Pretentii. Sentința nr. 471/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 471/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 6851/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Februarie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar A. E.
Asistent judiciar B. M. M.
Grefier E. D. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 471/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C.N.A.D.N.R. S.A.- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI și pe pârâta C. L., având ca obiect pretentii DISJUNGERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 20.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.02.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ (disjunsă din Dosar nr._ ), reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. – prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a chemat în judecată pârâta C. L. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 349,77 lei (astfel cum a fost precizată prin adresa nr. J/1449/30.08.2013), reprezentând contravaloarea a 12 ore suplimentare efectuate în timpul deplasărilor. Totodată a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de restituit.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că în data de 08.04.2011 a fost încheiat raportul nr. 4281, întocmit de Comisia de cercetare, completat de Precizările nr. 5908/06.05.2011 și de Raportul nr. 7805/30.08.2012, având ca scop stabilirea realității și legalității orelor suplimentare efectuate de către pârât în timpul delegațiilor în interes de serviciu, ocazie cu care s-a constatat că în luna decembrie 2010 s-a introdus la plată un număr de 242,41 ore suplimentare necuvenite, în valoare totală de 6736,58 lei pentru un număr de 25 de salariați.
Orele suplimentare au rezultat ca urmare a delegațiilor efectuate în interes de serviciu atât în timpul programului cât și în timpul zilelor de repaus săptămânal sau sărbători legale.
Reclamanta a arătat că pârâta a efectuat aceste ore suplimentare din delegații în vederea instruirii personal EMCATR.
Consideră reclamanta că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 111, 120 și 121 din Codul muncii, art. 5 din H.G. nr. 1860/2006 și art. 22 din C.C.M. pe anul 2008, din care rezultă că pentru a se afla unei munci suplimentare prestate, munca salariatului trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile: salariatul să presteze efectiv munca peste programul normal de muncă și acordul salariatului pentru prestarea acestei munci.
Mai susține reclamanta că H.G. nr. 1860/2006 prevede că drepturile bănești pe perioada delegării și detașării precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în Contractele colective sau individuale de muncă. Ori, în conformitate cu art. 22, alin. 4 din C.C.M. /2008 sunt considerate ore suplimentare, orele prestate peste programul normal de lucru, confirmate în mod expres pe verso - ul ordinului de deplasare, de conducătorul unității la care are loc delegarea pe ordinul de deplasare. În urma analizei ordinelor de deplasare ale pârâtei, s-a constatat că acestea nu conțineau nici un însemn care să emane de la conducătorul unității unde s-a efectuat delegarea.
Consideră reclamanta că numai intervalul de timp în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile de serviciu la unitatea la care are loc delegarea, constituie timp de lucru, nu și timpul în care are loc deplasarea de la și la locul de muncă. Atât timp cât pârâta a obținut drepturi salariale suplimentare pentru prestații neidentificabile în scriptele doveditoare ale delegării, din punct de vedere al respectării condițiilor legale, echivalează în fapt cu acordarea unor sume de bani în afara unui temei legal.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să solicite proba cu înscrisuri cât și orice alt mijloc de probă ce ar putea rezulta din dezbateri și a anexat un set de acte.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a precizat că se consideră îndreptățită la sumele de bani încasate având în vedere că, în calitate de salariat, a desfășurat pentru unitatea reclamantă activitate în vederea instruirii personal EMCATR, pentru care a primit ordine de deplasare. Această activitate a fost stabilită prin Decizia nr. 711/17.08.2009, privind înregistrarea circulației pe drumurile publice și prin Ordinul nr. 959 din 17.09.2009 al Ministrului Transporturilor, prin care au fost aprobate instrucțiunile pentru efectuarea acestei activități. În concluzie, se susține că activitatea a fost desfășurată la cererea reclamantei, neregăsindu-se în fișa postului.
Mai arată pârâta că, pe verso – ul ordinelor de deplasare există semnăturile tuturor persoanelor care ar fi trebuit să aprobe munca desfășurată pe durata deplasării, respectiv: conducătorul unității - directorul regional, controlul preventiv verificare decont, șef compartiment.
Ca dispoziții legale aplicabile în cauză, pârâta a invocat:
- art. 111, 120 și 121 din Codul muncii, din care rezultă că pentru efectuarea muncii suplimentare este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
- angajatorul să solicite prestarea muncii suplimentare;
- angajatul să fie de acord să presteze munca suplimentară;
- munca să fie prestată în afara orelor de program normal;
- angajatul să-și îndeplinească sarcinile și atribuțiile sale în afara orelor de program.
Consideră pârâta că, în situația sa, toate aceste condiții enumerate au fost respectate.
- art. 22, alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate – anexa nr. 1, conform căruia confirmarea expresă a orelor prestate, de către conducătorul unității la care s-a făcut deplasarea, reprezintă atât o recunoaștere cât și un acord cu privire la prestarea muncii.
Cât privește disp. art. 1860/2006, pârâta a precizat că nu sunt aplicabile în cauză, întrucât se referă la personalul autorităților și instituțiilor publice precum și cel al companiilor naționale, categorii din care reclamanta nu face parte.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. Codului muncii și Legii nr. 62/2011, iar în dovedirea apărărilor sale, a solicitat administrarea probei cu martori, înscrisuri, interogatoriul reclamantei și expertiză și a anexat un set de acte.
Ulterior, prin adresa nr. J/1/_/29.11.2013, reclamanta a precizat că înțelege să mărească cuantumul pretențiilor la suma de 350 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta C. L. este angajata reclamantei C.N.A.D.N.R. S.A., în funcția de controlor trafic.
Prin Decizia nr. 711/17.08.2009 a Directorului General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și prin Ordinul nr. 959/17.09.2009 al Ministrului Transporturilor și Infrastructurii, au fost aprobate „Instrucțiunile pentru efectuarea înregistrării circulației rutiere pe drumurile publice”, în care, la art. nr. 49, lit. a) și e) se prevede că C.N.A.D.N.R. S.A. are obligația de a organiza și coordona activitatea de recensământ general al circulației rutiere și participă la acțiunea de îndrumare și control în zilele de înregistrare a circulației rutiere.
Potrivit art. 112 și art. 113 C. muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar repartizarea timpului de muncă in cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
În speță, în baza Ordinelor de deplasare (delegație) nr. 587/18.10.2010, nr. 630/01.11.2010 și nr. 632/02.11.2010, pârâta s-a deplasat la Secțiile de Drumuri Naționale T., Focșani, Bârlad, B., Câmpulung, Suceava și București, în vederea instruirii personal EMCATR, astfel cum rezultă din „memoriul justificativ” de pe verso-ul acestor ordine, fapt atestat și prin aplicarea sigiliilor unității care a dispus delegarea și, respectiv, unităților la care s-a dispus delegarea.
Din evidențele reclamantei rezultă că pârâta a efectuat un număr de 12 ore suplimentare, plătite în sumă de 350 lei, în decembrie 2010.
Însă, conform art. 120 C.M. munca prestată in afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
Din analiza normei legale rezultă că doar intervalul de timp în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile la unitatea unde este delegat constituie timp de lucru nu și intervalul de timp în care are lor deplasarea la și de la unitatea unde are loc delegarea.
Or, în speță, activitatea pârâtei s-a efectuat în timpul unor zile de lucru, în timpul programului normal de 8 ore pe zi, astfel încât rezultă că orele considerate ca fiind suplimentare și care au fost plătite cu acest titlu au constituit interval de timp necesar deplasării la și de la unitatea unde are loc delegarea.
Cererea reclamantei privind restituirea de către pârâtă a sumei de 350 lei este justificată, având în vedere că orele plătite nu constituie ore suplimentare.
De asemenea, instanța constată că este justificată și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, reprezentând dobânda legală B.N.R., calculată la suma de 350 lei, având în vedere că acordarea dobânzii legale constituie o despăgubire pentru lipsa folosului cuvenit pe baza utilizării unor sume datorate și reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acestora.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale indicate, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. – prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta C. L. și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei și daune interese calculate la această sumă, reprezentând dobândă legală B.N.R.
Având în vedere că instanța urmează a admite acțiunea formulată de către reclamantă, pe cale de consecință, va respinge cererea pârâtei constând în obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A. – prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta C. L., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat „E. M. H.”, cu sediul în București, .. 17, .. 5, sector 3.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 350 lei, reprezentând contravaloarea a 12 ore, achitate necuvenit cu titlu de ore suplimentare.
Obligă pârâta să achite reclamantei daune interese, reprezentând dobânda legală BNR calculată la suma de 350 lei, de la data introducerii acțiunii (14.02.2013) și pană la data plății efective.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M.E.A./ M.M.B.B.E.D.
RED. TEHNORED.M.M.B./ E.A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 475/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
