Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul TULCEA

Tribunalul TULCEA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 1035/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 536/88/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1035/2015

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Ș. R.

Asistenți judiciari: G. T.

C. T.

Grefier: E. G.

Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul N. G., domiciliat în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., . și cererea de chemare în garanție formulată de C. Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea a Ministerului Educației Naționale, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.

Dosarul a avut termen la data de 03 iunie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțări în cauză pentru data de 17 iunie 2015, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL,

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 18 martie 2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul N. G. a chemat în judecată pe pârâtul C. Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 3312/28 august 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, de la data introducerii cererii și până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 3312/28 august 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând diferențele dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite, aferente perioadei 01 mai 2010-13 mai 2011, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.

S-a mai arătat că, deși sentința mai sus menționată este definitivă, nu a beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale, ele fiind eșalonate pe mai mulți ani, fiind deci evident că i s-a produs un prejudiciu, prin faptul că a fost lipsit de suma cuvenită dispusă de tribunal, adăugat la prejudiciul creat inițial prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate.

Reclamantul a mai învederat că, în privința daunelor-interese datorate de

pârât pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, ale Codului civil (Noul cod civil – art. 1530, art. 1531, art. 1535), O.G. nr. 13/2011 (art. 2), de unde rezultă că, daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la

data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă -

aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuie îndeplinită la data

stabilită prin contractul individual de muncă.

Reclamantul a apreciat că, acordarea dobânzii legale se impune pentru

neplata la scadență a sumei datorate, fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Astfel că, daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea cererii și obligarea

pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite și neacordate, reprezentând diferențele dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite, pentru perioada 01 mai 2010-13 mai 2011, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății, conform sentinței civile nr. 3312/28 august 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.

În probatoriu, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr. 3312/28 august 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, copia cărții de identitate.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului C. Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea, care, la data de 08 aprilie 2015, a depus întâmpinare la dosarul cauzei și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice.

A arătat pârâtul că acțiunea formulată de reclamantul N. G., este neîntemeiată, motivat de invocarea, ca temei legal al cererii de chemare în judecată, a Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, iar ordonanța se limitează, așa cum se specifică în titlul actului normativ, doar la dobânzile în domeniul bancar.

Ordonanța nr. 13/24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prevede în art. 1: „(1) Părțile sunt libere să stabilească. în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani. cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.

Prin alin. (3) al art. 3 din OG nr. 13/201 1 se specifică faptul că „în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%."

Profesioniștii sunt prin natura activității lor obligați să respecte cu mai multă rigoare termenele de plată asumate, însă nu se precizează dacă autoritățile sau instituțiile publice carc contractează bunuri și servicii sunt expuse plății de daune moratorii conform alin. 2 sau potrivit alin. 3 ale articolului de lege menționat.

Conform alin. (2) dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar alin. (3) din ordonanță prevede: dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.

Chiar dacă reclamantul a solicitat plata dobânzii legale aceasta reprezintă o obligație de plată pentru viitor, fară a fi ajunsă la scadență.

Arată pârâtul că, sumele calculate pentru reclamantul N. G. menționate în Sentința Civilă nr. 3312/28.08.2013, au fost achitate. Anul trecut i-au fost plătite sumele aferente anului 2014 cât și toată suma aferentă anului 2015. În anul 2015 vor fi plătite în 3 transe aferente anului 2016 conform O.G 83/12.12.2014 astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar.

De asemenea, referitor la dobândă este de relevat că, prin Decizia nr. XI/2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a statuat că penalitățile de întârziere prevăzute într-un contract nu pot fi cumulate cu dobânda contractuală sau legală.

Întrucât s-a statuat, de către instanța supremă că acordarea de dobândă nu se cumulează cu penalitățile, apreciem că acest „principiu” poate fi aplicat și în speța noastră, deoarece, dacă prin dispozitivul Sentinței Civile nr. 3312/28.08.2013, s-a dispus ca sumele plătite să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (aceasta reprezentând practic o penalitate pentru neplata la timp a drepturilor), acordarea și de dobânzi, după ce s-a aplicat indicele de inflație, ar însemna o dublă despăgubire.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea acțiunii, ca nefondată.

Pârâtul a chemat în garanție M. Educației Naționale și M. Finanțelor Publice, arătând că:

Potrivit prevederilor art. 72 din codul de procedură civilă partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

Apreciază pârâtul că cererea formulată este admisibilă întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de art. 73 alin. 3) din cod.

Potrivit prevederilor art. 101 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.

Art. 102 și art. 103 din lege dispun că finanțarea învățământului preuniversitar de stat. se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii, iar M. Educației, are drept de inițiativă în domeniile politicii financiare și resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu alte ministere, cu autorități locale, structuri asociative reprezentative ale autorităților administrației publice locale.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 2) din lege, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa ne valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.

Însăși alin. 5) al art. 104 prevede că finanțarea de bază, deci cea care cuprinde plata drepturilor salariale, aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene.

Deci finanțarea de bază se face de la bugetul de stat din sumele defalcate din TVA.

Art. 105 alin.2 din același act normativ prevede că din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, se asigură finanțarea complementară, finanțare care se referă la cheltuieli care privesc investiții, subvenții și alte categorii de cheltuieli care nu vizează drepturi salariale.

Arată pârâtul că, potrivit art. 110 alin. 3) din lege, finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale și a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.

Prin urmare, în situația în care instanța de judecată apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale urmează să admită cererea de chemare in garanție si sa oblige părțile chemate în garanție să vireze sumele către bugetul local al județului Tulcea pentru C. Județean de Resurse și de Asistență Educațională.

La data de 21 aprilie 2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

Cererea de chemare în garanție precum și cererea de chemare în judecată au fost comunicate chemaților în garanție Ministerului Educației Naționale și Ministerului Finanțelor Publice.

La data de 07 mai 2015, M. Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, în sensul material în baza art. 2517 din Codul civil și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice motivat de faptul că raporturile obligaționale stabilite în baza legii de organizare și funcționare a structurilor în cadrul cărora se manifestă reclamanta nu include și M. Finanțelor Publice, astfel încât drepturile solicitate și neacordate să își aibă izvorul în acestea. M. Finanțelor Publice este terț atât în relația cu reclamantul cât și cu angajatorii acestuia și orice obligație asumată sau opozabilă structurilor în cauză nu urmează a-i fi imputabilă.

La data de 07 mai 2015, M. Educației Naționale a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În susținerea excepției, chematul în garanție a arătat în esență că, între M. Educației și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații cu privire la calcularea și plata drepturilor salariale.

Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.

Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.

Potrivit art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 în coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. Educației Naționale în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.

M. nu are calitate de angajator față de reclamant, conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, didactic auxiliar sau administrativ, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.

M. Educației nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

Conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001 se prevede: „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.

M. Educației nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.

Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister.

Se mai arată că, în ipoteza admiterii unei astfel de cereri de chemare în garanție, M. Educației, nefiind angajatorul personalului didactic din învățământ nu poate calcula și plăti salariile acestora, o asemenea obligație este imposibil de executat.

În domeniul bugetar, procedura privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice sunt supuse normelor de drept public, astfel încât în acest domeniu nu se pot realiza negocieri.

Potrivit art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1(2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.”

Ori, sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale conform prevederilor legale.

Prin aceeași întâmpinare, s-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere următoarele:

Condițiile acordării de dobânzii legale (daune-interese) sunt reglementate în art. 1530 din noul Cod civil - L. nr. 287/2009. Analizând fiecare condiție în parte, este evidentă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Educației raportat la solicitările reclamantului.

O primă condiție, neexecutarea obligației, nu poate fi reținută ca aplicabilă M.E.C.S., întrucât nu există obligație din partea ministerului de a plăti salarii angajaților instituțiilor de învățământ preuniversitar.

Între M. Educației și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații cu privire Ia calcularea și plata drepturilor salariale. M. Educației Naționale nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.

M. nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic.

Existența prejudiciului trebuie dovedită de către reclamanți, așa cum trebuie dovedită și legătura de cauzalitate între neexecutarea unei eventuale obligații și prejudiciu.

Așadar, nu poate exista corelație între un eventual prejudiciu și obligațiile ministerului, acestea fiind expres reglementate atât în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, cât și în Legea învățământului nr. 84/1995. Potrivit art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011 în coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. Educației Naționale în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.

Față de aceste considerente solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Relativ la cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice, instanța, o va respinge ca nefondată, având în vedere următoarele considerente.

Este adevărat că, între pârâtă și M. Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar.

În cadrul procesului bugetar M.F.P. repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, însă acesta nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.

M.F.P. are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute la art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din HG nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Chiar și în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar M.F.P. la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.

Așadar, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv C. Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea și M.F.P., nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.

În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr. 10/19 septembrie 2011 publicată în M.O. nr. 786/4 noiembrie 2011, astfel că, instanța urmează a respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a M.F.P.

Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:

M. Educației nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.

Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister.

Art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede că: „(l) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.

(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale și pentru servicii;

e) cheltuielile cu întreținerea curentă.(...)

(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.”

Conform art. 111 din Legea nr. 1/2011 de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:

„a) finanțarea programelor naționale ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) componența locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;

c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica M., etnicii români din afara granițelor țării, precum și bursele pentru elevii străini;

d) organizarea evaluărilor, a simulărilor și a examenelor naționale;

e) perfecționareapregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor și strategiilor Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

f) finanțarea, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, de modernizare și de dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;

g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;

h) finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ.”

Așadar, din prevederile legale anterior citate rezultă cu claritate că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul local este consiliul local, finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nerealizându-se prin M.E.N., ci prin consiliile locale.

Așa fiind, reținând argumentele anterior expuse, instanța urmează a respinge ca nefondată și cererea de chemare în garanție a M.E.N.

Având în vedere că au fost respinse ca nefondate cererile de chemare în garanție a M.E.N., instanța nu s-a mai preocupat de analiza excepțiilor invocate de aceștia prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 3312/28.08.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul civil nr._, rămasă definitivă la data de 21 octombrie 2013 prin neapelare, reclamantul a obținut, în contradictoriu cu pârâtul plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare prevăzut de dispozițiile Legii nr. 221/2008 pentru aplicarea O.G. nr. 15/2008, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009, a OUG nr. 1/2010 și ale Legii nr. 285 și cele efectiv plătite, aferente perioadei 01 mai 2010-13 mai 2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și echivalentul în lei reprezentând ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe pe suport electronic necesare îmbunătățirii activității didactice, prevăzute de Legea nr. 315/2006, aferente semestrului I din 2010.

Relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.

La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu.”

Titlul executoriu depus la dosarul cauzei datează din anul 2013 și încă nu a fost pus în executare în totalitate.

În cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 Cod Civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.

În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.

Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.

Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Față de considerentele arătate, tribunalul urmează a admite acțiunea și a obliga pârâtul la plata către reclamant a daunelor interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr.3312/28.08.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul civil nr._, rămasă definitivă la data de 21 octombrie 2013 prin neapelare, începând cu data de 18 martie 2015 și până la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul N. G., domiciliat în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., ..

Obligă pârâtul la plata către reclamant a daunelor interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr.3312/28.08.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul civil nr._, rămasă definitivă la data de 21 octombrie 2013 prin neapelare, începând cu data de 18 martie 2015 și până la data plății efective.

Executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,

Ș. R. G. T. și C. T.

GREFIER,

E. G.

Red. Asist. Jud. GT/07.07.2015

Tehnored. gref. GE/RM/08.07.2015 – ex. 6

← Pretentii. Sentința nr. 1038/2015. Tribunalul TULCEA		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul TULCEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul TULCEA