Contestaţie act. Sentința nr. 270/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 270/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2001/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 270/2015
Ședința publică de la 16 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. N.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza litigiu de muncă, formulată de către contestatorul V. G., domiciliat în Tulcea, . Plaza, ., județul Tulcea în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S.R.L., cu sediul în ., construcția C5, județul Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. A.”, București, .. 4, ., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal, s-a prezentat avocat Vizauer L., pentru contestator lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că termenul a fost acordat pentru studiul înscrisurilor, după care:
Apărătorul contestatorului solicită instanței să constate că intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinarea și înscrisurile atașate în termenul prevăzut de lege.
Cu privire la înscrisurile ulterioare datei de emitere a deciziei de suspendare a contractului de muncă, solicită avocat Vizauer L., îndepărtarea acestora.
Cu privire la calitatea de reprezentant a avocatului intimatei, arată apărătorul contestatorului că acesta nu are drept de reprezentare, invocând în acest sens sentința civilă nr. 2107/2014, pe care o atașează la dosarul cauzei.
Totodată depune la dosarul cauzei și dovada existenței pe rolul Tribunalului Tulcea a dosarului nr._, având ca obiect contestație deciziei de concediere.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 5/30.09.2014 ca netemeinică și nelegală.
Susține avocat Vizauer L. că, prin Decizia nr.5/30.09.2014, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă a contestatorului, dar că V. G. nu a avut nici un fel de cunoștință despre această cercetare disciplinară, nefiind convocat.
Se menționează că decizia de suspendarea a fost motivată sumar în fapt și în drept, lipsind cu desăvârșire perioada suspendării contractului de muncă.
De asemenea, a învederat apărătorul contestatorului că acesta avea funcția de administrator al societății iar la momentul emiterii deciziei de suspendare, contestatorul fusese revocat din funcția de administrator printr-o hotărâre A.G.A. Astfel, se arată că intimata a procedat la suspendarea unei funcții pe care contestatorul nu o mai deținea.
Avocat Vizauer L. a concluzionat că intimata a urmărit doar îndepărtarea contestatorului din incinta societății și interzicerea oricărui acces, având în vedere situația conflictuală existentă între acesta și asociatul majoritar, în condițiile în care V. G. fost numit și administrator sechestru de către creditorii societății pârâte, solicitând instanței anularea deciziei de suspendare, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite dacă nu ar fi fost emisă această decizie și la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr._, V. G. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5 din 30.09.2014, emisă de S.C. P. S. S.R.L. Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală și netemeinică, repunerea părților în situația anterioară, plata unor despăgubiri egale cu veniturile de care ar fi beneficiat, dacă nu ar fi fost emisă decizia contestată, cât și plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
In motivare, contestatorul a arătat că, la data de 01.10.2014, i-a fost comunicată decizia nr. 5/30.09.2014, prin care s-a procedat la suspendarea contractului său individual de muncă, începând cu data de 01.10.2014, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. a), pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară.
Contestatorul a precizat că a obținut și calitatea de administrator al intimatei, până la data de 27.08.2014, dată la care, prin Hotărârea A. a fost revocat din această funcție.
S-a subliniat că, motivul pentru care angajatorul a luat această măsură, este determinat de o așa-zisă cercetare disciplinară prealabilă, despre care nu are cunoștință.
A menționat contestatorul că, nici până la data introducerii acțiunii nu i-au fost comunicate faptele ce i se impută și care ar putea avea caracterul unei abateri disciplinare, nefiind convocat în condițiile art. 251 alin. 2 și 4 din Codul Muncii.
S-a învederat că, întrucât suspendarea are caracter temporar, angajatorul are obligația de a preciza, fără echivoc, cauza care determină suspendarea, data când începe și când se termină, întrucât instituția suspendării este unul dintre instrumentele prin care se asigură și protecția salariatului și nu doar a intereselor angajatorului.
In dovedire, contestatorul a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: raport per salariat – Revisal, cererea adresată contestatorului de către administratorul intimatei fără dată și număr înregistrare, decizia nr. 5/30.09.2014, decizia civilă nr. 333/7 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, sentința civilă nr._ pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, Hotărârea A. a S.C. P. S. S.R.L. din 27.08.2014 și sentința civilă nr. 2107/19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
In ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
In esență, intimata a arătat prin întâmpinare că, prin Hotărârea A. a S.C. P. S. S.R.L. din 27.08.2014, au fost revocați administratorii societății, printre care și reclamantul, fiind numit în funcție de administrator D. M..
Observând lipsa unor bunuri, cât și folosirea bunurilor aparținând societății, în interes personal, de către contestator, noul administrator al intimatei, a dispus la data de 30.09.2014, inventarierea patrimoniului S.C. P. S. S.R.L., sens în care a și fost numită o comisie de inventariere.
S-a precizat că, pentru preîntâmpinarea unor acțiuni păgubitoare pentru societate sau a altor abateri disciplinare, s-a dispus cercetarea disciplinară a contestatorului și suspendarea pentru perioada cercetării disciplinare prealabile, începând cu data de 01.10.2014, a contractului individual de muncă nr. 1 din 17.08.2011 pe care contestatorul îl avea încheiat cu intimata.
A subliniat intimata că, în speță, contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă la data de 29.10.2014, orele 12,00, ocazie cu care nu a putut justifica sau argumenta lipsa acestor bunuri din gestiune, astfel că, ulterior, prin decizia nr. 1/29.10.2014, acesta a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
S-a arătat că, revocarea contestatorului din funcția de administrator statutar al societății prin hotărârea A. din 27.08.2014 nu poate echivala cu o desfacere a contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, întrucât în prima situație operează Legea nr. 31/1990 republicată, iar în cea de-a doua, prevederile Codului muncii, în speță contestatorul reclamând raporturi juridice eminamente de dreptul muncii.
A învederat intimata că, în Codul Muncii nu se stipulează că în cuprinsul deciziei trebuie menționată expres data până la care este suspendat contractul de muncă și nici despre forma expresă pe care trebuie să o îmbrace decizia de suspendare a raporturilor de muncă.
In apărare, intimata a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: fișa postului de administrator societate, contract individual de muncă nr. 1/17.08.2011, lista de inventar din 01.10.2014, procese-verbale nr. 276/02.10.2014, nr. 281/02.10.2014, nr. 282/02.10.2014, decizia de inventariere din data de 30.09.2014, decizia nr. 5/30.09.2014, convocarea contestatorului la cercetarea disciplinară, decizia nr. 1/29.10.2014, procesul-verbal din 29.10.2014.
Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța va reține următoarele:
Conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, „Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel”.
In speță, intimata avea obligația să depună întâmpinarea în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 din Codul de procedură civilă, aceasta înțelegând să o depună abia în ședința din data de 19 ianuarie 2015, așadar cu mult peste termenul anterior precizat.
In consecință, conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe.
Se reține că, între părți, s-au derulat raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 1/17.08.2011, așa după cum rezultă din raportul Revisal aflat n copie la dosarul cauzei.
Prin decizia nr. 5/30.09.2014 emisă de intimată, s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.2014, să se suspende contractul individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 52 alin. 1 din Codul muncii, pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă.
Pentru a se dispune de această manieră, în preambulul deciziei contestate au fost avute în vedere prevederile art. 49, coroborat cu art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii și ale legislației în vigoare, cât și împrejurarea că, la data de 30.09.2014, s-a demarat procedura de cercetare disciplinară a contestatorului.
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii:
„Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, în următoarele situații:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii”.
Insă, angajatorul nu poate dispune suspendarea contractului individual de muncă al salariatului, decât în măsura în care aceasta se bazează pe criterii obiective, este dispusă cu bună-credință și este necesară pentru asigurarea cercetării prealabile corecte a abaterii săvârșite de salariat.
Așadar, suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii poate fi dispusă strict pentru perioada în care angajatorul desfășoară orice fel de formalități și demersuri pentru analiza circumstanțelor care generează suspiciunea unei abateri disciplinare din partea salariatului.
Or, momentul de început al declanșării procedurii cercetării disciplinare prealabile poate fi momentul emiterii deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinară prealabilă (având în vedere că, efectiv și practic, din acest moment persoana în cauză, respectiv comisia, declanșează acțiuni de verificare și cercetare) sau orice alt moment ulterior, până la finalizarea procedurii cercetării disciplinare prealabile, suspendarea contractului individual de muncă putând fi dispusă de la data declanșării efective a cercetării disciplinare prealabile.
In speță, se observă însă că, decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului nr. 5 din 30.09.2014, a început să își producă efectele începând cu data de 01.10.2014, iar cercetarea disciplinară prealabilă a acestuia s-a realizat (conform procesului-verbal aflat în copie la fila 78 din dosar), abia la data de 29.10.2014, așadar abia peste 28 de zile de la data suspendării contractului de muncă, dispusă prin decizia contestată.
Așa fiind, instanța reținând dispozițiile legale sus-citate și față de considerentele mai sus expuse, urmează să admită contestația, anulând decizia nr. 5/30.09.2014, emisă de S.C. P. S. S.R.L. Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
De asemenea, instanța va dispune reintegrarea contestatorului în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Va obliga intimata la plata către contestator a unor despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Totodată, va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Conform art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe.
Admite contestația formulată de către contestatorul V. G., domiciliat în Tulcea, . Plaza, ., județul Tulcea în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S.R.L., cu sediul în ., construcția C5, județul Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de avocat „D. C. A.”, București, .. 4, ., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Anulează decizia nr. 5 din 30.09.2014, emisă de S.C. P. S. S.R.L. Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Dispune reintegrarea contestatorului în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Obligă intimata la plata către contestator a unor despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L. N. G. T. C. T.
GREFIER,
E. L. I.
04.03.2015
Red.As.jud.GT
Tehnored.DS/ex. 4
11.03.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 690/2015. Tribunalul TULCEA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
