Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1175/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1175/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 10714/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Aprilie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - A. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1175/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestator T. V. - LA C. AVOCAT H. M. E., contestator S. D. ELIE R. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, contestatorul T. V. a chemat în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 2/_ din 06.09.2013, în subsidiar solicitând inlocuirea sanctiunii aplicate cu avertisment scris, reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, respectiv controlor trafic la ACI Albita, obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat din momentul concedierii si pana la reintegrarea in functia detinuta anterior și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, contestatorul susține că a fost angajatul intimatei din 1993, in functia de controlor trafic la ACI Albita, iar prin decizia contestată a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, decizia contestată fiind netemeinica si nelegala. Astfel, nu a fost efectuată cercetarea disciplinară pentru fapta pentru care a fost sancționat, conform disp. art. 251 C Muncii, contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinara fara a i se pune in vedere care este obiectul convocarii, care este fapta care i se imputa, convocatorul nereferindu-se un obiect determinat, privind chestiuni generale, fara nici o concretizare a acestora, incalcandu-i-se in acest sens dreptul la aparare, motiv pentru care decizia de concediere este nula absolut.
Cu referire la fondul cauzei arată contestatorul că a întocmit un proces verbal la data de 09.05.2013 înscriind greșit suma de 2500 lei în loc de 25.000 lei, greșeala i-a fost adusă la cunoștință de contabil, astfel că a vrut să-l refacă, însă nu a i s-a permis de șefa de tură, deși și alți colegi procedează în acest fel. D. urmare, din furie, a rupt procesul verbal. Menționează și faptul că nu a fost efectiv instruit cu privire la completarea proceselor verbale de contravenție, spunându-li-se doar să semneze de luare la cunoștință și apoi să se descurce.
Având în vedere faptul că din eroare a produs această greșeală, că a încercat anularea procesului verbal însă nu a fost lăsat, că procesul verbal nu a ajuns la contravenient ., iar intimata nu a fost prejudiciata in nici un fel, nu se impunea o sanctiune atat de grava dupa 20 de activitate în cadrul intimatei. Astfel, apreciază ca pentru faptele care i-au fost imputate, raportat la criteriile mentionate în art. 250 din Codul Muncii nu se impunea in niciun fel aplicarea unei sanctiuni atat de drastice.
În dovedire contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și martori, fiind audiat martorul R. A..
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Susține intimata faptul că în cuprinsul convocării este prevăzut obiectul convocarii, anume pentru efectuarea cercetării disciplinare, avându-se în vedere raportul cu privire la neîndeplinirea și modul de executare a sarcinilor de serviciu din fișa postului, această critică nefiind întemeiată, art. 251 C M vorbind de obiectul convocării, iar nu de descrierea faptei, în plus aceste aspecte atrag nulitatea numai dacă au produs o vătămare, nedovedită în cauză în condițiile în care contestatorului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, acesta cunoscând faptele și recunoscând responsabilitatea pentru acestea.
Pe fond arată intimata că potrivit Raportului nr. 3-2957/14.08.2013, intocmit de catre comisia de cercetare disciplinara, s-a constatat ca dl. T. V., in realizarea sarcinilor de serviciu imperative, in data de 09.05.2013, a indeplinit in mod defectuos atributiile de serviciu, in sensul ca a intocmit PVCC . nr._/09.05.2013 cu mentionarea gresita a cuantumului amenzii, ulterior procedand la distrugerea (ruperea) acestuia.
Sustinerile reclamantului ca nu ar fi fost instruit niciodata privind intocmirea PVCC sunt in contradictie cu responsabilitatile din Fisa postului, care impun studiul si informarea de catre fiecare alariat cu privire la sarcini, dispozitii, acte normative nou aparute, transmise de sefii de tura, conducerea Agentiei sau din exterior pe baza de semnatura, la . mult decat atat, reclamantul a fost instruit si de catre sefii ierarhici cu privire la intocmirea corecta a proceselor verbale, semnand ca si-a insusit informatia primita privind completarea proceselor verbale. Mai mult, reclamantul cunostea ca procesul verbal este un formular tipizat cu un regim special, ce nu poate fi distrus.
Totodată, angajatorul a aplicat sancțiunea în acord cu criteriile din art. 250 C Muncii, reclamantul fiind sancționat anterior în anul 2012, 2007 și 2006, sancționarea sa anterioară dovedindu-se neeficientă pentru a determina corectarea comportamentului său.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată intimata că acestea nu au fost plătite de reclamant, ci de organizația sindicală care nu este parte în cauză și deci nu pot fi recuperate.
În dovedire intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar documentația care a stat la baza deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține:
În fapt, prin decizia nr. 2/_ din 06.09.2013 întocmită de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, contestatorul T. V. a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă începând cu data de 09.09.2013 reținându-se în sarcina sa că la data de 09.05.2013 a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nr._/09.05.2013 cu menționarea greșită a cuantumului amenzii, ulterior procedand la distrugerea (ruperea) acestuia.
Critica formulată de contestator cu privire la nelegalitatea convocării nu este întemeiată și va fi înlăturată, Tribunalul apreciind că aceasta răspunde exigențelor disp. art. 251 din Codul Muncii, în cuprinsul convocării fiind prevăzut obiectul convocarii, anume pentru efectuarea cercetării disciplinare avându-se în vedere raportul cu privire la neîndeplinirea și modul de executare a sarcinilor de serviciu din fișa postului, dispoziția legală neimpunând a se menționa o anume faptă câtă vreme stabilirea faptei este rezultatul cercetării disciplinare, prin urmare Tribunalul va respinge excepția nulității absolute a deciziei nr. 2/_/06.09.2013 emisă de intimată.
Pe fondul cauzei Tribunalul reține din probatoriul administrat coroborat cu recunoașterea contestatorului T. V., faptul că acesta a încheiat la data de 09.05.2013 un proces verbal de constatare a contravenției cu menționarea greșită a cuantumului amenzii și, enervat pentru că i s-a refuzat de șefa de tură posibilitatea refacerii acestuia, l-a rupt. Contestatorul a recunoscut fapta, a regretat-o cu ocazia cercetării disciplinare (f. 72 dosar), Tribunalul reținând faptul că în cauză a fost săvârșită o abatere disciplinară în sensul prevăzut de disp. art. 247 din Codul Muncii. Astfel, fapta contestatorului este în legătură cu munca sa și a constat într-o acțiune săvârșită cu vinovăție de către salariatul contestator, prin care acesta a încălcat Regulamentul intern al CNADNR, art. 11 alin 2 lit b): „să își îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu și să se abțină de la fapte care ar putea să aducă prejudicii companiei”, lit m): „să aibă o comportare corectă și demnă în cadrul relațiilor de serviciu”, fișa postului pct. 3.20: ”întocmește procesele verbale pentru nerespectarea legislației specifice în vigoare”, și 4.a.12: „este obligat să execute toate sarcinile de serviciu încredințate, în condiții de calitate corespunzătoare, răspunzând pentru acest lucru” precum și cele ale Codului de Etică ediția 09.02.2012, cap. III pct. 18 și 19: „este interzisă distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor”, „ salariații trebuie să se abțină de la fapte care ar putea să aducă prejudicii activității specifice”.
Contestatorul a afirmat că a săvârșit fapta ca urmare a neinstruirii de către șefii ierarhici cu privire la sarcina de serviciu constând în completarea proceselor verbale de contravenție, susținere care nu poate fi reținută de instanță câtă vreme la dosar intimata a depus dovezi în sensul efectuării acestui instructaj în mod repetat, semnarea de luare la cunoștință din partea contestatorului presupunând asumarea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor în legătură cu care s-a realizat instructajul.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată intimata a invocat faptul că desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului s-a impus ca urmare a faptului că, deși acesta a mai fost anterior sancționat pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, nu a dat dovezi de îndreptare. Intimata a enumerat în întâmpinare o . sancțiuni aplicate contestatorului prin: Decizia nr. 168/12.09.2012 - reducerea salariului pe o durata de 2 luni cu 10%; Decizia nr. 51/18.04.2012 - reducerea salariului pe o durata de o luna cu 10%; in anul 2007, luna martie si aprilie reducerea salariului pe o durata de 2 luni cu 10%; luna iulie 2007 - reducerea salariului cu 5% pe o durata de o luna; iulie 2006 - reducerea salariului cu 5% pe o durata de o luna de zile.
Cu privire la aceste sancțiuni aplicate anterior contestatorului Tribunalul reține faptul că, potrivit disp. art. 248 alin 3 din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de Ia aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen, prin urmare, sancțiunile aplicate la nivelul anilor 2006 și 2007 au fost radiate de drept, iar pentru cele aplicate în anul 2012 nu s-a făcut dovada în ce au constat faptele imputate pentru ca instanța să poată reține din partea contestatorului faptul că acesta a persistat în greșeală.
În drept, potrivit disp. art. 250 din Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În raport de toate aceste criterii Tribunalul apreciază faptul că sancțiunea aplicată este exagerată față de gravitatea abaterii săvârșite, impunându-se înlocuirea acesteia cu o altă sancțiune, anume aceea a avertismentului scris, exercitarea de către instanța de judecată a controlului jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei deciziei de sancționare incluzând și dreptul organului jurisdicțional de a pronunța o soluție proprie, aspect asupra căruia instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 11/10.06.2013.
Instanța a reținut din probatoriul administrat că abaterea săvârșită nu a fost foarte gravă avându-se în vedere faptul că greșeala a fost constatată de contabil, care a solicitat contestatorului rectificarea procesului verbal de contravenție, acesta fiind dispus să o remedieze, după cum a afirmat martorul audiat în cauză, nu s-au produs consecințe care urmare a faptei săvârșite câtă vreme procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului în forma greșită, el putând fi refăcut imediat, neproducându-se prejudicii nici pentru angajator, nici pentru autoritatea care administrează bugetul în care se varsă amenzile contravenționale, greșeala fiind descoperită la scurt timp după săvârșirea ei, existând posibilitatea remedierii fără alte consecințe, lucru care, după cum a afirmat martorul audiat în cauză, se petrecea de fiecare dată atunci când se întocmeau greșit procese verbale. Că fapta nu era de o gravitate deosebită rezultă și din faptul că, așa cum a relatat martorul, el personal nu a fost sancționat atunci când a întocmit greșit un proces verbal și ulterior a manifestat disponibilitate în remedierea actului.
Pe de altă parte Tribunalul a reținut faptul că la nivelul intimatei s-a realizat instructajul periodic privind întocmirea proceselor verbale, dar nu s-a prevăzut o procedură clară de lucru în situația greșelii produse în întocmirea acestora, martorul audiat în cauză precizând că, anterior emiterii pe calculator a proceselor verbale, formularul greșit, tipizat, era anulat, și se întocmea un altul, corect, în prezent neexistând dispoziții clare despre modul în care se poate remedia procesul verbal întocmit computerizat.
În același timp, conduita generală la serviciu a contestatorului pledează pentru o altă sancțiune. Martorul audiat a relatat faptul că acesta are un comportament normal, adecvat la locul de muncă, neexistând incidente, aceeași atitudine adecvată având contestatorul și cu ocazia cercetării disciplinare când a recunoscut și a regretat fapta săvârșită, dar și atunci când a încercat să remedieze greșeala prin refacerea procesului verbal.
Prin urmare, Tribunalul reține faptul că este întemeiată în parte contestația, astfel că o va admite în parte, va anula decizia nr. 2/_/06.09.2013 emisă de intimată și, în temeiul disp. art. 80 din Codul Muncii va dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă încheiat de părți cu sancțiunea avertismentului scris, va obliga intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și să îi achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul dispozițiilor art. 451 Cod Procedură Civilă, Tribunalul va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 4192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: 3500 lei onorariu avocat redus în raport de munca prestată de apărător și de complexitatea cauzei, apreciind că suma de 3500 lei este una rezonabilă a fi achitată cu acest titlu, onorariul fiind suportat personal de parte, iar nu de organizația sindicală, cum a susținut intimata, 411 lei cheltuieli de cazare și transport la termenul din data de 05.02.2014 și 281 lei cheltuieli de cazare și transport la termenul din data de 02.04.2014, instanța apreciind că suma de 200 lei reprezentând onorariu mediator pentru ședința de informare privind avantajele medierii nu poate fi pusă în sarcina celeilalte părți câtă vreme prin disp. art. 2 alin 1 indice 4 din Legea 192/2006 se prevede gratuitatea ședinței de informare privind avantajele medierii, contestatorul asumându-și efectuarea acestei cheltuieli prin alegerea mediatorului care nu a efectuat gratuit această informare.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
Respinge excepția nulității absolute a deciziei nr. 2/_/06.09.2013 emisă de intimată.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul T. V., CNP_, domiciliat în Municipiul Huși, . nr. 7, jud. V. – prin reprezentantul său S. D. Elie R. cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași – cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură E. M. H. în București, sectorul 3, .. 17, corp A, . cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, J40/552/15.01.2004 și CUI ro16054368, cu sediul social în Iași, .. 19, jud. Iași.
Anulează decizia nr. 2/_/06.09.2013 emisă de intimată.
Dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă încheiat de părți cu sancțiunea avertismentului scris.
Obligă intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
Obligă intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 4192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M. cu opinie în sensul O.L.G.
prezentei hotărâri,
B.A. L.N.
Red./tehnored. M.M.
4 ex/10.06.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 1042/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
