Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 233/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 8772/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Ianuarie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 233/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI, B. P., reclamant D. I., S. V. L., M. I. I., B. O. M., D. O. și pe pârât ȘCOALA G. I. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru 22.01.2014 apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregsitrată sub nr._ reclamanta U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar- Iași în numele următorilor membri: B. P., D. I., S. V. L., M. I.- I., B. O.- M., D. O. a chemat înJudecată pe pârâta Școala G. „I. T." din Cogeasca, . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1. obligarea pârâtei la reîncadrarea salariala a contestatorilor începand cu data de 01.01.2010 potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariaie aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din hotărârea judecatorească irevocabilă sentința civilă nr. 827/2010 pronunțată în dosarul nr._ și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2010 potrivit Legii 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariaie aferente lunii decembrie 2009.
2. obligarea pârâtei unitatea de învățământ la calculul și plata dierențelor de drepturi salariaie neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariaie efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
- Reclamanta a menționat, pentru fiecare reclamant, membru al sindicatului, perioada pentru care solicitat drepturile respective, astfel:
- pentru perioada 01.09._10 pentru reclamanții B. P., D. I., S. V.-L., M. I.- I.,
- pentru perioada 11.10._10 pentru reclamanta B. O.- M.
- pentru perioada 01.10._10 pentru reclamanta D. O.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că toți reclamanții fac parte din personalul didactic și didactic auxiliar al unității de învățământ.
În fapt, prin sentința civilă nr. 827/2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a dispus obligarea unității de învățământ pârâte să calculeze drepturile salariaie cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 și să le achite diferențele dintre drepturile salariaie încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație, aferente perioadei 02.12._09. Totodata, s-a dispus obligarea celorlalti pârâți să aloce unității de învățământ arondate sumele necesare plății diferențelor salariaie acordate.
A precizat că anterior rămânerii irevocabile a acestei hotărâri judecătorești, unitatea de învățământ a emis decizii de reîncadrare pentru toți angajații. Deciziile de reîncadrare stabileau salarii la nivelul celor date efectiv în plată în decembrie 2009, dar nu erau cuprinse și diferențele de drepturi salariaie obținule pentru decembrie 2009 prin hotărâre judecatoreasca și în baza Legii 221/2008.
Pentru reclamanții din prezenta cauza, unitalea școlară pârâta nu a emis decizii de reîncadrare în temeiul Legii 330/2009, având în vedere faptul că aceștia au fost încadrați în unitate ulterior emiterii acestor decizii, începând cu septembrie, respectiv octombrie 2010. Prin urmare, având în vedere obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea 330/2009, este evident că reclamanții membri de sindicat reprezentați în cauză nu au fost în măsură să conteste modul de reîncadrare în baza Legii 330/2009.
Cu toate acestea, apreciază că în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecatorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferente salariaie pentru întreg anul 2009, aceasta, în calitate de angajator și cu privire la reîncadrarea reclamanților, trebuie să țină seama de aceasta realitate juridică nouă și să recalculeze salariul reclamanților în 2010 prin raportare și la hotărârea judecatorească sus-menționată.
Totodata, arată că în legislația muncii orice modificare a contractelor de muncă poate fi efectuată, în condițiile legii, doar cu acordul salariatului sau măcar cu înștiințarea acestuia. Din același motiv, apreciază că astfel de modificări cu privire la una dintre clauzele esențiale ale contractelor de muncă, în speță salariul, trebuiau comunicate salariaților, anterior ca ele să își producă efectele și nu un an mai tarziu.
Dacă pârâta ar fi respectat Legea 221/2008, așa cum au constatat și instanțele de judecată că ar fi fost legal, nu ar fi fost nevoie de un nou proces, iar deciziile pe 2010 ar fi fost conforme cu legea, cuprinzând un salariu majorat. Dimpotriva, pârâta a încercat sistematic privarea de drepturile cuvenite, iar propria conduita a determinat introducerea de acțiuni în justiție. Cu atât mai mult, după obținerea titlului executoriu, pârâta era obligată să remedieze situatia reclamantilor, în sensul de a emite noi decizii conforme cu noua situație juridică a părților, ceea ce nu a făcut.
Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de catre angajat, în baza raportului de serviciu. Efectele raportului de serviciu se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestată, așa cum a fost el stabilit prin actul de numire în funcție.
De asemenea, sunt încălcate dispozițiile art. 17 alin. (1), (2) §i (4) și art. 41 alin. (3) din Codul muncii.
Art. 17 (1): Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intentionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Persoana selectată în vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin următoarele elemente:
j)salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariaie, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
I)indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (2) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, . 15 zile de la data incunoștințării in scris a salariatului, cu exceptia situațiilor in care o asemenea modificare rezultă ca posibila din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicalbil.
Art. 41 (3): Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
Așa cum a statuat și doctrina (A. Ț. - Tratat de dreptul muncii), modificarea contractului se va realiza cu respectarea prevederilor art.17 alin.(1), (2) si (4) și de art. 19 din Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele pe care urmează să le modifice.
lnadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, determinat atât de calificarea profesionala, cât și de funcția sau meseria încredințată, locul muncii, prin care se înțelege unitatea și localitatea, unde se presteaza munca, precum și salariul.
Cu toate acestea, art.48 din Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului.
Pronunțându-se asupra excepției de neconstitutionalitate a art. 63 alin. (1) din Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând următoarele:
„Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului indicidual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți".
De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă și nici schimbarea din fucție determinate de pierderea parțială a capacității de muncă.
Dimpotrivă, s-a reținut schimbarea din functie având ca rezultat și micșorarea salariului, nu poate fi facută decât cu asentimentul salariatului; în caz contrar angajatorul procedează la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților.
Tot astfel, s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariul prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție (Curtea de Apel Timișoara, secția civila, dec. Nr. 3775/R/1999; Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vll-a civila si pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, dec. nr. 1328/R/2006 si dec. nr. 1382/R/2006).
Ori, în cazul de față, la data emiterii deciziilor de reîncadrare, instanța de fond se pronunțase deja în sensul acordării diferențelor salariaie pe 2009, chiar dacă hotărârea nu fusese comunicată părților și nu era încă irevocabilă. Dar unitatea ar fi trebuit să aiba în vedere această hotărâre executorie și să întocmească deciziile de reîncadrare prin raportare la salariul de jure, majorat, al reclamantilor și nu să purceadă la emiterea unor decizii de reîncadrare în evidentă contradicție cu hotărârea abia pronunțată, în scopul eludării acesteia.
Nici drepturile salariaie obținute prin hotărârea judecatorească anterioară nu au fost, până în prezent, achitate. Cu toate acestea, conform art. 44 alin. 1 fraza I teza a II-a din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate, astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indifferent de calendarul de plăți.
În acest sens, jurisprudența CEDO (Cauza C. contra Republicii M.) prevede ca Curtea subliniaza ca articolulul 6 para.1 al Conventiei asigura tuturor, dreptul de a prezenta in fata unei instante judecătorești orico plangere referltoare la drepturile si obligatiile sale civile, acest drept incluzand dreptul de a se adresa unei instante judecătorești, drept din care rezulta dreptul de acces la o instanta, un aspect al caruia este si dreptul de a demara in fata unei instante procedure legale in probleme de ordin civil. Totusi, acest drept ar fi iluzoriu, dacă sistemul legal national al unui Stat Contractant ar permite, ca o hotărâre judecatoreasca definitiva si obligatorie, sa ramană neexecutata in detrimentul unei parti. Ar fi de neconceput ca articolul 6 para.1 al Conventiei sa descrie detaliat garantiile de procedura oferite partilor aflate in litigiu -proceduri care sunt echitabile, publice si prompte – fara a asigura executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta prevederile articolul 6 para.l ca referindu-se exclusiv la accesul la o instanta judecatoreasca si indeplinirea procedurilor legale, fara asigurarea executării hotărârii judecătorești ar duce la situații incompatibile cu principiile statului de drept pe care Statul Contractant s-a obligat sa le respecte prin ratificarea Conventiei. Executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță judecatorească, trebuie privită ca o parte integrală a unui proces conform prevederilor articolului 6 al Convenției (vezi hotărârea Hornsby versus G. din 19 Martie 1997).
Unei autorități statale nu i se permite să invoce în calitate de scuză lipsa de fonduri pentru a nu executa o hotărâre judecatorească. Prin urmare, o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești ar pulea fi justificată doar de anumite circumstanțe. Dar aceasta întârziere nu trebuie să fie astfel încât să atingă însăși esența dreptului garantat de articolul 6 paragraf l al Convenției (vezi Immobiliare Saffi versus Italia).
Reclamanta a menționat că, interpretând practica CEDO, puterea executivă și nici cea Iegislativă nu au dreptul de a încerca să creeze un cadru legislativ menit să diminueze puterea judecatorească și menit să ignore hotărârile judecătorești ori să împiedice punerea lor în executare.
În fapt, prin hotărârile sus-menționate, s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009, drepturile salariaie ale reclamanților nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecatorească.
Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că în luna decembrie 2009, salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari.
Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecatorească irevocabilă, să facă abstracție de a treia putere în stat și să încalce principiul separației puterilor în stat. Nu se poate lua in considerare doar partea salarială care era dată în plată în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecatoreasca a acordat diferențe de drepturi salariaie tot în baza unei legi, a Legii 221/2008. Ori, Legea 330/2009 stabilește că salariul din ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decat cel din decembrie 2009.
Apreciază, totodată, că s-a ajuns la un abuz de putere nemaîntâlnit într-un stat de drept, în care angajatorul, invocand sprijinul, în acest sens, al puterii executive, își permite să decidă ce legi să pună în aplicare și cum să le aplice, deși nici un (alt) cetățean nu are acest drept. Legea 221/2008 nu a fost niciodată pusă în aplicare, fără vreo justificare legală.
În prezent, Legea 330/2009 se aplică doar în parte și în minus, în detrimentul reclamanților, din nou fără justificare, în timp ce Legea 118/2010 se aplică exclusiv, din nou în detrimentul reclamanților.
Singura posibilitate rămâne apelul la puterea judecatorească, cu mențiunea că Statul român s-a asigurat că, deși diminuările și încălcările legii au efecte imediate, totuși hotărârile judecătorești nu vor putea fi executate decât peste cățiva ani. De la 01.01.2010, a intrat in vigoare Legea 330/2009, care prevedea urmatoarele:
Art 30:(5) În anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta /aceasta potrivit anexelor la prezenta lege".
Așadar, salariul din ianuarie 2010 este egal cu cel din decembrie 2009, conform Legii 330/2009 și titlului executoriu obținut. Subliniază faptul că prin această hotărâre judecătorească irevocabilă, unitatea de învățământ era obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariaie ale reclamanților, potrivit Legii 221/2008, urmând să achite și diferențele.
Ori, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate reclamanților prin hotărâre judecatorească în momentul în care a calculat drepturile salariaie aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariaie începând cu ianuarie 2010, aceeași pârâtă trebuia să se raporteze și la hotărârea judecatorească ce consfințea salariile reale ale reclamanților și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpa, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu provocat reclamanților, constând într-un nou calcul eronat.
Totodata, arată că deși este căzută în pretenții printr-o hotărâre irevocabilă, pârâta a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariaie ale reclamanților, începând cu 02.12.2008 și până în prezent. Consideră că această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor căștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Insuficiența fondurilor nu constituie o justificare rezonabilă din perspectiva obligațiilor impuse de Legea 128/1997 (decizia CA Iași nr. 60/2008).
Potrivit acestui text al Convenției, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". În jurisprudența constantă a CEDO, s-a stabilit că noțiunea generic de "bun" acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe (Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei), inclusiv a uneia de natură salarială.
Tot dreptul internațional insistă să garanteze dreptul la un salariu egal al cetățenilor; astfel, Romania este parte semnalară a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. Potrivit art. 7 lit. a) din acest Pact, "Stalele părți (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi (...) remunerația care asigură tuturor lucrătorilor cel puțin (...) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru munca de valoare egală, fără nici o distincție", iar art. 9 statuează că "Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială".
În același sens, arată că prin adresa nr._/26.01.2010, Ministerul Finanțelor Publice a subliniat că drepturile salariaie pentru anul 2010 vor fi în cuantumul avut în luna decembrie 2009.
Cu privire ultimul capăt de cerere au menționat că acesta reprezintă consecinta fireasca a admiterii primului capăt de cerere, fără de care nu ar exista o eficacitate reală. Astfel, reclamanții au fost prejudiciați prin neluarea în considerare a noului lor salariu de încadrare, stabilit prin hotărâre judecatorească, în sensul că au primit doar o plată parțială din drepturile salariale totale la care ar fi avut dreptul. Prin urmare, la muncă egală, reclamanții care în decembrie 2009 aveau un salariu majorat cu 34% și în anul 2010 trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul și-a exprimat voința în acest sens.
Față de acestea, au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte și au anexat: tabel cu membrii de sindicat care își dau acordul pentru promovarea acțiunii și împuternicesc în acest sens organizația sindicală; practică judiciară.
Școala G. „I. T." Cogeasca, din localitatea Cogeasca. . a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru urmatoarele considerente:
De fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010, în baza Legii nr. 330/2009.
În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009.
În aceste condiții, unitățile de învățământ au procedat la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010.
Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, dupa caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
În conformitate cu prevederile art.3 din O.M.m.f.p.S. nr. 32/2010, controlul aplicării Legii nr.330/2009 se face de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale, cu privire la stabilirea salarizării personalului.
Acest control s-a realizat de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010 și s-a finalizat prin adresa A.N.P.P.S. Iași nr. 7230 /2010, transmisă prin unitatea de trezorerie teritorială, iar conform prevederile art.4 din același ordin, controlul aplicării Legii nr.330/2009, cu privire la alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, s-a făcut de către Direcția Finanțelor Publice. În acest sens, unitatea a prezentat la Trezoreria Iași adresa de verificare primită de la Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, ocazie cu care s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor.
Pârâta a menționat că toate deciziile au fost aduse la cunostința salariaților, la data emiterii acestora.
Angajatii unității nu au contestat modul de reîncadrare în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care consideră că s-a prescris dreptuI de acțiune.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea excepției invocate.
Pe fond, pârâta a arătat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare „ a sporurilor, a adaosurilor salariaie, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalitățti, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, dupa caz, în salariul de bază, în sold a funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Școala a menționat că a procedat la reîncadrarea personalului, cu respectarea întocmai a acestor prevederi, iar documentația privind reîncadrarea a fost verificată de Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010, ocazie cu care s-a constatat că reîncadrarea personalului s-a făcut corect (adresa A.N.P.P.S.), iar Direcția Finanțelor Publice a constatat încadrarea corectă în alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, aprobând plata salariilor.
În baza prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. 15/2008, aprobata cu Legea nr. 221/2008.
Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispoziților legale în vigoare.
La data emiterii deciziilor de reîncadrare nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariaie.
Deciziile privind reîncadrarea au fost aduse la cunoștința personalului, în Consiliul profesoral.
T. angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010, au primit fluturașul de salariu în acest sens și nu a existat nici un fel de contestație în tot acest timp.
În aceste condiții școala a procedat corect la reîncadrarea personalului la data de 01.01.2010.
În ceea ce privește excepția nulității absolute partjale, a solicitat respingerea ei, aceasta nefrind aplicabilă în raporturile juridice de muncă.
Pentru aceste motive, unitatea de învățământ a solciitat admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii pentru deciziile din 2010, respingerea excepției nulității absolute parțiale și, pe fond, respingerea acțiunii pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
În ceea ce prvește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată, aceasta este neîntemeiată.
Școala G. I. T. a invocat faptul că deciziile de reîncadrare au fost comunicate reclamantelor la data emierii acestora și că de la data comunării curge termenul de contestație.
Nu a făcut însă nici o dovadă în sensul că ar fi comuncat deciziile contestate reclamantelor, deși sarcina probei îi revenea, astfel încât instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și va considera că acțiunea este formulată în termenul legal.
Pe fond, instanța reține că reclamantele B. P., D. I., S. V.-L., M. I. Iulița au fost încadrați de la data de 01.09.2010, reclamanta B. O. M. de la data de 11.10.2010, iar reclamanta D. O. de la data de 01.10.2010 la unitatea școlară pârâtă Școala G. I. T. din Cogeasca, ., pe posturi de cadre didactice, iar ultima pe post de secretar.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la reîncadrarea începând cu data de 01.01.2010, 01.10.2010 sau 11.10.2010 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din sentința civilă nr.827/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.01.2010, 01.10.2010, respectiv 11.10.2010 – 31.12.2010.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, se reține de către instanță că, începând cu data de 01.09.2010, 01.10.2010, respectiv 11.10.2010 reclamanții, personal didactic sau didactic auxiliar trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna septembrie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, instanța reține faptul că începând cu data de 02.12.2008 este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariul reclamantelor la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009, salariul personalului didactic și didactic auxiliar, trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, instanța constată că sunt întemeiate cererile formulate de reclamantă în numele membrilor săi, personal didactic și didactic auxiliar, având ca obiect obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială începând cu data de 01.09.2010, 01.10.2010, respectiv 11.10.2010 – de când erau salariatele pârâtei, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale (inclusiv indemnizația de concediu de odihnă) încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada solicitată pentru fiecare reclamantă, raportat la perioada efectiv lucrată în unitatea de învățământ pârâtă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamantele B. P., D. I., S. V. L., M. I. Iulița, B. O. M. și D. O. în contradictoriu cu intimata Școala G. I. Teodoresci din . pentru perioada 01.09.2010, 01.10.2010, respăectiv 11.10._10, conform situației concrete a fiecăreia.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale cuvenite reclamantelor și acordate prin prezenta hotărâre reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare.
Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective
În consecință, instanța va obliga unitatea de învățământ pârâtă la reîncadrarea reclamantelor B. P., D. I., S. V. L. și M. I.-Iulița începând cu data de 01.09.2010, a reclamantei B. O. M. începând cu 11.10.2010 și a reclamantei D. O. începând cu data de 01.10.2010, în baza Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și să calculeze și să achite reclamantelor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, astfel: pentru B. P., D. I., S. V. L. și M. I.-Iulița pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2010, pentru B. O. M. pentru perioada 11.10._10; pentru D. O., pentru perioada 01.10._10, iar în funcție de perioada efectiv lucrată, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite acțiunea formulată de U. S. Libere din Invățământul Preuniversitar Iași cu sediul în Iași, ., înregistrată ca persoană juridică prin sent. civ. nr.86/29.03.1990 în Registrul Judecătoriei Iași, având cod fiscal_, în numele și pentru reclamantele B. P. cu CNP_, D. I. cu CNP_, S. V. L. cu CNP_, M. I. I. cu CNP_, B. O. M. cu CNP_ și D. O. cu CNP_ în contradictoriu cu parata Scoala Gimnaziala “I. T.” cu sediul in Cogeasca, ..
Obligă pârâta la reîncadrarea reclamantelor B. P., D. I., S. V. L. și M. I.-Iulița începând cu data de 01.09.2010, a reclamantei B. O. M. începând cu 11.10.2010 și a reclamantei D. O. începând cu data de 01.10.2010, în baza Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă pârâta să calculeze și să achite reclamantelor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, astfel:
- pentru B. P., D. I., S. V. L. și M. I.-Iulița pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2010,
- pentru B. O. M. pentru perioada 11.10._10
- pentru D. O., pentru perioada 01.10._10
în functie de perioada efectiv lucrată, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere privind reîncadrarea salarială a reclamantelor începând cu data de 01.01.2010.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi 28.01.2014, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
A.C. B.L. L.N. N.D.
Redactat: A.C.
4 ex/26.05.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 496/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
