Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1663/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1663/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 658/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Iunie 2014
Președinte - G. C.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. N.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1663/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. M. și pe pârât C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR A, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 21.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânat pronunțarea cauzei pentru 28.05.2014, apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta U. M. a a chemat în judecată pârâta C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata actualizată cu indicele de inflație a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada:
-01.01.2011 – 31.12.2011 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1193/24.11.2010;
-01.01.2012 – 31.01.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1225/14.12.2011;
-01.02.2013 – 19.04.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 23/22.01.2013;precum și a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale practicată de B.N.R. aplicată la sumele mai sus acordate, calculată de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este salariata C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. și că își desfășoară activitatea la SUCURSALA CREIR-CF IAȘI și că în decursul perioadei 01.01.2011 – 19.04.2013 a fost salarizată calculându-i-se salariul pornind de la salariul de baza pe unitate de 600 lei, deși baza de calcul ar fi trebuit să fie stabilită potrivit hotărârilor de guvern privind salariul minim brut la nivel național.
Mai arată că prin Actul Adițional nr. 02/19.04.2013 încheiat cu privire la CCM al CN CFR SA pe anul 2012/2013, valoarea minimă a salariului de bază brut este stabilită la nivelul minimului prevăzut de HG nr. 23/2013, respectiv de 800 lei, fapt ce trebuia realizat și în anii anteriori.
Depune în dovedire acte: copie carte identitate, act adițional la contractul individual de muncă, decizie de încetare a contractului individual de muncă, extras CCM 2011 -2012 și 2012 - 2013, dovada parcurgere procedura de informare privind avantajele medierii.
Legal citată, pârâta au depus Întâmpinare (fila 39) prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că salariul brut lunar al reclamantei este cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, astfel încât susținerile reclamantei referitoare la necesitatea luării în considerare a salariului de bază brut corespunzător clasei I de salarizare la nivelul stabilit prin hotărâri de guvern sunt total eronate.
Față de actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta U. M. a chemat în judecată pârâta C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. solicitând prin acțiunea sa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata actualizată cu indicele de inflație a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada:
-01.01.2011 – 31.12.2011 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1193/24.11.2010;
-01.01.2012 – 31.01.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1225/14.12.2011;
-01.02.2013 – 19.04.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 23/22.01.2013;precum și a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale practicată de B.N.R. aplicată la sumele mai sus acordate, calculată de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În esență, principala nemulțumire a reclamantei este legată de salarizarea ei pentru perioada 01.01.2011 – 19.04.2013 motiv pentru care solicită recalcularea cuantumului salariului său în raport de salariul de bază minim brut pe țară corespunzător fiecărui an calendaristic.
În perioada de referință, 01.01.2011 – 19.04.2013, reclamanta fost salariata C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. și-a desfășurat activitatea la SUCURSALA CREIR-CF IAȘI pe postul de consilier juridic, clasa de slarizare 41.
Reclamanta susține că salariul ei în anii 2011, 2012 și începutul anului 2013 ar fi trebui calculat prin luarea în considerare a salariului bază minim brut pe țară corespunzător fiecărui an calendaristic, și nu prin luarea în considerare a unei sume mai mici decât acesta, cum s-a întâmplat în realitate.
Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în C. Națională de Căi Ferate CFR SA ,2011/2012, înregistrat la ITM București sub nr. 44/25.03.2011 prevede la Anexa nr.1 (verso) că "Salariul de bază brut lunar corespunzător fiecărei clase de salarizare se va calcula după următoarea formulă S= Sclasa 1 x K unde: S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; Sclasa1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, K reprezintă coeficientul de ierarhizare a clase de salarizare." Aceeași prevedere se regăsește și în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în C. Națională de Căi Ferate CFR SA ,2011/2012 (fila 23).
La Anexa 1 din cele două contracte colective de muncă este prevăzută valoarea de 600 lei ca reprezentând Sclasa1, adică salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare. Se remarcă acordul părților asupra valorii de referință ce va sta la baza stabilirii/calculării salariilor. Această valoare de referință este valoarea salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, care în CCM 2011/2012 și 2012/2013 este stabilită la valoarea de 600 lei, fiind diferită de valoarea stabilită prin hotărâri de guvern pentru salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Titulatura folosită în cele două CCM pentru valoarea de referință conduce direct la corespondența cu valoarea salariul minim brut pe țară garantat în plată, corespondență subliniată de punerea acestei valori în capul coloanei clase de salarizare / clasa 1.
Pârâta se apără arătând că valoarea salariului reclamantei depășește salariul minim brut pe țară garantat în plată și că nimeni nu este prejudiciat prin faptul că există diferențe între salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și salariul minim brut pe țară garantat în plată. Însă cu privire la drepturile salariale ale reclamantei sunt incidente două categorii de norme, unele etatice, decurgând din hotărârile de guvern referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, și altele convenționale, decurgând din contractul colectiv și cel individual de muncă și ambele categorii de norme trebuie aplicate concomitent, și dacă există contrarietate între ele, aplicarea trebuie făcută cu excluderea prevederii neconforme cu legea, aceasta deoarece părțile nu pot conveni încălcarea prevederilor imperative ale legii, în speță, ale normelor privind salariul minim pe economie.
Pentru clasa 1 de salarizare, pârâtele au stabilit prin CCM un salariu de bază sub salariul de bază minim brut pe țară, și, pentru un salariat angajat cu această clasă de salarizare valoarea salariului său de bază va trebui înlocuită cu cea prevăzută în hotărârile de guvern incidente, în virtutea prevederilor art. 164 (garantarea în plata a salariului minim) coroborat cu art. 57 alin.4 (înlocuirea de drept a clauzei afectate de nulitate) din Codul muncii.
Pentru clasa 41 de salarizare, cum este cazul reclamantei, salariul corespunzător trebuie să păstreze proporția de 3,321 x sclasa 1, unde sclasa 1 va trebui să aibă valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, devreme ce este vorba despre salariul stabilit pentru plata unei persoane ce s-ar încadra în clasa 1 de salarizare, și nu valoarea de 600 lei stabilită în mod nelegal ca nivel salarial de bază.
Acest mod de raționament este unicul prin care se poate păstra proporția dintre salariile angajaților pârâtelor, astfel cum este prevăzută în coloana coeficienților de ierarhizare. Dacă doar pozițiile 1 și 2 sunt corectate prin aplicarea salariului de bază minim brut pe țară și celelalte nu, se vor nesocoti valorile coeficienților de ierarhizare, valori stabilite contractual. Este necesară a se face această corecție deoarece trebuie puse în acord dreptul reclamantei de a avea/primi un salariu cel puțin egal cu salariului minim brut pe țară garantat în plată ( acordat de pârâte la valoare de 1993 lei), cât și dreptul ca salariul său să fie calculat după formula S= Sclasa 1 x 3,321. În situația în care sclasa1 este stabilită corect la 670 lei ( în anul 2011) sau 700 lei (în anul 2012), respectiv 800 lei (în anul 2013), valoarea de 1993 lei apare ca eronat stabilită și, pe cale de consecință, apare ca întemeiată cererea reclamantei de corectare a acestei erori.
Prin Actul Adițional nr. 02/19.04.2013 încheiat cu privire la CCM al CN CFR SA pe anul 2012/2013, valoarea minimă a salariului de bază brut este stabilită la nivelul de 800 lei, adică exact valoarea salariului minim prevăzut de HG nr. 23/2013, fapt ce demonstrează înscrierea convenției părților asupra acestei valori pe făgașul legal.
Prin art. 170 din Codul muncii se stabilește inadmisibilitatea renunțării din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, astfel încât semnarea actelor adiționale la contractul individual de muncă ce prevăd un anumit cuantum al salariului corespunzător clasei 41 de salarizare nu poate fi privită ca o renunțare la dreptul de a primi salariul corect calculat.
Sumele recunoscute în favoarea reclamantei cu titlu de drepturi salariale vor trebui să-i fie plătite acesteia în cuantum actualizat cu indicele de inflație și majorat cu dobânda legală practicată de B.N.R. motivat de faptul că actualizarea cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației de la data scadenței pana la data plătii efective.
Potrivit art. 161 alin.4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului adus salariatului. Conform art. 269 C. muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Totodată, art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare prevăd că la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală care se cuvine creditorului fără ca acesta să fie ținut a justifica vreo pagubă. Pe de altă parte, prin neplata la termen a creanțelor salariale reclamantul a suferit un prejudiciu, această daună putând fi remediată doar prin acordarea de dobândă legală corespunzătoare perioadei în care acesta a fost lipsit de salariul majorat, respectiv de salariu suplimentar.
In baza dispozițiilor legale anterior citate, se constată justificat dreptul reclamantei de a primi daunele interese pentru neplata drepturilor de natură salarială acordate prin prezenta hotărâre sub forma dobânzii legale, astfel cum este reglementată prin OG nr. 9/2000, calculate de la data scadenței pana la data plătii efective.
Pentru aceste motive, se va admite acțiunea formulată de reclamanta U. M., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. și va fi obligată pârâta la plata actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada:
-01.01.2011 – 31.12.2011 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1193/24.11.2010, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul;
-01.01.2012 – 31.01.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1225/14.12.2011, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul;
-01.02.2013 – 19.04.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 23/22.01.2013, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul; precum și la plata către reclamantă a dobânzii legale practicată de B.N.R. aplicată la sumele mai sus acordate, calculată de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora.
Reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, motiv pentru care cererea sa privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta U. M., CNP_ domiciliată în Iași, ., .. B, . în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. cu sediul în .. 38, sector 1, București, nr. ORC: J40/9774/30.09.1998, C.I.F..
Obligă pârâta la plata actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada:
-01.01.2011 – 31.12.2011 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1193/24.11.2010, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul;
-01.01.2012 – 31.01.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 1225/14.12.2011, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul;
-01.02.2013 – 19.04.2013 și cele cuvenite în mod legal, prin stabilirea salariului de bază brut, raportat la salariul minim brut pe țară garantat în plată conf. H.G. 23/22.01.2013, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei la care a fost salarizată reclamanta și cu aplicarea procentelor de sporuri la salariul rezultat prin metoda corectă de calcul;
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a dobânzii legale practicată de B.N.R. aplicată la sumele mai sus acordate, calculată de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. GabrielaBaboi A. – T. AlinaNazarie D.
Red./ thred. – as. jud. B.A/ N.D.
10 Decembrie 2014/ 4 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1644/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
