Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1238/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1238/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 11618/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1238/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNT S. HARET IAȘI, reclamant B. D., reclamant P. E., reclamant P. C., reclamant T. E., reclamant T. G., reclamant T. M., reclamant V. H., reclamant G. D., reclamant P. D., reclamant J. O., reclamant M. V., reclamant T. A.-M., reclamant O. F. și pe pârât ȘCOALA G. MUNCELU DE SUS, pârât C. L. AL COMUNEI MOGOȘEȘTI SIRET, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, S. Învățământ „S. Haret” Iași, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți B. D., P. E., P. C., T. E., T. G., T. M., V. Henri, G. D., P. D., J. O., M. V., T. A.-M., O. F. a chemat în judecată pârâții Școala G. Muncelu de Sus, .. Iași și C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud. Iași, solicitând obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 322/2010 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ și nr. 2296/ 2010 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 322/2010 ( dosar nr._ ) a Tribunalului Iași, pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor noștri de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Au învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (l)], următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
În consecință, apreciază că și în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației. (3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
În egală măsură, învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, care a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, prevederi legale din care rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă, în acest sens pronunțându-se deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1946/03.05.2012 (dosar nr._ ) și prin sentința nr. 1515/13.02.2013.
În opinia reclamanților, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentințelor mai sus menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În consecință, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite.
În drept, și-au întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, al art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâtul Școala G. Muncelu de Sus, .. Iași nu a depus întâmpinare.
Pârâtul C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud. Iași, legal citat, a formulat întâmpinare (filele 57 – 59 dosar) prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, invocând excepția lipsei calității sale procesuale, excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului, excepția nelegalității și netemeiniciei cererii, excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția perimării actului de executare.
Analizând cu prioritate, excepțiile invocate, fața de dispozițiile art. 248 N.C.P.C., instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. De asemenea, potrivit disp. art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. În același sens, în art. 104 alin. 1 din Legea nr. 1/2011 se prevede că finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale, iar alin. 2 lit. a al aceluiași articol statuează că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora. În consecință, din cuprinsul tuturor acestor dispoziții legale rezultă că finanțarea cheltuielilor salariale se asigură de către bugetul de stat prin intermediul bugetelor locale. În consecință, având în vedere faptul că pârâtul C. L. asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud. Iași.
În ceea ce privește excepțialipsei calității de reprezentant al sindicatului reclamant, instanța reține:
Dispozițiile art. 28 din Legea 62/2011 stabilesc următoarele:
(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.
Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.
În ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului la acțiune instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata se solicita obligarea pârâților la plata dobanzii legale calculată de la data introducerii actiunii (fila 4 dosar). În conditiile in care sumele datorate de catre pârâți în baza sentintelor nr. 322/2010 și nr. 2296/19.11.2010 nu au fost achitate până în prezent, iar obligarea la plata dobanzii legale s-a solicitat de la data introducerii actiunii ( 20.11.2013), instanta retine ca nu a operat stingerea dreptului la actiune prin prescriptia achizitiva.
Instanța mai reține că potrivit disp. art. 268, alin. 1, lit. c), cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Raportat la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 20.11.2013, instanța constată că nu este depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Față de aceste considerente mai sus arătate și avându-se în vedere și faptul că în materia drepturilor salariale hotărârile judecătorești sunt executorii de drept, instanța constată că excepțiile invocate de pârâtul C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud. Iași sunt neîntemeiate, urmând să le respingă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele situație de fapt:
Prin prezenta cerere formulată de S. Învățământ „S. Haret” Iași, în numele și pentru membrii săi – reclamanții B. D., P. E., P. C., T. E., T. G., T. M., V. Henri, G. D., P. D., J. O., M. V., T. A.-M., O. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala G. Muncelu de Sus, .. Iași și C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud. Iași, obligarea acestora (pârâților) la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 322/2010 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ și nr. 2296/ 2010 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Prin sentința civila nr. 322/2010 pronunțata de Tribunalul lasi - Secția Litigii de munca în dosarul nr._ și prin sentinta civila nr. 2296/19.11.2010 pronunțata de Tribunalul lasi - Secția Litigii de Munca în dosarul nr._ au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aferente perioadei 01.10._09.
La data de 18.06.2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2009, modificată și completată ulterior prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, Legea nr. 228/2011, Legea nr. 229/2011 și Legea nr. 230/2011.
Prin art. 1 alin. 1 lit. a - c din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a eșalonat plata acestor sume pe o perioadă de 3 ani, termen maxim în care va fi realizată executarea totală a titlurilor devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, stabilindu-se, totodată și tranșele de executare, precum și termenele de efectuare a plăților, în perioada 2010 – 2012.
Prin articolul unic pct. 1 din O.U.G. nr. 18/2010, s-a modificat art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, introducându-se alin. 11 care stabilește eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri devenite executorii în perioada ianuarie – decembrie 2010, stabilindu-se tranșe anuale de plată a acestor sume pentru perioada 2011 – 2013.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 45/2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, s-a reeșalonat plata sumelor stabilite prin titluri executorii pentru perioada 2012 – 2014. Prin Legea nr. 230/5 decembrie 2011 de aprobare a O.U.G. 71/2009 s-au modificat condițiile de executare a hotărârilor în defavoarea creditorilor în sensul că:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că „sumele … plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.”. Prin aceste dispoziții legale s-a încercat oarecum înlăturarea efectelor devalorizării monetare, în condițiile procesului inflaționist din economie.
Potrivit art. 1088 din vechiul Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu anumite excepții. Astfel plata cu întârziere a drepturilor de natură salarială conferă salariatului dreptul la despăgubiri constând în dobânda legală. Pe de altă parte, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Astfel, din punct de vedere legal este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, în funcție de indicele de inflație, pe considerentul că cele două instituții au natură diferită.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere faptul că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata - lucrum cessans), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii - damnum emergens), se poate concluziona că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Așadar, pe lângă actualizarea creanței cu indicele de inflație (prevăzuta chiar de legiuitor), instanța de judecată poate obliga debitorul să plătească și dobânda legală, începând de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit culpa instituției angajatoare pentru neplata drepturilor salariale corespunzătoare, în materia drepturilor salariale hotărârile judecătorești fiind executorii de drept.
În același sens, prin decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legi și s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art.1535 alin. (1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În consecință, față de toate considerentele mai sus expuse și având în vedere caracterul obligatoriu al dispozițiilor recursului în interesul legii, potrivit art. 517, alin. 4 C.P.C., instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții mai sus menționați în contradictoriu cu pârâții Școala G. Muncelu de Sus, .. Iași și C. L. al Comunei Mogoșești Siret, jud.Iași, și va obliga pârâții să plătească reclamanților dobânda legala aferenta drepturilor bănești ce li se cuvin conform sentințelor civile nr. 322/2010, pronunțată de Tribunalului Iași în dos. nr._ și 2296/2010 pronunțată de Tribunalului Iași în dos. nr._, calculată începând cu data de 20.11.2013 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al . lipsei calității de reprezentant, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția perimării actului de executare, excepții invocate de pârâtul C. L. al .>
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământ „S. Haret” Iași, cu sediul in P., ., jud. Iași, cod fiscal_, cont RO90CECEIS0230RON0743372, deschis la C.E.C. P., în numele și pentru membrii de sindicat B. D., P. E., P. C., T. E., T. G., T. M., V. H., G. D., P. D., J. O., M. V., T. A.-M., O. F. in contradictoriu cu parâții Școala G. Muncelu de Sus, cu sediul în ., .. Iași și C. L. al . sediul în ., .. Iași.
Obliga pârâții sa plătească membrilor de sindicat B. D., P. E., P. C., T. E., T. G., T. M., V. H., G. D., P. D., J. O., M. V., T. A.-M., O. F. dobânda legala aferenta drepturilor bănești ce li se cuvin conform sentințelor civile nr. 322/2010, pronunțată de Tribunalului Iași in dos. nr._ și 2296/2010 pronunțată de Tribunalului Iași in dos. nr._, calculata începând cu data de 20.11.2013 (data introducerii acțiunii) si pana la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțata în ședința publică din data de 28.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari
D.T.A.M. B.A. T.A.
Grefier,
C.D.
Red. T.A.
Tehnored. T.A. +C.D.
5 EX./13.11.2014
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1175/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
