Anulare act. Sentința nr. 173/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 501/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 173/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: D. Z.
Pe rol judecarea cererii formulată de contestatoarea E. E. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. M. DENTIȘTI DIN ROMÂNIA - C. JUDEȚEAN TULCEA cu sediul în Tulcea, ., J. Tulcea, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 02 februarie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din data de 28.02.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de contestatoarea E. E. prin care a solicitat, ca în contradictoriu cu intimata C. M. DENTIȘTI DIN ROMÂNIA - C. JUDEȚEAN TULCEA, să se dispună anularea deciziei emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu aceasta, reintegrarea în funcția avută anterior încetării raporturilor de muncă, plata drepturilor bănești aferente perioadei de la desfacerea contractului individual de muncă și până la rămânerea definitivă a hotărârii, efectuarea mențiunilor privitoare la vechimea în muncă în evidențele intimatei, plata drepturilor aferente concediului legal de odihnă pentru anul 2013; daune morale pentru suferințele provocate; plata obligațiilor bugetare aferente vechimii în muncă pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțată și cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că a fost angajata Colegiului M. Dentiști din România - C. Județean Tulcea în funcția de secretară, intimata dispunând desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care-i sunt necunoscute.
Contestatoarea a susținut că decizia contestată este nulă absolut pentru nerespectarea parcurgerii procedurii cercetării disciplinare prealabile, menționând că intimata nu a respectat disp. art. 267 alin. 1 din Legea 53/2003 potrivit cărora, anterior emiterii deciziei de încetare a contractului, trebuia să îndeplinească această procedură care presupunea convocarea sa în legătură cu motivele care au determinat luarea deciziei de încetare precum și posibilitatea de a-i permite să se apere în raport de aceste motive. Astfel, susține contestatoarea că nu i s-a dat posibilitatea de a face toate apărările, și, pe cale de consecință, de a proba faptul că în realitate nu s-a aflat în culpă profesională.
A mai învederat contestatoarea că motivele încetării contractului sunt nereale întrucât în permanență s-a achitat de sarcinile de serviciu cu promptitudine și profesionalism; în toată perioada activității profesionale nu a cauzat probleme și nu a fost sancționată disciplinar de conducerea intimatei pentru fapte în legătură cu executarea contractului de muncă încheiat cu intimata și față de întreaga sa activitate prestată la intimată, nimeni din conducerea acesteia nu o poate califica în incompetență profesională și că nu a cauzat prejudicii angajatorului, nici măcar de imagine.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 281 - 291 din Legea 53/2003.
În probatoriu, contestatoarea a depus la dosarul cauzei: contractul individual de muncă, act adițional, dovada parcurgerii procedurii prealabile a medierii, adeverință, decizia de concediere și notificare.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că decizia contestata a fost emisa în condiții de legalitate, motiv pentru care nu se impune anularea acesteia.
A mai învederat intimata că contestatoarei i-au fost achitate integral toate drepturile salariale ce i se cuveneau.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 153/31.01.2014 intimata a dispus concedierea contestatoarei potrivit art. 65 din Codul muncii.
La emiterea acestei decizii intimata a avut în vedere necorespunderea profesională a contestatoarei la locul de muncă conform art. 61 lit. d) din Codul muncii.
În data de 10.01.2014 intimata a emis notificarea înregistrată sub nr. 152 prin care i-a adus la cunoștință contestatoarei că începând cu data de 13.01.2014 își va restrânge activitatea datorită dificultăților financiare și că postul său se desființează, urmând ca după efectuarea preavizului relațiile de muncă să înceteze conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii începând cu data de 31.01.2014.
Art. 61 lit. d) din Codul muncii prevede că, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat iar art. 65 alin. 1 din Codul muncii prevede că, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Necorespunderea profesională a fost definită în literatura juridică ca acea împrejurare de natură obiectivă au subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul e îndrituit a le aștepta de la salariat.
Ea trebuie înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor (tehnicilor) specifice unei funcții, meserii, profesii. De aceea, se impune ca angajatorul să probeze fapte obiective și repetate de natură să evidențieze astfel de carențe profesionale, delimitându-se în acest mod de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligațiilor de serviciu.
Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul munci „Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.”
Art. 65 din Codul muncii, prevede la alin. 1, concedierea reprezentată de încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a dificultăților economice a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității..
Așa fiind, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acestuia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică etc., ci de un fapt exterior: desființarea locului de muncă, care, evident, nu poate fi imputabil în nici un mod salariatului afectat.
Din decizia de concediere rezultă că intimat a avut în vedere la desfacerea contratului de muncă al contestatoarei două temeiuri de drept și anume art. 61 lit. d și respectiv art. 65 din Codul muncii.
Instanța mai reține că intimata nu a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere deși potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De asemenea, intimata nu a depus la dosarul cauzei decizia de concediere și notificarea nr. 152/10.01.2014 în original, deși i s-a pus în vedere prin mai multe adrese emise de către instanță.
Față de aceste considerente, instanța constată ca fiind nelegală și netemeinică decizia nr.153/2014 emisă de intimată, urmând a dispune anularea acesteia.
Potrivit art. 80 alin 1 din Codul muncii: „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.”
Instanța urmează a dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii și de asemenea, obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta aferente perioadei 31.01.2014 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Având în vedere dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. f) din Codul muncii, instanța urmează a obliga intimata să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de contestatoare, în condițiile legii, aferente perioadei 31.01.2014 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța va obliga intimata să efectueze mențiunile privitoare la vechimea în muncă a contestatoarei în registrul general de evidență a salariaților, având în vedere că potrivit art. 40 alin. 2 lit. f) din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege.
Art. 150 alin. 1 din Codul muncii prevede că „pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.”
Întrucât intimata a nu a făcut dovada că i-a plătit contestatoarei indemnizația pentru concediul legal de odihnă aferent anului 2013, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 272 din Codul muncii, instanța urmează a obliga intimata să-i plătească contestatoarei indemnizația pentru concediul legal de odihnă aferent anului 2013.
Capătul de cerere privind plata daunelor morale este apreciat de instanță nefondat, întrucât nu s-a făcut dovada că prin concedierea nelegală contestatoarea a suferit un prejudiciu nepatrimonial, respectiv că ar fi fost lezate valori morale precum cinstea, demnitatea sau reputația acesteia.
Având în vedere că E. E. a efectuat cheltuieli în acest proces, instanța urmează a obliga intimata să-i plătească acesteia suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația formulată de contestatoarea E. E. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. M. DENTIȘTI DIN ROMÂNIA - C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., Județul Tulcea, având ca obiect anulare act.
Anulează decizia nr. 153/31.01.2014 emisă de C. M. Dentiști Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta aferente perioadei 31.01.2014 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă intimata să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de contestatoare, în condițiile legii, aferente perioadei 31.01.2014 și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă intimata să efectueze mențiunile privitoare la vechimea în muncă a contestatoarei în registrul general de evidență a salariaților.
Obligă intimata să-i plătească contestatoarei indemnizația pentru concediul legal de odihnă aferent anului 2013.
Respinge capătul de cerere privind plata daunelor morale ca nefondat.
Obligă intimata să-i plătească contestatoarei suma de 2.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
D. Nicoala G. G. T., C. T.,
Grefier,
D. Z.
Red. asistent jud. C.T./18.02.2015
Tehnored.gref. D.Z./gref. G.R./25.02.2015/4 ex.
.>
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 522/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
