Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1436/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1436/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 2402/103/2014
Dosar nr._ contestație decizie de pensionare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 octombrie 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1436/C/2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B. - judecător
P. H. - asistent judiciar
M. D. - asistent judiciar
N. U. - grefier
Pe rol se află în curs de soluționare acțiunea civilă formulată de contestatorul G. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. M., din municipiul R., ., .. 21, județul N., în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii N., cu sediul în municipiul Piatra N., ..24, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul contestatorului, avocat M. A. (cu împuternicire avocațială . nr._/2014 – f.9 dosar), lipsă fiind contestatorul G. V. și reprezentantul intimatei C. Județeană de pensii N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei: litigiu de asigurări sociale/contestație împotriva deciziei de respingere a înscrierii la pensie;
- stadiul procesual – fond;
- dosarul se află la primul termen de judecată în etapa cercetării procesului;
- alte aspecte procesuale: - la data de 27 oct. 2014 s-a înaintat la dosar prin C. Arhivă adresa nr._ din 27.10.2014 emisă de CNPP – C. Județeană de Pensii N., prin care intimata a depus o copie după întâmpinarea formulată în cauză și înregistrată la Serviciul Arhivă al Tribunalului N. la data de 08.07.2014;
Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, tribunalul procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, conform art.131 din Noul Cod de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele astfel:
- competența generală aparține instanței sesizate potrivit art.126 din Constituția României și art.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară;
- în privința competenței materiale constată că acest tribunal este competent potrivit art.153 literele c și i din Legea nr.263/2010 și art.95 pct.1 NCPC;
- din punct de vedere teritorial competența în această cauză aparține Tribunalului N. potrivit dispozițiilor art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Potrivit art.95 pct.1 NCPC raportat la art.208 și 210 din Legea nr.62/2011, așa cum au fost modificate prin Legea nr.2/2013, competența materială și teritorială aparține Tribunalul N..
Față de probele solicitate prin acțiune și întâmpinare, respectiv înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei, în considerarea dispozițiilor art.238 NCPC instanța estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.
Apărătorul contestatorului arată că nu mai are de propus alte probe, solicitând judecarea dosarului la termenul de astăzi. De asemenea, arată că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Văzând poziția procesuală a contestatorului, prin apărător ales, în temeiul dispozițiilor art.244 NCPC instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în fond asupra cauzei conform dispozițiilor art.392 NCPC.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a tuturor perioadelor în care a fost încadrat în muncă, dovedite cu înregistrările efectuate în carnetul de muncă, precum și cu adeverința nr.4443/12.12.2013 și nr.4444/12.12.2013 emisă de societatea unde a lucrat (., acordarea drepturilor de pensie de la data înregistrării cererii de pensionare (respectiv, 16.12.2013), cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art.394 NCPC instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de asigurări sociale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ din 10.06.2014, contestatorul G. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinetul Individual de Avocatură „A. M.” din R., ., .. 21, județul N., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii N., cu sediul în Piatra N., ..24, a formulat contestație împotriva Deciziei nr._/18.02.2014, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a perioadelor încadrate în grupa a –II-a de muncă, certificate ca atare prin carnetul de muncă și prin adeverința nr. 4443/12.12.2013 eliberată de ., precum și cu valorificarea adeverinței nr. 4444/12.12.2013 eliberată de aceeași unitate. Totodată contestatorul a solicitat acordarea drepturilor de pensie astfel stabilite de la data înregistrării cererii de pensionare, 16.12.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că, la data de 16.12.2013 a depus cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, înregistrată la sediul instituției intimate sub nr._/2014, cerere ce a fost respinsă prin decizia ce formează obiectul contestației de față, motivat de neîndeplinirea prevederilor art. 52 din Legea nr. 263/2010, în sensul că vârsta la data solicitării pensionării a fost mai mică decât vârsta standard de pensionare. Pentru a ajunge la această soluție intimata nu a valorificat perioadele: 07.08.1978 – 01.08.1982 și 01.01.1983 – 01.04.2001, lucrate în grupa a – II-a de muncă, apreciind că temeiul legal în baza căreia s-a realizat această încadrare a fost indicat eronat.
Arată contestatorul că, în termenul legal prevăzut, a formulat contestație împotriva deciziei nr. _/18.02.2014, depusă la sediul Casei Județene de Pensii N. la data de 03.03.2014, ce nu a fost însă soluționată până la momentul promovării contestației de față.
Susține contestatorul că în mod nelegal intimata la emiterea actului decizional contestat nu a avut în vedere și activitatea desfășurată în grupa a – II-a de muncă, în funcția de subinginer, întrucât prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă și prin adeverința nr. nr. 4443/12.12.2013 eliberată de ., a făcut dovada încadrării în aceste condiții superioare de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate în cadrul unității angajatoare prin Hotărârea Consiliului de Administrație și procesul verbal din data de 23.10.1991, precum și prin Decizia nr. 47/14.02.1992 și Decizia nr.141/02.10.1999, eliberate de aceeași unitate.
Motive pentru care, apreciază contestatorul că a îndeplinit condițiile de pensionare, prevăzute de art. 62 și următ. din Legea nr.263/2010, decizia contestată fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale interne și internaționale, aplicabile în materie, prin acest act decizional, nelegal, în viziunea sa, fiindu-i încălcat în mod nejustificat dreptul la pensie. În această ordine de idei, arată petentul că deși s-au plătit contribuții către bugetul de stat, intimata l-a prejudiciat prin neluarea în considerare a grupei de muncă pentru întreaga perioadă lucrată în condiții superioare de muncă.
În susținerea contestației promovate, invocă petentul și prevederile HG nr. 1223/20.11.1990, contestând, totodată, competența instituției intimate de a goli de eficiență juridică deciziile fostului angajator, emise în scopul atestării condițiilor de muncă în care salariatul său a lucrat efectiv.
De asemenea, cu titlu de practică judiciară în materie, menționează contestatorul sentința civilă nr. 1170/C din 05.12.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 60/09.04.2014, a Curții de Apel Bacău.
În drept, și-a întemeiat contestatorul acțiunea pe dispozițiile Legii nr 263/2010 și ale art. 415 – 455 C..
În dovedirea susținerilor, contestatorul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care, a depus la dosarul cauzei, copii de pe: actul de identitate, carnetul de muncă, adeverința nr. 4443/12.12.2013 și adeverința nr. 4444/12.12.2013, ambele eliberate de ., actul decizional contestat și anexa la aceasta, Tabelul nominal cu personalul din cadrul . care se încadrează în grupe superioare de muncă, adeverința nr. 3927/04.10.2013 și adeverința nr. 4096/23.10.2013, eliberate unor colegi de serviciu, Deciziile nr. 47/14.02.1992, respectiv nr. 141/02.10.1999, emise de ., procesul verbal din 23.11.1991, Situația nr._/08.10.1991 și o . buletine de determinări toxicologice, precum și chitanțe fiscale reprezentând onorariu apărător ( f.10 – 52 ).
Intimata, C. Județeană de Pensii N., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată. Arată intimata că, prin decizia nr._ din 18.02.2014, cererea formulată de contestator în data de 16.12.2013, prin care s-a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, a fost respinsă, adeverința nr. 4443/12.12.2013 privind încadrarea în grupa a – II-a de muncă a activității desfășurate pe posturile de subinginer și șef atelier, în perioadele 07.08.1978 – 01.08.1982 și 01.01.1983 – 01.04.2001, nefiind avută în vedere la soluționarea cererii de pensionare deoarece temeiul legal al încadrării în această grupă de muncă este eronat.
Astfel, conform adeverinței de referință, încadrarea activității în grupa a –II-a de muncă s-a efectuat în temeiul Ordinului nr. 50/1990, art.3, pct. 34 alin. 3, ale art. 41 și ale art. 79 din Anexa 2, însă activitatea desfășurată de contestator nu se regăsește printre cele astfel enumerate.
Menționează instituția intimată că, fiind singurul organ de specialitate la nivel de județ care stabilește și acordă drepturi de asigurări sociale, are competența să decidă dacă documentele care stau la baza emiterii unei decizii de pensionare au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale, astfel după cum este reglementat prin art. 134 din Legea nr. 263/2010 și art. 18 din H.G. nr. 118/2012.
Analizând probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale în materie, instanța constată contestația întemeiată, motivat de următoarele considerente:
În fapt, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr._ din
18.02.2014, prin care intimata i - a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, formulată în data de 16.12.2013, grupa a II-a de muncă, înscrisă în adeverința nr. 4443/12.12.2013, eliberată de ., nefiind luată în considerare motivat de indicarea eronată a temeiului legal ce a stat la baza încadrării activității în aceste condiții superioare de muncă ( f. 27).
Însă, în conformitate cu adeverința anterior enunțată, nr. 4443/12.12.2013, în perioadele 07.08.1978 – 01.08.1982 și 01.01.1983 – 01.04.2001, contestatorul a lucrat pe posturile de subinginer și șef atelier, în cadrul secțiilor de producție ale . (fostă I.M. R.), activitatea sa fiind încadrată în grupa a –II-a de muncă, în procent de 100%, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al acestei unități din 23.12.1991 și deciziilor nr. 47/14.02.1992, respectiv nr. 141/02.11.1999, ale fostului angajator, temeiul juridic al acestei încadrări constituindu-l Ordinul nr. 50/1990, art. 3, pct. 34 alin. 3, 41 și 79 din Anexa 2.
Totodată, încadrarea activității prestate de contestator în grupa a –II-a de muncă a fost certificată și prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, poz. 32 ( f. 16 - verso).
Prin urmare, apărările intimatei conform cărora activitatea desfășurată de contestator nu este prevăzută în grupa a –II-a de muncă, raportat la prevederile menționate în acest sens în conținutul adeverinței nr. 4443/12.12.2013, nu pot fi primite. Aceasta deoarece, activitatea desfășurată de contestator nu trebuie să se regăsească nominalizată expres în actele mai sus menționate, atât timp cât în Ordinul 50/1990, la punctul 3, legiuitorul a prevăzut că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, iar punctul 6 lasă în sarcina angajatorului identificarea și nominalizarea salariaților beneficiari ai grupei respective („Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective – nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc”.)
D. urmare, în aplicarea normelor legale invocate, se apreciază că, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă intră în competența conducerii unităților și sindicatelor libere din cadrul acestora, iar dovada perioadelor desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în aceste grupe se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia sau prin adeverințele salariale eliberate în acest sens.
Așadar, esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția deținută, ci, condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții nocive, grele sau periculoase, ducând la încadrarea în grupa a II-a de muncă, condiții care nu pot fi certificate decât de unitatea angajatoare.
Ori, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație, aprobată în cadrul ședinței din 23.12.1999, conducerea unității angajatoare a emis deciziile nr. 47 din 14.02.1992, respectiv nr. 141/02.11.1999, prin care a fost dispusă acordarea grupei a-II-a de muncă salariaților unității, începând cu data de 18.03.1969, aceste acte decizionale fiind în concordanță cu Situația privind locurile de muncă, activități sau categorii profesionale încadrate în grupe superioare de muncă la nivel de unitate, înregistrată sub nr._/08.10.1991 (f. 37) și cu Scrisoarea nr. 5098/1991 a M.M.P.S., condițiile grele de muncă din unitate fiind confirmate și prin buletinele de determinări toxicologice ale mediului de muncă administrate în cauză (f.24).
Această situație de fapt și de drept este dovedită și prin Tabelul nominal cu personalul din . care se încadrează în grupe superioare de muncă, contestatorul figurând în acest tabel, administrat în cauză, filele 29 – 30 din dosar.
Astfel, în aplicarea dispozițiilor legale invocate și a actelor decizionale anterior enunțate, angajatorul contestatorului a procedat la încadrarea activității desfășurate în perioadele în litigiu, în grupa a – II-a de muncă, având în vedere și atribuțiile de serviciu desfășurate efectiv de către acesta, potrivit sarcinilor specifice muncii prestate, precum și condițiile efective de muncă avute, dovada în acest sens fiind făcută prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, precum și prin adeverința nr. 4443/12.12.2013.
Instanța are astfel în vedere și prevederile art. 13 alin. 1 din HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, potrivit cărora „dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv.”
Așadar, în condițiile în care adeverința de referință este în vigoare, iar mențiunile înregistrate în carnetul de muncă al contestatorului, prin care acesta face dovada activității desfășurate în grupa a-II-a de muncă, nu sunt anulate sau rectificate, ele nu pot rămâne fără efecte juridice, cu atât mai mult cu cât niciun text de lege nu investește intimata cu atribuții în ceea ce privește stabilirea grupelor de muncă pentru solicitanții de drepturi de pensii sau anularea unor acte juridice emise de angajatori.
În aprecierea instanței, în exercitarea atribuțiilor stabilite în sarcina sa, instituția intimată are obligația de a stabili stagiul de cotizare prin valorificarea elementelor menționate în documentele justificative depuse de către beneficiari, verificarea condițiilor de legalitate a acestor înscrisuri intrând însă în competența instanței de judecată, în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, competența intimatei în certificarea stagiului de cotizare se raportează strict la verificarea existenței dovezilor cerute de legiuitor și nu la cenzurarea situațiilor de fapt și de drept probate de respectivele înscrisuri, atât timp cât nu au fost contestate pentru nelegalitate absolută.
D. urmare, întrucât în mod nelegal la analizarea cererii contestatorului privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă nu s-a luat în considerare activitatea desfășurată de acesta în grupa a-II-a de muncă, atestată prin adeverința sus menționată și prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, instanța apreciază că, în cauză se impune anularea deciziei contestate și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care cererea sa de pensionare, înregistrată sub nr._ din 17.02.2014, să fie soluționată și cu luarea în calcul a activității desfășurată în acesta în grupa a –II-a de muncă, procent de 100%, în perioadele: 20.07.1974 – 24.02.1976 și 04.07._01.
La emiterea noii decizii de pensionare intimata urmează să ia în calcul și a doua adeverință menționată de contestator în petitul acțiunii, respectiv, adeverința nr. 4444/12.12.2013 emisă de ., prin care se face dovada sporului de vechime încasat de petent în perioada lucrată în cadrul acestei unități, spor ce intră în categoria veniturilor salariale incluse în baza de calcul a drepturilor de pensie, conform dispozițiilor art. 165 alin. 4 din Legea nr.263/2010.
Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită contestația formulată, conform dispozitivului.
În temeiul dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga intimata și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R ĂȘ T E:
Admite contestația formulată de contestatorul G. V. (CNP_), cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. M., din municipiul R., ., .. 21, județul N., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII N., cu sediul în municipiul Piatra N., ..24, județul N., și în consecință:
Anulează decizia nr._/18.02.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii N..
Obligă intimata să emită contestatorului o nouă decizie de pensie prin care să soluționeze cererea de pensionare a acestuia înregistrată sub nr._ din 16.12.2013, și cu luarea în calcul a activității desfășurate în grupa a II-a de muncă, procent de 100%, în perioadele: 07.08.1978 – 01.08.1982 și 01.01.1983 – 01.04.2001, condiții superioare de muncă atestate prin adeverința nr. 4443/12.12.2013 eliberată de . și prin carnetul său de muncă, precum și cu valorificarea adeverinței nr. 4444/12.12.2013, eliberată de aceeași unitate.
Obligă intimata să plătească petentului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I-a civilă. Pronunțată în ședința publică, azi 30.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
G. B. P. H., M. D. N. U.
Red. și tehnored.G.Bt./28.11.2014
Tehnored.N.U./27.02.2015
Ex.4
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1404/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 911/2014.... → |
|---|
