Cereri. Sentința nr. 3074/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3074/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2163/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVIL NR. 3074
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatorul B. M. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect alte cereri- CONTESTATIE DECIZIE DE IMPUTARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și asistat de apărător Ș. P., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2013 și pârâta prin apărător G. D., cu împuternicirea avocațială aflată la fila 53 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La interpelarea tribunalului, reclamantul prin apărător învederează că nu are alte cereri de formulat prealabile probatoriului.
Pârâta prin apărător învederează tribunalului că pe rolul Tribunalului Ilfov se mai află înregistrate două dosare, unul având termen de judecată 23.10.2013 complet F 3, iar cel de-al doilea dosar, are termen de judecată la această dată, poziția 58, privind aceleași părți, având o strânsă legătura cu prezentul litigiu. Depune la dosar extras fișe ecris privind dosarele nr._ și_, precum și întâmpinarea – cererea reconvențională depuse în dosarul nr._ . Față de aceste aspecte solicită conexarea dosarelor.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea de conexare a dosarului nr._ și_ la prezenta cauza, apreciind că nu se impune judecarea acestora împreună, neexistând o strânsă legătură între acestea.
Tribunalul acordă părților cuvântul pe probe.
Reclamantul prin apărător solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar și înscrisuri noi, interogatoriul pârâtei, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat 1 martor și expertiză de specialitate. În cadrul probei cu înscrisuri solicită tribunalului să pună în vedere pârâtei să depună la dosar foile de parcurs aferente perioadei prin care pârâta invocă prejudiciul și actele de însoțire a mărții.
Pârâta prin apărător, față de probele solicitate de reclamant, solicită decăderea acestuia din proba cu interogatoriu, având în vedere că acesta nu a fost depus la dosar, din proba testimonială având în vedere faptul că nu a fost indicat numele și adresa acestuia. Cu privire la efectuarea expertizei arată că aceats nu este utilă soluționării cauzei. Arată că este de acord doar cu proba cu înscrisuri. Solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Reclamantul prin apărător învederează tribunalului că aparatul GPS nu poate stabili consumul de combustibil, efectuarea expertize de specialitate fiind utilă cauzei, sub acest aspect.
Tribunalul, având în vedere obictul cererii de chemare în judecată, precum și înscrisurile aflate la dosar, în temeiul art. 255 Cod proc. civilă raportat la art. 258 Noul Cod proc. civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. Cu privire la probele solicitate de reclamant, respectiv proba cu interogatoriu, proba testimonială și expertiză de specialitate, le respinge ca neutile soluționării cauzei.
La interpelarea tribunalului, reclamantul prin apărător și pârâta prin apărător învederează că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat și nu solicită termen pentru dezbaterea fondului.
Tribunalul, având în vedere faptul că părțile nu au solicitat termen pentru dezbaterea fondului, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată, sens în care acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Învederează tribunalului că reclamantul a lucrat la societatea pârâtă timp de 11 ani și nu a fost sancționat pentru nici o abatere disciplinară, fiind apreciat din punct de vedere profesional. Se mai arată că în momentul depunerii cererii de lichidare, în perioada de preaviz, i-a fost sigilată mașina.
Cu privire la lipsa de combustibil, se arată că la fiecare cursă, la întoarcere, era verificat consumul autovehiculului. De asemenea, mașina era alimentată la societate și nu la stații Peco. Cu privire la aparatura GPS menționează că, aceasta nu măsoară cantitatea de combustibil consumat de autovehicul, ci indică un traseu, o destinație
Pârâta prin apărător solicită respingerea acțiunii, pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționarea.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13.06.2013, reclamantul B. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 199/15.05.2013 emisă de pârâta ., cu privire la cantitatea de 2291 litri motorină ce i se impută nejustificat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arătat că a fost angajat la pârâtă în baza contractului de muncă nr. 76/12.03.2001, în calitate de conducător auto. Din anul 2001 și până în prezent și-a desfășurat activitatea fără a avea abateri disciplinare ori să fie sancționat pecuniar prin reducerea salariului cu care era plătit.
Reclamantul a mai arătat că în acești ani de activitate a fost permanent un exemplar pozitiv pentru colegi, totul culminând cu luna aprilie 2013, când s-a încercat de către conducerea societății să-i impute cantitatea de 2291 litri de motorină în mod nejustificat, folosindu-se de un GPS neomologat de firma producătoare.
Reclamantul a mai arătat că la momentul emiterii deciziei, nu a fost lăsat să vorbească, nu i-au fost aduse probe din care să rezulte cantitatea de motorină lipsă, respectiv tahograf, foi de parcurs, kilometri parcurși cu încărcătură, fără încărcătură, uzura mașinii și alte aspecte. De asemenea, nu are cunoștință de perioada pe care s-a cumulat o astfel de lipsă de motorină, în condițiile în care săptămânal era verificat de către conducere consumul autovehiculului.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: decizia de imputare nr. 199/15.05.2013.
La data de 07.07.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii ca nefondată și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul a avut calitatea de angajat al societății ocupând postul de șofer,începând cu data de 12.03.2001, până la data de 15.05.2013.
Reclamantul a depus la data de 25.04.2013 o cerere prin care solicita încetarea relațiilor contractuale, începând cu data de 25.04.2013, cerere ce a fost admisă, cu un preaviz d e20 de zile, însă din acel moment, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, fără să anunțe conducerea societății, sau să prezinte vreo cerere de concediu de odihnă, fără plată sau concediu medical.
La data de 30.04.2013, societatea a trimis către reclamant, notificarea nr. 179/30.04.2013, pentru ca acesta să se prezinte la procedura cercetării disciplinare, la data de 15.05.2011, pentru rezolvarea situației dosarului personal și aducându-i la cunoștință faptul că lipsea nemotivat de la programul de lucru. Reclamantul a dat curs convocării, însă nu a dat nici o explicație pentru absențele cumulate în perioada de preaviz, sens în care conducerea societății a hotărât desfacerea contractului de muncă, emițând astfel decizia nr. 198/15.05.2013, pentru absențe nemotivate.
La data de 15.05.2013 a fost întocmită nota de lichidare, prin care se evidențiază faptul că reclamantul avea lipsuri de motorină însumând 5491 litri.
La aceea dată au fost emise două decizii, respectiv decizia 199 cu privire la imputarea unei cantități de 2291 litri motorină și decizia nr. 200 cu privire la imputarea unei cantități de 3200 litri motorină.
Pârâta a mai arătat că decizia nr. 199/2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv: angajatul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare, acesta prezentându-se însă nu a putut da lămuriri cu privire la lipsa cantității de combustibil, a fost întocmit proces verbal al comisiei de cercetare.
Pârâta a mai susținut că pe perioada angajării, reclamantul a săvârșit mai multe abateri de la disciplina muncii, însă conducerea societății nu i-a aplicat nici o sancțiune disciplinară, ci numai mustrări verbale.
Pârâta a mai arătat că în urma verificării aparaturii GPS montată pe mașina condusă de reclamant, s-a constat la data de 24.04.2013 lipsa unei cantități uriașe de motorină. În perioada 04.01.2012 - 17.12.2012 a fost consumată în plus o cantitate de motorină de 3604 litri, iar pentru perioada 2.01.2013 – 24.04.2013 a fost descoperită lipsa unei cantități de 1887 litri motorină. Reclamantul a fost chestionat cu privire la aceste lipsuri, însă acesta nu a recunoscut că și-a însușit respectiva cantitate de motorină.
Cu privire la susținerea reclamantului în ceea ce privește aparatura GPS se arată că această aparatură a fost montată de o societate specializată în astfel de echipamente. Această aparatură GPS preia informația dată de calculatorul de bord al mașinii, consum, distanțe, date tehnice și le transmite către proprietarul mașinii.
Au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: contractul individual de muncă nr. 770/2001, deciziile nr. 199/213, 200/2013, cererea de demisie nr. 177/2013, decizia nr. 178/2013, raport per salariat, proces verbal predare – primire semiremorcă, inventar vehicul predare – primire, proces verbal de sigilare din 26.04.2013, decizia nr. 198/2013, proces verbal nr. 197/2013, notă de lichidare, fișa postului, informații emise de aparatura GPS, notă de inventar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Reclamantul a avut calitate de salariat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 770 din 12.08.2001, fiind angajat în funcția de șofer ( fila 17 din dosar).
La data de 15.05.2013 conducerea societății “ având în vedere depășirea de consum al Auto_ – condus de către reclamant “ a emis decizia de imputare nr. 199 ( fila 30 din dosar), prin care s-a stabilit că “se va imputa 2291 litri de motorină rezultată ca diferențe în urma consumului rezultat de către GPS montat pe Auto_ . ”
Prin decizia nr. 198 din 15.05.2013( fila 24 din dosar) a încetat contractul individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 15.05.2013, în temeiul art.61 lit. a) din Codul muncii, iar în Nota de lichidare ( filele 26-29din dosar) întocmită la aceeași data s-a făcut mențiunea “5491 litri motorină lipsă”.
Potrivit dispozițiilor art.254 din Codul muncii: Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului, sunt învoiala părților și acțiunea în justiție.
Răspunderea patrimonială, fiind o răspundere contractuală, angajatorul și salariatul se pot înțelege, prin acordul lor, asupra existenței prejudiciului produs uneia dintre părți și a condițiilor de reparare a acestuia.
Acordul de voință al părților în acest sens trebuie consemnat într-un înscris din care trebuie să rezulte: recunoașterea celui în cauză în sensul că a produs o pagubă celeilalte părți contractante; descrierea pagubei; cuantumul acestei pagube și modul de stabilire, căile de recuperare a prejudiciului.
Acordul de voință al părților trebuie să fie semnat de ambele părți și înregistrat la angajator.
În situația în care părțile nu se înțeleg, când salariatul nu recunoaște producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia sau refuză despăgubirea al cărei cuantum a fost consemnat într-un acord anterior, singura cale la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă.
Decizia de imputare nr. 199/15.05.2013 a cărei nulitate se solicită a se constata nu are forța juridică a unui înscris în baza căruia reclamantul să poată fi obligat la plata despăgubirilor cauzate fostului angajator.
Această decizie nu reprezintă un acord de voință încheiat între fostul angajator și fostul salariat, prin care să fie recunoscută producerea unei pagube și cuantumul acesteia, în patrimoniul fostului angajator, cauzată de fostul salariat.
Dimpotrivă, decizia atacată reprezintă numai un înscris prin care i se aduce la cunoștință reclamantului, în calitate de fost salariat, cele menționate în cuprinsul acesteia fara sa produca cosecinte juridice ,in sensul de a-l obliga pe fostol salaria.
Reclamantul, în calitate de fost salariat, are posibilitatea să încheie un acord cu pârâta, în cazul în care recunoaște pretențiile acesteia sau să refuze încheierea unui asemenea acord, caz în care pârâta, în calitate de fost angajator se poate adresa instanței competente în vederea recuperării prejudiciului.
Așa fiind, pentru întocmirea deciziei contestate nu se impunea efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și nici convocarea fostului salariat pentru a fi audiat sau pentru a da eventuale explicații.
Decizia contestată fiind un înscris lipsit de consecințe juridice, în sensul obligării reclamantului la repararea prejudiciului, nu se impune a fi analizată din punct de vedere al temeiniciei sau al vinovăției fostului salariat, fiind lipsite de relevanță juridică mențiunile din cuprinsul acesteia, referitoare la întinderea prejudiciului și la vinovăția reclamantului.
Așa fiind, neexistând motive de nulitate absolută sau relativă a deciziei de imputare nr. 199/15.05.2013, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată inscrisul contestat neputand fi supus controlului jurisdictional.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul B. M., CNP -_, domiciliat în Voluntari, .. 1, județ Ilfov în contradictoriu cu pârâta ., CUI –_, J_ , cu sediul în Voluntari, ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored. M.M. 29 Octombrie 2013
Redactat N.G.-12.11.2013 – 4 ex
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3665/2013.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 130/2013.... → |
|---|
