Pretentii. Sentința nr. 1038/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1038/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2359/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1038/2015
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cererii în materia litigii de muncă formulată de reclamanta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta Z. T. C. cu domiciliul în C., ..64, jud. C., având ca obiect pretenții.
Dosarul a avut termen la data de 03 iunie 2015, cele consemnate în încheierea din acea dată fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea formulată la data de 29 decembrie 2014 sub nr._, reclamanta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI TULCEA a solicitat obligarea pârâtei Z. T. C. la restituirea sumei de 76.327 lei, reprezentând cheltuieli de personal în perioada octombrie 2008 - decembrie 2013, pentru efectuarea pregătirii postuniversitare medicale necesare obținerii titlului de medic specialist.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2008 a solicitat Ministerului Sănătății organizarea rezidențiatului pe post pentru specialitatea laborator, având în vedere lipsa de medici specialiști de laborator la nivelul Direcției de S. Publică a Județului Tulcea.
Se mai arată că în anul 2008 pârâta dr. Z. T. C. a solicitat participarea la concursul național de rezidențiat pentru postul de medic la Direcția de S. Publică a Județului Tulcea, astfel că după promovarea concursului de rezidențiat, în baza prevederilor art. 193 din Codul muncii și a prevederilor art. 6 din OG nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat cu nr. 211/01.10.2008 și actul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă, în care este prevăzută obligația medicului de a lucra la Direcția de S. Publică a Județului Tulcea cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat, după obținerea titlului de medic specialist.
Se mai susține că potrivit art. 6 alin.5 din OG nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului „Rezidenții care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat în condițiile prevăzute la alin. (l)-(3) încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. ”
Conform art. 193 alin. (2) din Codul muncii „Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă. ”
S-a mai învederat că potrivit prevederilor art. 197 din Codul muncii, pe toată durata formării profesionale, respectiv perioada pregătirii pentru obținerea titlului de medic specialist, pârâta a beneficiat de toate drepturile salariale, conform contractului individual de muncă nr. 211/01.10.2008 încheiat cu Direcția de S. Publică a Județului Tulcea, acestea fiind asigurate de la bugetul Ministerului Sănătății.
S-a mai precizat că în perioada 2008-2013, pârâta s-a pregătit la nivelul centrelor universitare cu facultăți de medicină acreditate, prin departamentele de învățământ postuniversitar medical, efectuând pregătirea de specialitate în unități sanitare publice acreditate.
S-a mai menționat că potrivit actului adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr. 211/01.10.2008, obligația pârâtei era să lucreze în unitatea unde și-a ales postul - respectiv Laborator microbiologie din cadrul Direcției de S. Publică a Județului Tulcea cel puțin 4 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist, nerespectarea obligației atrăgând suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Obligația medicului specialist să lucreze în postul ales este prevăzută expres în OG nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului.
S-a mai arătat că după obținerea titlului de medic specialist, pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul adițional - respectiv de a lucra cel puțin 4 ani în cadrul Laboratorului de microbiologie din cadrul D.S.P.J. Tulcea.
S-a mai susținut că la data de 24.09.2014, la Direcția de S. Publică a Județului Tulcea a fost înregistrată cererea nr. 8084/24.09.2014 prin care pârâta și-a înaintat demisia din funcția de medic specialist începând cu data de 01.10.2014.
Conform prevederilor art. 198 din Codul muncii, salariații care au beneficiat de un stagiu de formare profesională inițiat de angajator nu pot avea inițiativa încetării contractului de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional.
S-a mai învederat că potrivit prevederilor actului adițional nr. l de la contractul individual de muncă nr. 211/01.10.2008, în care este prevăzută obligația medicului de a lucra pe postul ales la Direcția de S. Publică a Județului Tulcea cel puțin un număr 4 ani - durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat, după obținerea titlului de medic specialist, reclamanta a calculat valoarea cheltuielilor de personal încasate de pârâtă în perioada pregătirii în rezidențiat.
Prin notificarea nr._/19.11.2014, pârâta a fost înștiințată că are obligația să restituie suma de 76.327 lei reprezentând cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat (2008-2013), ca urmare a nerespectării clauzei de a lucra pe postul ales la Direcția de S. Publică a Județului Tulcea un număr egal de ani cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 C., art. 18 alin. (8) din OG nr. 18/2009, art. 198 alin (3) din Codul muncii și art. 6 alin. (7) din OG nr. 12/2008.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaților cu nr. 211/01.10.2008, actul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr. 211/01.10.2008, certificatul pârâtei de confirmare în specialitatea medicină de laborator, cererea de demisie a pârâtei, înregistrată la DSPJ Tulcea cu nr. 8084/22.09.2014, notificarea nr._/19.11.2014, situația privind sumele care trebuiesc restituite și legislații în materie.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, la data de 25 martie 2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări privind cheltuielile de personal prin care a arătat că acestea reprezintă veniturile nete încasate de pârâtă în perioada octombrie 2008-decembrie 2013, pentru efectuarea pregătirii postuniversitare medicale necesare obținerii titlului de medic specialist.
S-a mai arătat că, veniturile nete încasate reprezintă salariul de bază și sporul corespunzător acordat pentru condiții deosebite de muncă, iar potrivit OG nr.18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, cheltuielile de personal plătite pe perioada pregătirii în rezidențiat sunt considerate cheltuieli ocazionate de pregătire profesională.
A mai arătat reclamanta că, sumele solicitate au fost calculate în conformitate cu prevederile OG nr.18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului și a actului adițional nr.1 la contractul individual de muncă nr.211/01.10.2008 urmare a nerespectării de către pârâtă a obligației asumate.
În privința excepției prescripției extinctive, excepție ce urmează a fi examinată cu prioritate având în vedere prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pentru pretențiile cuvenite perioadei anterioare datei de 1.10.2011, dreptul la acțiune este prescris conform art. 3 din Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 201 din Legea Nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ,,prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codul civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, inclusiv în ceea ce privește constatarea din oficiu”.
În consecință, în privința instituției prescripției extinctive sunt aplicabile prevederile Decretului Nr. 167 din 10 aprilie 1958, însă numai pentru acele pretenții al căror termen de prescripție a început și nu este împlinit la data intrării în vigoare a Codul civil, respectiv 1.10.2011.
Pentru daunele moratorii pretinse în cauza pendinte, pretenții constând în prestații succesive în cazul cărora dreptul la acțiune s-a născut începând cu data de 1.10.2011, sunt aplicabile prevederile N.C.C.
Se reține că potrivit art. 2512 din Legea Nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, ,,Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.”
În cauză pârâții nu au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În consecință, tribunalul nu poate aplica prescripția din oficiu și pentru perioada ulterioară datei de 1.10.2011.
Astfel, Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 reglementează instituția prescripției după cum urmează:
Art. 1 ,,Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Art. 3 ,,Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.”
Art.12 ,,În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Art.12 ,, Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.” b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;”
Așa fiind, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând pretențiile aferente perioadei octombrie 2008 – 30 septembrie 2011, ca fiind prescrise.
Examinând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de angajator și pârâtă, în calitate de persoană salariată, au fost stabilite raporturi de muncă, în baza contractului individual de muncă nr. 211/01.10.2008, pe o durată nedeterminată (fila 8 din dosar).
Potrivit lit. E din contractul individual de muncă, pârâta a fost încadrată ca medic rezident, conform clasificării ocupațiilor din România.
Prin actul adițional nr. 01/01.10.2008 la contractul mai sus menționat, s-a stipulat, în temeiul prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 și art. 6 din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, obligația pârâtei de a lucra la Autoritatea de S. Tulcea cu care a încheiat contractul individual de muncă, cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat (fila 10).
În ipoteza contrară, s-a mai inserat, la art. 2 din actul adițional, obligarea salariatului la suportarea „tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada lucrată din perioada stabilită.”
Clauza mai sus menționată nu face nicio distincție în ceea ce privește nerestituirea drepturilor cu caracter salarial de care a beneficiatpârâta, ca o consecință a muncii prestate în cadrul unității medicale reclamante pe durata rezidențiatului (contravaloarea muncii prestate).
Prin cererea înregistrată sub nr. 8084/24.09.2014 pârâta a solicitat reclamantei aprobarea demisiei, începând cu data de 01 octombrie 2014.
Reclamanta a mai emis nota de calcul a venitului net pentru pârâtă, în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2013 acesta reprezentând suma totală de 76.327 lei (fila 15 din dosar).
Litigiul dedus judecății relevă atât lipsa caracterului coerent al clauzei de restituire de către salariat a tuturor cheltuielilor de personal (în esență, prin încălcarea unor principii fundamentale ce garantează drepturile lucrătorilor la protecție socială, securitate și sănătate în muncă și plata salariului pentru munca prestată), cât și neîndeplinirea condiției caracterului sistematic al obiectivului urmărit, întrucât obligația de restituire a tuturor cheltuielilor de personal subzistă chiar dacă medicul este reîncadrat la o altă unitate spitalicească, astfel încât sistemul sanitar beneficiază de cunoștințele teoretice și practice de specialitate dobândite în perioada rezidențiatului.
În ceea ce privește prima . considerații care se opun recunoașterii faptului că aplicarea în speță a prevederilor actului adițional ce conține clauza penală mai sus descrisă ar putea garanta realizarea obiectivelor menționate mai sus, tribunalul reține că și potrivit art. 18 alin. 6 din O.G. nr. 18/2009 și art. 17 alin. 2 din O.G. nr. 18/2009, care a abrogat OG 12/2008, rezidenții încheie cu unitatea sanitară contracte individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată, de unde rezultă că pe durata contractului le sunt aplicabile dispozițiile de drept substanțial specifice jurisdicției muncii, care nu exclud, ci sunt complementare clasificării perioadei de rezidențiat ca reprezentând o formă specifică de învățământ postuniversitar, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 18/2009.
În alte cuvinte, caracterul specific al acestei forme de învățământ se circumscrie încadrării relațiilor de natură juridică născute între rezident și unitatea spitalicească ca aparținând categoriei raporturilor de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 211/01.10.2008 încheiat între părți.
Prin acțiunea dedusă judecății pârâtei i s-a solicitat de către angajator restituirea contravalorii drepturilor salariale plătite în perioada rezidențiatului pe post, în sumă de 76.327 lei, ce reprezintă drepturi câștigate, ca echivalent al activităților efectiv prestate, în baza contractului individual de muncă.
Restituirea acestei sume de către pârâtă ar echivala cu o încălcare a dreptului la o salarizare echitabilă, care să asigure lucrătorilor și familiilor acestora un nivel de trai satisfăcător (garantat de art. 4 din Carta socială a Consiliului Europei, semnată la Torino la 18.10.1961, referită expres în preambulul și art. 137 – fostul art. 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeană), dar și a dreptului la câștigarea existenței prin muncă (art. 1 alin. 2 din Carta socială revizuită) și a dreptului la protecția sănătății lucrătorilor (art. 11 din Carta socială revizuită).
În esență, această restituire ar echivala cu o depășire a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului propus, cu încălcarea evidentă a ultimei condiții din textul de compatibilitate statuat de CJCE în cauza Gebhard, mai sus nominalizată.
Pe de altă parte, însă nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii, potrivit cu care salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Așadar, drepturile salariale încasate de pârâtă în perioada rezidențiatului, în baza contractului individual de muncă nr. 211/01.10.2008, sunt pe deplin cuvenite pârâtei pentru munca prestată la reclamantă în acest interval de timp.
Trebuie avută în vedere împrejurarea că plata salariului pentru perioada de rezidențiat s-a realizat de către Direcția de S. Publică Județeană Tulcea, însă din fondurile puse la dispoziție pentru medicii rezidenți, de către Ministerul Sănătății, așa cum de altfel însăși reclamanta recunoaște prin acțiune.
Având în vedere că și ulterior datei de la care a încetat raporturile de muncă cu reclamanta, pârâta a continuat să lucreze tot într-un spital public, se apreciază că banii utilizați de stat, pentru formarea sa profesională, sunt utilizați tot pentru a presta activitate de medic în interes public, finanțat tot de Ministerul Sănătății.
Este știut faptul că salariul este considerat corolarul dreptului la muncă, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în aceasta stipulându-se fără echivoc faptul că: „Cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient, care să îi asigure lui și familiei lui, o existență conformă cu demnitatea umană.”
Totodată, conform prevederilor art. 38 din Codul muncii, drepturile salariale nu pot face obiectul unei renunțări sau limitări.
Sunt avute în vedere și prevederile art. 41 din Constituția României, conform cu care dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea locului de muncă fiind liberă.
În aceste condiții, singura interpretare permisă, astfel încât clauza din actul adițional să producă efecte juridice, este aceea că pârâta care nu respectă obligația asumată trebuie să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa profesională, altele decât drepturile de natură salarială acordate în baza contractului individual de muncă, cum ar fi, de exemplu, prima de instalare, care în speță nu a fost solicitată de către reclamantă.
În ipoteza contrară, care nu poate fi primită, obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale încasate legal pe parcursul anilor de rezidențiat ar echivala cu încălcarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire.
Prin decizia nr. 5/2014, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 71 din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. 8 din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 și art. 159 din Codul muncii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sintagma „cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medicul rezident, pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlul de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută de actul adițional la contractul individual de muncă.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor de personal aferente perioadei 01 octombrie 2011 - decembrie 2013, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în cauza privind pe reclamanta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta Z. T. C. cu domiciliul în C., ..64, jud. C., având ca obiect pretenții.
Respinge pretențiile aferente perioadei octombrie 2008-30 septembrie 2011, ca fiind prescrise.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor de personal aferente perioadei 01 octombrie 2011-decembrie 2013, ca nefondat.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier
E. G.
Red. Jud.RS/08.07.2015
Tehnored. Gref. GE/23.06.2015/RM/09.07.2015 - ex.4
./
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
