Asigurări sociale. Sentința nr. 1732/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1732/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2680/103/2014
Dosar nr._ -asigurări sociale-
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1732 C
Ședința publică din 19.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- B. V. | - asistent judiciar | |
- B. C. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul M. A. Naționale pentru UM_ Piatra N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate N., cu sediul în Piatra N., .. 4 B, jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile..
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de asigurări sociale;
- cauza se află la primul termen de judecată după regularizare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă al instanței la data de 18.11.2014 concluzii scrise formulate de intimată;
- contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea depusă la dosar la data de 19.11.2014;
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Potrivit art. 153 și 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 competența materială și teritorială aparține Tribunalului N.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de asigurări sociale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, sub_ din 07.07.2014 reclamantul M. A. Naționale cu sediul în București ., sector 5, prin Direcția pentru relații cu Parlamentul și asistență juridică, pentru Unitatea Militară_ Piatra N., a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate N. cu sediul în Piatra N., .. 4B, jud. N. prin care solicită ca pe baza probelor ce se vor administra pârâta să fie obligată la restituirea sumei de 4671 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, plătite de U.M._ Piatra N. asiguraților proprii și cuantumul corespunzător cotei datorate de aceiași unitate pentru perioada 2009 - aprilie 2010 conform OUG 158/2005, actualizată cu rata inflației și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul s-au reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Reclamantul susține că, în calitate de angajator, a achitat salariaților săi indemnizațiile sociale de sănătate pentru concedii medicale emise în perioada 2009-2010. Astfel arată că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin (2) din OUG 158/2005, prevăd că acestea se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație. Însă, arată că, acest articol a fost modificat prin OUG 117/2010, în sensul că recuperarea se face numai din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Precizează reclamantul că, în perioada decembrie 2009 – aprilie 2010 U.M._ Piatra N. a calculat și plătit angajaților care au beneficiat de concedii de maternitate și concedii pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizații în sumă totală de 5804 lei și că potrivit dispozițiilor art. 38 alin (2) din OUG 158/2005, în forma în vigoare la data de referință, care permitea recuperarea alternativă a diferenței dintre indemnizațiile plătite și cuantumul corespunzător cotei datorate, a stins parte din debitul restant din contribuțiile datorate pentru lunile decembrie 2009 – iunie 2010, rezultând totuși un debit în cuantum de 4671 lei.
Astfel, arată că, prin adresa nr. A 9234/20.07.2011 (înregistrată la CAS N. sub nr. 1316) la care a atașat și dosarul cuprinzând documentele necesare restituirii sumei de 4671 lei, a solicitat pârâtei să-i vireze suma respectivă, însă aceasta i-a comunicat refuzul de a vira suma solicitată, invocând dispozițiile art. 82 din Ordinul 60/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 care prevăd că aceste se sume se pot solicita în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Reclamantul apreciază că, pârâta în mod nelegal a procedat la respingerea cererii privind restituirea sumei solicitate, întrucât dispozițiile invocate de aceasta nu sunt incidente în speță, deoarece art. 82 din Ordinul 60/2006 nu se referă la raporturile dintre casele de asigurări de sănătate și angajatori, ci la cele dintre angajatori și asigurați.
Pe cale de consecință, reclamantul arată că, OUG 158/2005 nu conține dispoziții cu privire la termenul în care se pot solicita sumele reprezentând indemnizații plătite angajaților care depășesc suma contribuțiilor datorate, sens în care apreciază că poate fi aplicat art. 135 din Codul de procedură fiscală, care prevede termenul de prescripție de 5 ani, întrucât aceste sume reprezintă creanțe fiscale. De asemenea, susține că, chiar dacă ar fi aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, nici termenul de prescripție de 3 ani nu a fost depășit.
Menționează că, la data de 17.11.2011 UM_ Piatra N. a mai formulat o nouă cerere către pârâtă, înregistrată sub nr. A11244, prin care a solicitat restituirea sumei de 4671 lei, anexând și dosarul cuprinzând documentele necesare, însă pârâta nu a răspuns acestei solicitări. De asemenea, susține că și ulterior a mai emis o . solicitări, însă răspunsul pârâtei a fost negativ.
În concluzie, a solicitat obligarea pârâtei să restituie M. ._ Piatra N., suma de 4671 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite de această unitate asiguraților proprii și cuantumul corespunzător cotei datorate de aceiași unitate, pentru perioada decembrie 2009 – aprilie 2010, actualizată cu rata inflației de la data formulării cererii de restituire și până la data plății efective.
În drept își întemeiază acțiune pe dispozițiile art. 194 și urm. din cod proc. civilă și actele normative invocate.
În probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri sens în care a anexat înscrisurile de care a făcut vorbire în petitul acțiunii (filele 7 – 46).
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În esență, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010: „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”. Astfel, susține că, din momentul intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010 (26 aprilie 2010), actul normativ care a instituit termenul de prescripție de 90 de zile, este aplicabil pentru U.M._ Piatra N., care putea solicita restituirea indemnizației achitate în plus, în termen de 90 de zile. Însă, U.M._ Piatra N. a solicitat restituirea sumei la data de 20.07.2011, fără a respecta termenul de 90 zile prevăzut de art. 40 în forma nemodificată, în condițiile în care termenul limită de depunere a fost 26.07.2010.
Cu privire la solicitarea reclamantei referitor la actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflație, pârâta arată că prevederile art. 1535 cod civil nu sunt aplicabile în prezenta speță și că nici unul din actele normative care reglementează plata indemnizațiilor pentru concedii medicale nu stipulează un termen de scadență pentru aceste plăți, cu atât mai mult cu cât raporturile dintre CAS N. și U.M._ Piatra N. nu sunt raporturi juridice de natură creditor – debitor.
În drept, a invocat dispozițiile codului de procedură civilă, OUG 158/2005, Ordinul_ pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificat și completat prin Ordinul_ pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizații asiguraților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, a Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din petitul acțiunii și a solicitat respingerea susținerilor pârâtei ca neîntemeiate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, reclamantul M. A. Naționale pentru U.M._ Piatra N., prin cererea înregistrată sub nr.1316/20.07.2011 la Casa de Asigurări de Sănătate N. (f.7), a solicitat recuperarea sumei de 4671 lei, reprezentând indemnizații plătite de angajator asiguraților, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate lunar pe parcursul perioadei 2009-2010.
Prin adresa nr. P14977/16.09.2011(f.35) pârâta a comunicat reclamantului că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 4671 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 2009- 2010, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 60/2006.
De asemenea se reține că, ulterior solicitării sus menționate, reclamantul a mai formulat o . adrese către pârâtă în vederea restituirii acestei sume, ultima solicitare, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (filele 40 – 42) fiind în septembrie 2012.
Astfel, se reține că potrivit art. 82 din Ordinul nr. 60/27.01.2006 actualizat: „Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical”.
De asemenea, conform art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010: „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”.
Se constată că normele legale evocate și invocate de către pârâtă în apărare, nu pot fi reținute de către instanță deoarece nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari calitate pe care o au angajații.
Astfel, dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, statuează că „Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (...)”„Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (...)”.
Prin urmare, termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Dimpotrivă, instanța reține că raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt reglementate de art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr.158/2005 și art. art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006.
Conform art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr.158/2005, „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”, iar art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație”.
Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.
În consecință, tribunalul apreciază că refuzul pârâtei de restituire către reclamant a diferențelor în cuantum de 4671 lei, aferente perioadei 2009- aprilie 2010 este nejustificat, astfel că acțiunea acestuia din urmă apare ca fiind întemeiată, urmând să o admită conform dispozitivului.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța îl va respinge, întrucât reclamantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul M. A. Naționale pentru Unitatea Militară_ Piatra N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate N., cu sediul în Piatra N., .. 4 B, jud. N. și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4671 de lei cu titlu de indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul N., Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. B. V., B. C. N. T.
Red.L.C./5.01.2015
Tehn.N.T./5.01.2015
EX-.4
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2035/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 931/2014.... → |
|---|
