocă faptul că la semnarea actului adițional a fost supusă unei presiuni psihologice din partea angajatorului. Mai arată intimata că reclamanta a semnat actul adițional având consimțământul valabil exprimat și că aceasta, în mod evident, încearcă să susțină că semnarea actului adițional s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 1216 (1) „violența” din Codul civil unde se menționează că „poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terț”.
Menționează intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. că reclamanta a semnat actul adițional cu consimțământul acesteia, exprimându-și voința reală, aceasta fiind determinantă la încheierea actului juridic. Intimata mai menționează că simpla temere (fără violență) a reclamantei invocată (neîntemeiată, nedovedită) o consideră nejustificată și nu atrage anularea actului. Mai mult, în susținerea celor afirmate, intimata precizează că o parte dintre angajații acesteia nu au semnat actul adițional.
Consideră societatea intimată că actul adițional a fost încheiat cu consimțământul reclamantei, nefiind încheiat abuziv, și cu respectarea principiilor ce guvernează sancțiunea nulității actului juridic civil.
Referitor la capătul de cerere cu privire la obligarea intimatei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs reclamantei ca urmare a neplății în termen a obligației bugetare de 0,02% pe zi de întârziere, potrivit art.101 din CCM 2013, aceasta solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat și nefondat. Precizează intimata, prin întâmpinarea formulată, că daunele interese prin natura lor juridică reprezintă un echivalent în bani destinat să acopere prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării contractului de către partea aflată în culpă iar acestea nu sunt datorate în lipsa culpei. Consideră că prevederile art. 101 din C.C.M. nu sunt aplicabile în cazul speță pentru motivul că daunele interese stipulate vizează exclusiv neplata sau plata cu întârziere a salariului iar societatea și-a îndeplinit această obligație.
În drept, intimata își întemeiază poziția procesuală din întâmpinare pe dispozițiile art.205 – 208 NCPC.
În ședința publică din data de 02.04.2014, instanța, față de obiectul acțiunii, de dispozițiile art. 268 lit. d din Codul Muncii, respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimată prin întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect, în principal, contestarea Actului adițional nr. 852/01.06.2013 la Contractul individual de muncă al contestatoarei Ș. D., contract înregistrat sub nr. 241/12.02.1997, aceasta solicitând anularea actului adițional mai sus menționat iar, în subsidiar, contestatoarea solicită:
- obligarea societății intimate la plata către aceasta (contestatoare) cu titlul de drepturi salariale datorate și neachitate a sumei reprezentând diferența dintre sporul lunar de activitate neîntreruptă ( fidelitate) de 10% din salariul de bază instituit conform prevederilor CCM la care avea dreptul – pe de o parte, și sporul lunar de fidelitate diminuat la cuantumul de numai 4% plătit de către angajator – aceste pretenții fiind aferente perioadei de la 01.06.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză;
- obligarea angajatorului intimat la calcularea și plata diferențelor de impozite și contribuții datorate bugetelor de stat aferente sumei mai sus menționate, constituind contribuții cu reținere la sursa în sarcina angajatorului și a salariatului;
- obligarea angajatorului intimat la plata de daune interese calculate asupra sumelor neachitate și datorate contestatoarei, de la data scadenței succesive a fiecărei obligații lunare de plată a drepturilor neachitate și până la data plății efective, prin aplicarea unui procent de 0,02% pe zi de întârziere instituit de legislația fiscală conform dispozițiilor art.101 din CCM;
- și obligarea societății intimate la plata tuturor cheltuielilor de judecată angajate prin organizația sindicală cu susținerea intereselor legitime în cadrul prezentului proces ( filele 3 verso, 5 dosar).
Prin actul adițional nr.852/01.06.2013, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, act adițional la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.241/12.02.1997 al salariatei contestatoare Ș. D., se menționează că se modifică salariul din contractul individual de muncă și va avea următoarele prevederi: - salariul de bază este de 2600 lei și o indemnizație de conducere de 30%, suma de 3380 lei constituind salariul. Se mai precizează în Actul adițional nr. 852/ 01.06.2013, contestat în prezenta cauză, că salariata contestatoare va beneficia de următoarele sporuri cu caracter permanent, și anume: sporul de vechime este 21% - reprezentând 710 lei, sporul de noapte 25% conform orelor prestate de noapte, sporul de tură 10% conform orelor lucrate în lună, sporul pentru audit și sporul pentru CFP 20% - reprezentând 676 lei, sporul pentru activitate neîntreruptă 10% - reprezentând 4% conf. HCA nr.6/ 13.05.2013 – 135 lei, sporul pentru condiții grele și periculoase de muncă 21% și sporul pentru condiții nocive 10% acordându-se în funcție de timpul efectiv lucrat în condițiile respective iar celelalte clauze din contractul individual de muncă al contestatoarei rămân neschimbate și valabile ( fila 10 dosar).
Instanța mai reține că Actul adițional cu nr. 852/01.06.2013, mai sus menționat și contestat în prezenta cauză este semnat de salariata contestatoare Ș. D. ( fila 10 dosar).
Între contestatoarea Ș. D. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara au existat raporturi de muncă din anul 1997, când i s-a încheiat și înregistrat contestatoarei contractul individual de muncă cu nr. 241 din data de 12.02.1997, aceasta având, prin Actul adițional nr. 472 încheiat la data de 17.12.2012 ( anexat la fila 13 dosar), funcția de șef compartiment conform Clasificării Ocupațiilor din România, cu un spor de vechime de 21%, zile de concediu de odihnă – 28 și un spor de fidelitate de 10%, act adițional necontestat, având ca obiect schimbarea sporului de vechime și a sporului pentru activitate neîntreruptă în unitate ( fila 13 dosar).
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, contestatoarea Ș. D. contestă, în principal, Actul adițional cu nr. 852/01.06.2013, solicitând anularea acestuia. Susținerea contestatoarei că de la acceptarea prin act adițional a reducerii drepturilor salariale poate fi trasă, în mod direct, o prezumție de presiune psihică motivat de faptul că nimeni nu acceptă de bunăvoie o asemenea afectare economică, nu este neapărat adevărată. Aceasta deoarece operatorii economici pot fi în situația de a opta ( alege) între reduceri de posturi sau diminuări salariale, chiar dacă o asemenea dovadă sau susținere nu s-a efectuat în cauză.
În plus, contestatoarea nu a făcut nici o dovadă în afară de pretinsa prezumție mai sus menționată, prezumție care nu poate duce, prin ea însăși, la admiterea acțiunii câtă vreme nu se coroborează cu alte probe.
Ținând cont de aceste considerente, raportat la lipsa oricăror dovezi directe produse în cauză, instanța constată lipsa de temeinicie a susținerilor contestatoarei cu privire la cererea principală referitoare la anularea actului adițional contestat, mai sus precizat, cerere pe care o va respinge.
În consecința respingerii cererii principale, vor fi respinse și cererile accesorii cererii principale.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
Respinge contestația formulată de contestatoarea Ș. D., CNP_, domiciliată în Timișoara, ., ., ., prin Sindicatul Drumarilor Elie R. cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat B. I. E., din Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., J_, CUI_, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Cu drept de apel, care se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M. cu opinie în sensul O.L.G.
prezentei hotărâri,
B.A. L.N.
Red./tehnored. L.N.
4 ex/21.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
