Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1300/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1300/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 12654/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. E.
Grefier – N. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1300/2014
Pe rol pronunțarea acțiunii formulată de reclamanta P. I. M. în contradictoriu cu pârâta Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe Agrostar, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 23.04.2014 cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 30.04.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr._ reclamanta P. I. M. a chemat in judecata parata Federatia N. a Sindicatelor din Agricultura, Alimentatie, Tutun, Domenii si Servicii Conexe Agrostar solicitand obligarea paratului la plata salariului aferent lunii noiembrie 2013, actualizat cu rata inflației; sa-i elibereze adeverința care sa ateste activitatea desfasurata de către ea la Federația Agrostar, durata activității, salariul si vechimea în muncă, conform înregistrărilor din Registrul general de evidenta a salariaților al Federației AGROSTAR; obligarea pârâtului la a-i elibera Decizia de încetare a contractului de munca; obligarea pârâtului la plata de daune-interese, constând in dobanda legala aferenta drepturilor salariale neplatite, incepand cu data scadentei acestora si pana la data efectiva a plații; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
In fapt, la data de 08.11.2013 si-a inaintat demisia, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile prevăzut de art. L lit. c) din contractul individual de munca. Acest termen a expirat la data de 29.11.2013, data la care contractul individual de munca a incetat, pana la expirarea acestuia, adica pana la data de 29.11.2013 inclusiv, continuând insa sa-si îndeplineasca obligațiile contractuale derivând din contractul individual de munca fata de Federația Naționala a Sindicatelor din Agricultura, Alimentatie, Tutun, Domenii si Servicii Conexe AGROSTAR. Ca urmare, in baza art. 34 alin. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, modificata si republicata, a solicitat in scris fostului angajator eliberarea unei adeverințe care sa ateste activitatea desfasurata de către ea la Federația Agrostar, durata activității, salariul si vechimea în muncă, conform înregistrărilor din Registrul general de evidenta a salariaților al Federației AGROSTAR.
Subliniaza ca, la incetarea contractului Federația AGROSTAR nu i-a inmanat Decizia de încetare a contractului de munca, motiv pentru care, in baza art. 40 alin. 2 lit. g si h din Legea nr. 53/2003 a solicitat in scris si comunicarea acesteia. P. la data formulării actiunii respectiv 19.12.2013, Federația Naționale a Sindicatelor din Agricultura, Alimentatie, Tutun, Domenii si Servicii Conexe Agrostar, nu a dat vreun răspuns si nu a eliberat documentele solicitate, incalcand in acest fel prevederile legislației muncii in vigoare. Mai mult decât atat, conform prevederilor art. J punctul 4 din contractul individual de munca Federația AGROSTAR avea obligația plații salariului aferent lunii noiembrie 2013 pe data le 29.11.2013, ceea ce nu a făcut nici pana la data formulării actiunii., respectiv 19.12.2013.
In drept, au fost invocare dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 34 alin. 5, art. 40 alin. 2 lit. c, g si h, art. 166 si ale Ordonantei Guvernului nr. 13/2011, modificata si completata.
Paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivarea s-au aratat urmatoarele:
Privitor la primul capăt de cerere formulat de reclamantă, prin care se solicită instanței obligarea la"plata salariului aferent lunii noiembrie 2013, actualizat cu rata inflației” , învedereaza instanței următoarele aspecte:
Așa cum însăși reclamanta prin cererea de chemare în judecată a menționat faptul că și-a înaintat demisia în data de 08.11.2013, demisie ce urma să își producă efectele începând cu data de 29.11.2013 așa cum de altfel reiese si din documentul atașat la dosarul cauzei.
Potrivit demisiei înaintate de către reclamantă aceasta și-a calculat singură și termenul de preaviz de 15 zile deși în cazul demisiei preavizul este un drept al angajatorului de care poate să uzeze sau nu. Astfel odată cu primirea demisiei pârâtei i-a solicitat acesteia prin adresa nr.479/14.11.2013 să își precizeze cererea înaintată în sensul că potrivit demisiei înaintate aceasta reprezintă o solicitare de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților, solicitare la care reclamanta nu a răspuns. Chiar și așa potrivit demisiei înaintate reclamanta avea obligatia sa efectueze preavizul incepand cu data de 29.11.2013 deoarece potrivit demisiei înaintate atașată la dosarul cauzei reclamanta menționează faptul că, ”... vă rog să luați la cunoștință prezenta demisie, începând cu data de 29.11.2013 ” .
Mai mult nu reclamanta figurează începând cu data de 11.11.2013 ca nemotivată în pontajul aferent lunii noiembrie chiar dacă au existat comunicări, acestea s-au purtat pe e-mail sau prin fax iar, în raport cu prevederile lit. D, pct.1 din contractul individual de muncă ”activitatea se desfășoară la sediul angajatorului” și nu la domiciliu sau în altă parte.
în data de 29.11.2013 reclamanta a înțeles să trimită prin e-mail nota de lichidare prin care își predă bunurile aflate în inventarul său.
Ca urmare a primirii notei de lichidare reclamanta a fost convocată la comisia disciplinară, prin convocarea nr. 627/09.12.2013 transmisă prin poștă cu confirmare de primire, convocare la care reclamanta nu i-a dat curs.
Menționeaza faptul că, reclamanta nu a respectat termenul de preaviz de 20 de zile conform art.81, alin.4 din Legea 53/2003 - Codul Muncii republicat și completat, prevalându-se de prevederile lit. L, pct. c din contractul individual de muncă potrivit căruia termenul de preaviz este de 15 zile în cazul demisiei. Solicita să se observe faptul că, contractul individual de muncă este încheiat în luna aprilie 2010 iar Legea 53/2003 - Codul Muncii a fost modificat prin Legea 40/2011 care, modifică art. 79 pct. 4 actual art. 81 în sensul majorării termenului de preaviz de la 15 zile la 20 de zile, prin urmare chiar dacă contractul individual de muncă nu a fost adiționat în sensul modificării ți termenului de preaviz acesta se modifică prin efectul legii.
Mai mult bunurile menționate prin ”nota de lichidare” au fost identificate numai în parte deși reclamanta are funcția de consilier juridic avea și are obligația în raport cu prevederile art. 47 pct.4 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat în M. Of. 684 din 2004 să predea toate documentele aferente activitatii depuse precum și registrele pe care era obligată să le țină potrivit pct. 3 al aceluiași art. 47, fapt ce-i determină să se îndrepte împotriva reclamantei pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat.
Invedereaza instanței faptul că: reclamanta nu a respectat termenul de preaviz de 20 zile prevăzut de art. 81 alin. 4 din Legea 53/2003 - Codul Muncii republicat și completat începând cu data de 29.11.2013;
Din documentele anexate la dosarul cauzei nu rezultă faptul că, reclamanta a fost prezentă la locul de muncă în perioada cuprinsă între 11.11.2013 și 29.11.2013 chiar dacă sunt comunicări purtate cu ei acestea s-au purtat pe e-mail și prin fax fapt ce nu atestă faptul că aceasta ar fi fost prezentă la locul de muncă. Nu a dat curs solicitării de a se prezenta la cercetarea disciplinară. Prin urmare nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2013 în raport cu faptul că reclamanta nu a prestat munca în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă iar salariul reprezintă ” contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” conform prevederilor art. 159 alin. 1 din Legea 53/2003 - Codul Muncii republicat și completat.
Raportat la petitele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată documentele aferente desfășurării activității și decizia de încetare a raporturilor de muncă vor fi comunicate reclamantei în conformitate și în termenul statuat de art. 252 din Legea 53/2003 - Codul Muncii republicat și completat.
Partilor le-a fost incuviintata proba cu inscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizand cererea formulata prin prisma probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente in cauza instanta retine urmatoarele:
Potrivit contractului individual de munca nr. 4985/I/A din 27.04.2010 si actelor aditionale la acest contract reclamanta a avut calitatea de angajat al paratei in functia de consilier juridic.
La data de 08.11.2013 reclamanta prin cererea de demisie inaintata angajatorului i-a adus la cunostinta acestuia ca doreste incetarea raporturilor de munca incepand cu data de 29.11.2013.
Potrivit art. 81 c.m. ,,prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care printr-o notificare scrisa comunica angatorului incetarea contractului de munca individual dupa implinirea unui termen de preaviz”. Din verificarea cererii de demisie a reclamantei instanta retine ca prin solicitarea acesteia de incetare a raporturilor de munca la data de 29.11.2013 a fost respectata dispozitia legala mentionata anterior referitoare la obligatia respectarii termenului de preaviz de 15 zile prevazut de art. L lit.c din Contractul individual de munca.
Nu sunt fondate sustinerile paratului potrivit carora modificarea codului muncii a condus implicit la modificarea termenului de preaviz de 15 zile prevazut in contractul individual de munca la termenul de 20 de zile prevazut de art.81 alin. 4 c.m. Astfel potrivit art. 81 alin. 4 c.m. ,,termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul colectiv de munca sau dupa caz cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functie de executie” Aceasta dispozitie legala stabileste un termen maxim de 20 de zile pentru preaviz fara a interzice ca prin contractul individual de munca sa fie prevazut un temen mai scurt de preaviz. In aceste conditii dispozitiile din contractul individual de munca al reclamantei care se aplica prioritar fata dispozitiile codului muncii si care prevad un termen de preaviz de 15 zile respecta prevederile codului muncii astfel cum au fost modificate prin Legea 40/2011.
In aceste conditii tribunalul retine ca la data de 29.11.2013 a operat incetarea contractului individual de munca al reclamantei ca urmare a demisiei inregistrate la data de 08.11.2013.
Din probele administrate in cauza instanta retine ca in perioada 08.11._13 reclamanta a continuat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu. Astfel la data de 22.11.2013 reclamantei i s-a solicitat sa analizeze decizia nr. 3/18.11.2013 si sa formuleze contestatie impotriva acesteia . Din inscrisurile existente la filele 51-52 rezulta faptul ca reclamanta a dat curs solicitarii angajatorului si a formulat contestatia solicitata .
Potrivit disp. art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit disp. art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit disp. art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâtul căruia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamanta a drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2013.
În consecință, instanța constată că cererea reclamantei este intemeiata si in consecinta va dispune obligarea paratului să achite reclamantei drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2013.
Deoarece reclamanta are dreptul la recuperarea in intregime a prejudiciului suferit ca urmare a faptului ca paratul nu i-a achitat la termenul prevazut in contractul individual de munca drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2013 instanta, tinand cont de de valorizarea monetara ca urmare a inflatiei, va dispune obligarea paratului la plata drepturilor mentionate anterior actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului la plata de daune interese constand in plata dobanzii legale aferente drepturilor salariale neplatite instanta retine ca este intemeiata.
Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”. In baza acestei dispozitii legale instanta retine ca si neplata drepturilor de natură salarială conferă salariatului in primul rand dreptul de a solicita obligarea angajatorului la plata drepturilor saalriale neplatite dar si dreptul la despăgubiri constând în dobânda legală.
Astfel, din punct de vedere legal este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, în funcție de indicele de inflație, pe considerentul că cele două instituții au natură diferită.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere faptul că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata - lucrum cessans), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii - damnum emergens), se poate concluziona că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Așadar, pe lângă actualizarea creanței cu indicele de inflație instanța de judecată poate obliga debitorul să plătească și dobânda legală, începând de la data scadentei si pana la data platii effective.
Pentru aceste motive instanta va dispune obligarea paratei si la plata dobanzii legale BNR aferenta drepturilor salariale pentru luna noiembrie 2013, calculate de la data platii pana la data platii efective.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratei la eliberarea adeverintei din care sa rezulte durata activității, salariul si vechimea în muncă, conform înregistrărilor din Registrul general de evidenta a salariaților al Federației AGROSTAR si a deciziei de încetare a contractului de munca instanta retine ca este intemeiata.
Astfel potrivit art..40 alin.2 lit.h din Codul Muncii „(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: [...] h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. In conditiile in care parata care avea sarcina probei nu a facut dovada faptului ca a eliberat reclamantei adeverinta solicitata si decizia de incetare a contractului individual de munca iar prin intampinare a recunoscut aceasta imprejurare si si-a manifestat disponibilitatea de a elibera aceste documentate dar pana la momentul pronuntarii nu s-a facut dovada indeplinirii obligatiilor legale instanta va dispune obligarea paratei la eliberarea adeverintei si a deciziei de incetare a contractului individual de munca.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligarea a paratei la plata cheltuielilor de judecata instanta retine ca reclamanta desi avea sarcina probei nu a facut dovada cheltuielilor efectuate motiv pentru care va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de P. I. M., C.N.P._, domiciliată în Iași, .. 24 A, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Federația Națională Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe AGROSTAR, cod fiscal_, cu sediul în București, Piața Cpt. Walter M. nr. 1 – 3, . – 321, sector 1.
Obligă pârâta să achite reclamantei drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2013, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective si daune – interese constând în dobânda legală BNR aferenta acestor drepturi salariale calculata de la data scadenței pană la data plății efective.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte durata activității, salariul și vechimea în muncă conform înregistrărilor din Registrul General de Evidență al Salariaților.
Obligă pârâta să-i elibereze reclamantei decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
M.M. cu opinie în sensul
prezentei hotărâri GREFIER,
M.B.M. E.A. E.N.
Pt EA incetat mandat ca urmare
a pensionarii semneaza presedinte MM
Red.MM/30.06.2014/4ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 742/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 1287/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
