Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 224/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 224/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1074/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 224/2015
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă, privind pe reclamanta I. M., domiciliată în Tulcea, ..180, ., ., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „V. A.” NUFĂRU, jud. Tulcea, cu sediul în loc. Nufăru, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea pârâtei să formuleze concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 11 februarie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 29 mai 2014, I. M. a chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA G. „V. A.” Nufăru, județul Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.09.2011 până la 31.08.2012, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
In motivare, reclamata a arătat că este de notorietate faptul că Tribunalul Tulcea a admis acțiunile formulate și a obligat unitățile de învățământ la calculul și plata diferențelor de drepturi salariate neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății. Instanța de judecată a constatat astfel și în ceea ce o privește că trebuia să beneficieze, pentru perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, de dispozițiile Legii nr. 221/2008. Prin actul normativ respectiv, s-a aprobat ca, începând cu data de 1 octombrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei. Legea nr. 221/2008 a fost declarată constituțională în cadrul controlului anterior de constituționalitate: la sesizarea Guvernului, Legea nr. 221/2008 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituțională.
Soluția instanței investite cu soluționarea litigiului de muncă a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, prin Decizia nr. 3/04.04.2011 (dosar nr 2/2011) a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de Conducere al Curții de Apel G. și de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dispunând în consecință următoarele: „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariate cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariate efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.”
Decizia respectivă este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Se mai arată că, în condițiile în care Tribunalul a apreciat (ceea ce, ulterior, înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat), în mod corect, că salariile personalului didactic trebuiau calculate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2009 inclusiv până la data de 31 decembrie 2009, raportat la dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, același sistem de calcul trebuia aplicat și ulterior datei de 01.01.2010, astfel încât salariile din anul 2010 să fie la același nivel cu cele din decembrie 2009.
În acest sens, Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat, prin decizia RIL nr. 11/08.10.2012 (dosar nr. 10/2012), că: „în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 (...) si ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012), Înalta Curte a reținut că: „Potrivit art., 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă" (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.”
Deci, atât Curtea Constituțională (prin Decizia nr. 877/28.06.2011), cât și Înalta Curte de Casație și Justiție (prin Decizia RIL nr. 11/08.10.2012), au statuat că la data de 01.01.2010, reîncadrarea si salarizarea personalului didactic trebuiau făcute conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
În raport de prevederile art. 3307 din Codul de procedură civilă, Decizia RIL nr.11/2012 era obligatorie. Pentru a fi aplicată în litera și spiritul său, se impunea acordarea drepturilor nu doar până la data de 31.12.2010, ci și ulterior, mai ales în condițiile în care au fost în vigoare prevederi legale similare celor cuprinse în Legea nr. 330/2009 - ne referim, desigur, la art. 3 lit. c) si art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Acest din urmă text de lege prevede: „(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Rezultă deci, fără putință de tăgadă, faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 si majorat cu 15%. potrivit Legii nr. 285/2010
A precizat reclamanta că, așa cum chiar Tribunalul a consfințit prin sentințele pronunțate deja), conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 si art. 30 din Legea nr. 330/2009 si la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic si didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
În ceea ce privește anul 2012, a învederat reclamanta că, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Arată reclamanta că, având în vedere faptul că și-a păstrat calitatea de cadru didactic și față de economia dispozițiilor Legii nr. 63/2011, este evident că trebuia să beneficieze și în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
Reclamanta precizează că, în sensul celor susținute mai sus, s-a pronunțat și Tribunalul Argeș, care a admis cererile formulate de organizațiile sindicale și a acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 si urm. si art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate, adeverința nr. 824/21.05.2014 eliberată de Școala G. „V. A.” Nufăru, județ Tulcea și practică judiciară: sentința civilă nr._/22.10.2013 a Tribunalului Argeș, sentința civilă nr. 9646/27.06.2013 a Tribunalului Argeș, Decizia nr._/21.11.2012 a Curții de Apel C., extras de pe portalul Curții de Apel Pitești, sentința civilă nr._/22.11.2013 a Tribunalului Argeș.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Astfel, s-a arătat că, în tot cuprinsul cererii de chemare în judecată se invocă doar Legea nr.330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 toate privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, omițându-se în mod intenționat actul normativ special/specific personalului didactic și auxiliar didactic care, din anul 2011 are o lege de salarizare.
Învederează pârâta că, în anul 2011, personalul didactic și auxiliar didactic din învățământ a fost salarizat potrivit Legii nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, act normativ publicat în MO nr. 323 din data de 10 mai 2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ " (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până ia 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.”
Art. 2 prevede "(l)încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi."
În aceeași ordine de idei și art. 6 prevede; "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, a stabilit salarizarea personalului din învățământ, reglementând creșteri salariale constând în majorarea coeficientului de multiplicare utilizat la stabilirea salariilor de bază pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare.
Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, au fost modificate succesiv prin:
- O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008;
- O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 pentru creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008;
- O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009;
- O.U.G. nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009;
- O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009.
Efectele produse de diversele acte normative anterior menționate, respectiv de deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, au fost interpretate în mod diferit de către instanțele judecătorești în cadrul acțiunilor prin care s-au solicitat creșterile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, soluțiile pronunțate de către acestea fiind sintetizate chiar în expunerea de motive a legii nr.63/2011.
S-a precizat că prin Decizia nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursurile în interesul legii, statuând: "Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009."
În acest context specific salarizării personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, și față de impactul financiar suplimentar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011 pe care această situație l-a generat, Guvernul a promovat prin procedura angajării răspunderii legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Arată pârâta că, reclamanta nu amintește nimic despre prevederile acestei legi nr. 63/2011, temeiul juridic al acțiunii sale privind drepturile salariale pentru perioada 01.09._12 fiind doar O.G nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, din cursul anului 2011.
Atât actele normative cât și deciziile I.C.C.J. privesc cauze în care se solicită drepturi salariale corespunzătoare perioadei în care actele normative sus citate constituiau temei juridic pentru acordarea acestor drepturi.
Mai mult, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în RIL nr. 11/2012, așa cum arată și extrasul inserat de reclamantă este valabil pentru salariul stabilit începând cu data de 01.01.2010, drept pe care reclamanta l-a obținut prin sentința civilă nr. 4835/2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 3 octombrie 2012.
În ceea ce privește practica judiciară depusă în probatoriu, a precizat pârâta că sentințele civile pronunțate de Tribunalul Argeș nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât aceste sentințe civile nu au fost supuse controlului Curții de Apel, nefiind promovat recurs împotriva acestor sentințe judecătorești.
S-a subliniat că au existat numeroase alte decizii prin care au fost respinse criticile de neconstituționalitate ale Legii nr. 63/2011, invocate de reclamanții din dosarele în care se cereau drepturi salariale în care acestea se stabileau conform acestei legi.
Exemplifică pârâta cu deciziile nr. 130/2012, 642/2012, 291/2014.
S-a învederat că, în esență, Curtea Constituțională a statuat faptul că "Actul normativ criticat stabilește, in esența, drepturile de natura salariala cuvenite personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant începând cu data intrării in vigoare a acestei legi si pana ia 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de natura salariala, in anul 2011, pentru categoria profesionala vizata (art. 6 din lege).
Examinând atât expunerea de motive a legii ce face obiectul sesizării, precum si punctul de vedere exprimat de Guvern, se constata ca aceasta lege temporara a fost promovata in scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul sa își îndeplinească obligațiile constituționale menționate, prin aplicarea masurilor preconizate urmând sa se asigure existenta fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din invatamant sa își poată primi drepturile cuvenite, in aceleași condiții, fără discriminări. In plus, drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin noua reglementare.
Arată pârâta că legea privind încadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant a fost adoptata pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitara a domeniului vizat.
S-au atașat întâmpinării o . înscrisuri în copie: sentința civilă nr. 3729/01.10.2013 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr. 4835/05.09.2012 a Tribunalului Tulcea, încheierea din data de 03.10.2012, Decizia nr. 575/4.05.2011, Decizia nr. 31/05.02.2013, Decizia nr. 291/22.05.2014, toate aparținând Curții Constituționale.
La data de 27 august 2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea pârâtei, extras de pe portalul Curții de Apel Curtea de Argeș și precizări completatoare la cererea de chemare în judecată, prin care solicită întregirea cererii introductive cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata compensațiilor tranzitorii (2 % din salariul de bază), a sporului de zonă (3 % din salariul de bază) si a indemnizației de dirigentie (10 % din salariul de bază) pentru aceeași perioadă 01.09._12 și actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
De asemenea, a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Arată reclamanta că, potrivit prevederilor art. 11, alin. (2) din Capitolul I la Anexa nr. 5 din Legea nr. 63/2011 - Legea salarizării personalului didactic la stabilirea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar „Compensațiile tranzitorii se acordă doar persoanelor care la data de 31 decembrie 2010 beneficiau de sporurile pentru care se acordă aceste compensații. ”
Precizează reclamanta că, la data de 31.12.2010, în calitatea sa de cadru didactic, a beneficiat de aceste compensații, pe care, de altfel, le-a și primit în prima parte a anului 2011, considerând că trebuie să le primească și în perioada mai sus menționată.
Susținerea sa se întemeiază pe faptul că, deși aceste drepturi salariale, pe care le solicită acum, sunt prevăzute atât în contractul său individual de muncă
pentru anii 2011 și 2012, cât și în Decizia nr. 48/27.06.2011, în realitate ele nu i-au fost acordate niciodată.
Arată reclamanta că, în temeiul art. 272 din Codul Muncii „sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”, astfel încât, solicită a se dispune pârâtei să depună la dosarul cauzei probatoriul aferent, dacă susține contrariul afirmațiilor sale. De asemenea, menționează că, în conformitate cu prevederile art. 273 din același cod „administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia. ”
Astfel, solicită reclamanta a se dispune obligarea pârâtei la plata și a . cuantum de 2 % din salariul de bază și a sporului de zonă în procent de 3 % din salariul de bază pentru perioada 01.09._12.
În susținerea cererii sale, reclamanta înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, sens în care arată că, prin Sentința Civilă nr. 4835/05.09.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr._, i-au fost acordate drepturile salariale și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, respectiv până la data de 31.08.2011, astfel că, rezultă, fără putință de tăgadă, că și ulterior datei de 31 august 2011, respectiv până la data de 31.08.2012, salariile pot și trebuie să fie calculate în raport de valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății.
Tot ca autoritate de lucru judecat, invocă reclamanta și Sentința Civilă nr. 9646 /27.06.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr._/109/2012 și anexată la cererea introductivă ca practică judiciară, în care instanța apreciază în sensul celor susținute mai sus și constată că “pentru identitate de rațiune, reclamanții trebuie să beneficieze de drepturile salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite de O.G. nr. 15/2008 si după . Legii nr. 63/2011, la data de 13.05.2011.
Reclamanta face trimitere la prevederile art. 1, alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportat la art. 3 și art. 30 din Legea nr. 330/2009 și ale Legii nr. 221/2008, care prevăd că in tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare, iar pentru anul 2012, este aplicabilă Legea nr. 283/2011, privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Reclamanta a atașat cererii precizatoare o . înscrisuri, în copie: Decizia nr. 48/27.06.2011 a Școlii cu Clasele I-VIII ., Contract Individual de Muncă nr. 172/01.09.2010, Decizia nr. 79 din 14.09.2011 a Școlii cu clasele I-VIII ., Adeverința nr. 456/27.04.2012 eliberată de Școala cu clasele I-VIII ., fișa cadru a postului-cadru didactic în învățământul preuniversitar, întocmită și semnată de către reclamantă la data de 15.01.2012.
La data de 01.10.2014 reclamanta a depus note scrise, iar la data de 05.11.2014 a depus concluzii scrise.
La data de 12.11.2014 a depus concluzii scrise pârâta.
La data de 26 noiembrie 2014 reclamanta a depus la doar două copii xerox ale contractului individual de muncă nr. 182/01.09.2011.
La data de 27.11.2014, la solicitarea instanței, Școala G. „V. A.” Nufăru, jud. Tulcea a depus la dosarul cauzei contract individual de muncă nr. 182/01.09.2011.
La data de 16.12.2014, pârâta invocă excepția autorității de lucru judecat, arătând că, potrivit sentinței civile nr. 7564 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: spor vechime pentru anul școlar 2011 - 2012; compensații tranzitorii (2%) pentru anul școlar 2011 - 2012; indemnizația pentru sporul de dirigenție (10%) pentru anul școlar 2011 – 2012.
În aceste condiții, arată pârâta, în mod total netemeinic, reclamanta solicită în fața instanței aceleași drepturi pe care le-a mai solicitat și care i-au fost respinse irevocabil, prin constatarea recursului ca fiind nul.
În probatoriu, s-a depus la dosar sentința civilă nr. 7654/2012 a Tribunalului Tulcea, extras din ecris cu privire la soluția din recurs privind sentința respectivă și întâmpinarea din dosarul respectiv.
La data de 28.01.2015, reclamanta a depus la dosar concluzii și precizări prin care a învederat instanței că, drepturile neacordate și neplătite de pârâtă sunt: sporul de vechime în muncă (25%); compensații tranzitorii (2%); indemnizație de ore de dirigenție (10%); spor de zonă izolată (3%); indemnizație de concediu de odihnă (62 zile); orele suplimentare.
De asemenea, reclamanta a anexat o . înscrisuri: sentința civilă nr. 7564/21.11.2012 a Tribunalului Tulcea, întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, fișa cadru a postului pentru personalul didactic auxiliar de administrator financiar (contabil), aparținând numitei C. C., contract individual de muncă nr. 177/01.09.2011, recalculare conform hotărârii judecătorești nr. 4835/2012, grafic plată drepturi salariale conform art. 14 din O.G. nr. 17/23.08.2012, situația sumelor disponibile/necesare pentru anul 2012 nr. 1118/29.10.2012, comunicarea Inspectoratului Școlar al Județului Tulcea către Școala Nufăru, fișa cadru a postului-cadru didactic în învățământul preuniversitar, state de plată pentru perioada octombrie 2011- august 2012 și fluturași de salarii pentru perioada septembrie 2011-iunie 2012.
Examinând acțiunea prin prisma excepției autorității de lucru judecat, instanța urmează a reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr._, I. M., reclamanta din prezenta cauză, a chemat în judecată pe pârâta din prezenta cauză, Școala cu clasele I.VIII Nufăru, județul Tulcea, actualmente numită Școala G. V. A. Nufăru, județul Tulcea, conform notei telefonice de la dosar, solicitând obligarea acesteia la plata mai multor drepturi bănești, printre care și compensațiile tranzitorii (2% din salariul de bază), a sporului de zonă (3% din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție (10% din salariul de bază), pentru anul școlar 2011-2012, sume actualizate la data plății efective.
Prin Sentința civilă nr. 7564, pronunțată în Dosarul civil nr._, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamantă în parte, obligând pârâta la plata indemnizației de concediu de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în anul școlar 2011-2012 și respingând celelalte capete de cerere ca nefondate, așadar și pe cele privind drepturile salariale precizate anterior aferente anului școlar 2011-2012.
Se observă că, în speță reclamanta are un capăt de cerere prin care solicită obligarea aceleași pârâte la plata compensațiilor tranzitorii (2% din salariul de bază), a sporului de zonă (3% din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție (10% din salariul de bază), pentru perioada 01.09._12, altfel spus pentru anul școlar 2011-2012, fiind de notorietate faptul că anul școlar începe la data de 01 septembrie și se încheie la data de 31 august a fiecărui an.
Se reține că, Tribunalul Tulcea s-a pronunțat în sensul anterior menționat, în legătură cu plata acestor drepturi salariale pentru perioada 01.09._12, prin sentința civilă nr. 7564 din 21 noiembrie 2012, în Dosarul civil nr._ .
Astfel, în cauză devin incidente dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) din Noul Cod de Procedură Civilă, conform cărora:
„(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale, ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
Având în vedere și prevederile art. 431 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata compensațiilor tranzitorii (2% din salariul de bază), a sporului de zonă (3 % din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție (10% din salariul de bază) pentru perioada 01.09._12, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pe cale de consecință, va fi respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata compensațiilor tranzitorii (2% din salariul de bază), a sporului de zonă (3 % din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție (10 % din salariul de bază) pentru perioada 01.09._12, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, pentru autoritate de lucru judecat.
Examinând acțiunea pe fond, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate prin neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.09.2011, până la data de 31.08.2012, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Prin O.G. nr. 15/2008 s-au reglementat criteriile salariale ce urmau a se acorda în anul 2008 personalului din învățământ, Astfel, prin art. 1 alin. (1) lit. c) a treia liniuță din acest act normativ, s-a stipulat că, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de va fi de 291,678 lei pentru perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, respectiv o creștere cu încă 6%, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă putând deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care era constituit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221/2008, publicată în M. Of. din 28 octombrie 2008 a fost aprobată cu modificări O.G. nr. 15/2008, astfel încât textul de lege mai sus enunțat a suferit o . modificări, în sensul că, pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, s-a stabilit că, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin.1 lit. c), ultima liniuță din O.G nr. 151/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G nr. 136/2008, prin O.U.G nr. 15/2008 și O.U.G nr. 1/2009.
Se reține însă că, toate aceste ordonanțe succesive, prin care au fost modificate prevederile OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1221/12.11.2008; nr. 842/02.06.2009; nr. 989/30.06.2009 și nr. 984/30.06.2009, ale Curții Constituționale.
Prin decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat:
„Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008. nr. 151/2008 și nr. 1/2009 dispozițiile O.U.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.”
Se mai reține că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, s-a dispus în sensul că „în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere de personal din luna decembrie 2009.”
Conform alineatului (6) al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Totodată, conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată (…), iar potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași ordonanță în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
Totodată, potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Trebuie avut însă în vedere că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 323/10 mai 2011):
„Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.”
De asemenea, în art. 2 alin. (1) al aceluiași act normativ se stipulează:
„Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”
Art. 6 din aceeași lege prevede că:
„Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”
Potrivit art. 1 alin. (3) și (4) al O.U.G. nr. 80/2010 modificată prin Legea nr. 283/2011:
„(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”
Așadar, date fiind reglementările Legii nr. 63/2011 și ale O.U.G. nr. 80/2010, anterior citate și în condițiile în care legea specială pentru anul 2011 în ceea ce privește încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a devenit Legea nr. 63/2011, instanța urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.09.2011, până la data de 31.08.2012, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, instanța urmează a respinge ca nefondate și capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în muncă, a indemnizației aferente unui număr de 62 de zile de concediu de odihnă și a c/val. orelor suplimentare efectuate, având în vedere dispozițiile art. 204 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cu care:
„Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.”
Or, reclamanta și-a modificat cererea, arătând că pârâta îi datorează și drepturile salariale mai sus-menționate, abia la momentul depunerii concluziilor scrise, moment la care a înțeles să facă și precizări, respectiv la data de 28 ianuarie 2015, și nu până la primul termen de judecată, așa cum dispune legea sus-citată.
Având în vedere că pârâta a solicitat prin întâmpinare, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, și că aceasta a făcut astfel de cheltuieli, reprezentând c/val. onorariu de avocat, văzând și dispozițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (c/val. onorariu avocat).
Pentru considerentele anterior expuse și față de dispozițiile legale sus-citate, instanța urmează a respinge ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate prin neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.09.2011, până la data de 31.08.2012, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, a sporului de vechime în muncă, a indemnizației aferente unui număr de 62 zile de concediu de odihnă și a contravalorii orelor suplimentare efectuate.
Totodată, va fi obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (c/val onorariu de avocat) conform prevederilor art. 453 alin.1 din Noul cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat, în cauza civilă privind pe reclamanta I. M., domiciliată în municipiul Tulcea, ..180, ., ., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „V. A.” NUFĂRU, județul Tulcea, cu sediul în loc. Nufăru, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești, în ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata compensațiilor tranzitorii ( 2% din salariul de bază ), a sporului de zonă ( 3 % din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție ( 10% din salariul de bază ) pentru perioada 01.09._12, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata compensațiilor tranzitorii ( 2% din salariul de bază ), a sporului de zonă ( 3 % din salariul de bază) și a indemnizației de dirigenție ( 10 % din salariul de bază) pentru perioada 01.09._12, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate prin neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.09.2011, până la data de 31.08.2012, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, a sporului de vechime în muncă, a indemnizației aferente unui număr de 62 zile de concediu de odihnă și a contravalorii orelor suplimentare efectuate.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (c/val onorariu de avocat) conform prevederilor art. 453 alin.1 din Noul cod de procedură civilă.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
Redactat Asist. jud. G.T./25.02.2015
Tehnored. gref. GE/17.02.2015/G.R./04.03.2015/ex.4
./
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
