Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 761/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 761/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 3972/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2014
Președinte - P. T.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier A. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 761/2014
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant M. P., reclamant P. M. P. și pe pârât V. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2014, prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la nr._, reclamanții M. P. și P. M. P. au chemat în judecată pe pârâta V. A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3461 lei reprezentând drepturi salariale încasate sub formă de sporuri, care exced prevederilor legale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin decizia Curții de Conturi – Camera de Conturi Iași nr. 29/2010 s-a constatat faptul că la nivelul Primăriei municipiului P. au fost încasate drepturi salariale sub formă de sporuri la salariul de bază, care exced prevederilor legale în vigoare, respectiv sporul de fidelitate și sporul de stres calculat prin aplicarea unui procent de 5% din salariul de bază și indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază. Prin aceeași decizie s-a stabilit și obligația recuperării acestor sume de la angajați.
Reclamanții au invocat prevederile art. 169 alin. 1 și 2 Codul muncii și art. 64 din Legea nr. 94/1992, solicitând admiterea acțiunii.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta V. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că sporurile de fidelitate, loialitate, confidențialitate și de stres au fost acordate funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului P. în baza acordului/contractului colectiv de muncă aprobat prin Hotărârea Consiliului Local P. nr. 3/2007, înregistrat la DMPS Iași. De asemenea, s-a susținut că acțiunea este neîntemeiată raportat la art. 8 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă putând fi negociate și pentru personalul instituțiilor bugetare, simpla invocare a nulității acestora neproducând efecte, acestea fiind rezultatul negocierii celor două părți.
Cât privește indemnizația de dispozitiv, precizează pârâta că aceasta a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local P. nr. 132/2003.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității conform dispozițiilor art.137 C.pr.civ, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, precum și disp. art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil. De altfel, intervenția unei dispoziții legislative noi nu poate avea ca efect împiedicare părții de a deduce pretențiile sale judecății, apărările formulate urmând a fi valorificate pe fondul cauzei și nu în temeiul unei excepții procesuale dirimante.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
Pârâta V. A. este angajată pe postul de îngrijitor la C. administrativ, protocol, desrevire, conform contractului individual de muncă nr. 6335/01.05.2007. Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3461 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate sub formă de sporuri de pârâtă.
Potrivit disp. art. 256 alin. 1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Reclamanții, cărora le revenea sarcina probei, nu au făcut dovada faptului că sumele încasate de către pârâtă cu titluri de sporuri salariale și indemnizație de dispozitiv, în baza contractelor colective de muncă nr. 1696/02.02.2009 și nr._/22.12.2006 și a Hotărârilor Consiliului Local nr. 132/2003, nr. 15/2009 și nr. 3/2007, reprezintă sume încasate necuvenit. În acest sens, atât Hotărârile Consiliul Local, cât și contractele colective de muncă sunt acte juridice a căror valabilitate nu a fost contestată.
Astfel, în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, se reține de către instanță că prin Hotărârea Consiliului Local P. nr. 132/29.11.2003 s-a hotărât acordarea sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază pentru personalul din aparatul propriu al Consiliului Local al municipiului P., cu excepția demnitarilor, începând cu data de 01.11.2003.
Se mai reține de către instanță că la nivelul Primăriei municipiului P. au fost încheiate contractele colective de muncă nr._/22.12.2006 și nr. 1696/02.02.2009, iar prin Hotărârile Consiliului al municipiului P. nr. 3/08.01.2007 și nr. 15/26.01.2009 au fost aprobate aceste contracte colective de muncă. Potrivit disp. art. 32 alin. 2 lit. b și c din contractele colective de muncă, salariații beneficiază de spor de stres de 5% din salariul de bază și de spor de fidelitate, loialitate și confidențialitate de 5% din salariul de bază.
Potrivit disp. art. 236 alin. 4 Codul muncii (forma în vigoare în perioada 2008 – 2009), contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. a, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Potrivit disp. art. 243 alin. 1 Codul muncii (forma în vigoare în perioada 2008 – 2009), executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
In ceea ce privește Decizia nr. 29/2010 a Camerei de Conturi Iași, aceasta este un act administrativ ce stabilește obligații de diligență pentru ordonatorul de credite insă nu are forța juridică a unui titlu executoriu in raporturile de muncă dintre angajator și salariați. În consecință, era în sarcina reclamanților de a dovedi caracterul nedatorat al plății efectuate, reținerile Curții de Conturi nefiind opozabile pârâtului, persoana fizică.
Mai mult, instanța reține și faptul că prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie, ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța constată că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții M. P. și P. M. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. P. și P. M. P., ambii cu sediul în P., ., nr. 16, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta V. A., cu domiciliul în P., ., jud. Iași.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
T.P. cu opinie în sensul
prezentei hotărâri
B.L. - L.N.
GREFIER,
M.A.
Red. T.P.
Tehn. T.P.
4 ex./19.03.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 703/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
