Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1081/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1081/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 786/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1081/2015
Ședința publică de la 26 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul R. P., domiciliat în T., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. S.A. T., cu sediul în T., . nr. 22, jud. T., având ca obiect drepturi bănești - salarii compensatorii.
Cauza a rămas în pronunțare la termenul de judecată din data de 19 iunie 2015 când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 28 aprilie 2015, înregistrată sub nr._, reclamantul R. P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. V. S.A. T., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligată pârâta la plata a trei salarii compensatorii, conform art. 64 alin. (5) Codul muncii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a fost angajatul pârâtei în perioada 11.03._14, în funcția de lăcătuș mecanic construcții metalice, lucrând 36 ani în grupa I și II de muncă.
S-a mai arătat că, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 4200/28/24.01.2014, reclamantul a solicitat schimbarea locului de muncă, din motive medicale, iar prin adresa din data de 03.03.2014, pârâta i-a comunicat refuzul acestei solicitări.
Reclamantul a precizat că, la data de 01.04.2014 i-a fost înmânată decizia nr. 1000/369 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii.
Reclamantul a apreciat că, pârâta nu a respectat dispozițiile art. 64 alin. (1) și (5) din Codul muncii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Lg. 53/2003, art. 64, art. 266, art. 268 din Codul Muncii.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: adresa pârâtei nr. 4200/1081/20.02.2014, cererea reclamantului înregistrată la pârâtă sub nr. 58/1000/06.03.2015, cererea din data de 11.02.2015 adresata de reclamant liderului de sindicat, adresa pârâtei nr. 4200/1297/03.03.2014, decizia nr. 1000/369/01.04.2014 și adeverința emisă de S.C. AKER T. S.A. nr. 9200/2863/13.11.2000.
În apărare, la data de 14 mai 2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, nefondată și nelegală, precum și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea întâmpinării, pârâta a arătat că, susținerile și afirmațiile reclamantului referitoare la Decizia nr. 1000/369/01.04.2014 sunt atât tardive, cât și neîntemeiate, angajatorul îndeplinindu-și obligațiile, prin analizarea situației reclamantului și căutarea unui loc de muncă corespunzător recomandărilor medicale, însă pe platforma societății nu i s-a putut găsi un loc de muncă adecvat.
Pârâta a susținut că pretențiile bănești ale reclamantului, prin care acesta solicită trei salarii, sunt nefondate, întrucât nici în contractul colectiv de muncă operabil la data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului și nici în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt prevăzute astfel de compensații bănești relaționate la astfel de situații sau vreun cuantum de gen.
S-a mai susținut de către pârâtă că, singurele articole din contractul colectiv de muncă care fac vorbire despre acordarea unor recompense sunt art. 134 (care nu este aplicabil în speță deoarece se referă la măsuri ce se iau în cazul reducerii activității sau reorganizării procesului de producție, disponibilizări prin procese colective) și art. 133, care la alin. (3) se relaționează la sfârșitul de carieră al salariaților care ies la pensie sau se pensionează pe motive de boală atunci când au mai puțin de 2 ani până la vârsta de pensionare, ceea ce nu este cazul reclamantului, întrucât, la data desfacerii contractului de muncă, mai avea până la pensie 2 ani și 8 luni.
În concluzie, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: Cererea nr. 7322/246/19.02.2014 pe care există inclusiv viza medicului specialist de medicină
a muncii cu recomandările medicale aferente situației medicale a reclamantului, Adresa nr. 4200/1081/20.02.2014, Procesul-verbal nr. 4200/1114/20.02.2014 al ședinței Comisiei de analiză caz, Adresa nr. 4200/1296/03.03.2014 însoțită de Confirmarea trimiterii prin fax, Adresa nr. 4200/1297/03.03.2014 însoțită de Confirmarea primirii, Fax nr. 2482/06.03.2014, Adresa nr. 4200/1388/10.03.2014, Adeverința nr. 9200/2863/13.11.2000, Decizia nr. 1000/369/01.04.2014, Adresa nr. 4200/6479/11.05.2015, Extras din Contractul Colectiv de Muncă al “V. T.”S.A.2014-2017, de la paginile
22,23,24.
La data de 21 mai 2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat în esență că, a solicitat sa i se plateasca trei salarii asa cum prevede si dispune Legea nr. 53/2003-Codul Muncii la art. 64(5).
Totodată, reclamantul a mai arătat că, a solicitat schimbarea locului de munca respectând dispozițiile Legii nr. 53/2003, ale Legii nr. 19/2006 și ale Legii securitatii si sanatatii in munca, asa cum a dispus si medicul de medicina muncii din cadrul S.C.V. S.A T., dar directorul resurselor umane si ceilalti salariați din cadrul Departamentului resurse umane nu au întreprins toate masurile concrete, încălcând dispozițiile art.189 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, precum si dispozițiile OG.nr. 137/2000 pe motivul discriminării de varsta.
La termenul de judecată din data de 02 iunie 2015, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare a cererii inițiale de chemare în judecată, prin care arată că, solicită plata a treizeci și două de salarii inclusiv sporul de fidelitate în valoare de_ lei, derivate din Lg. 53/2003, contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă, pe motivul desfacerii abuzive a contractului de muncă.
La data de 10 iunie 2015, pârâta a depus la dosar apărări referitoare la cererea depusă de reclamant la dosar la termenul de judecată din data de 02 iunie 2015. Astfel, pârâta a solicitat instanței să respingă și această cerere a reclamantului, ca fiind nefondată, criticile la adresa deciziei de desfacere a contractului individual de muncă fiind tardive, survenind după mai mult de 1 an de când i-a fost comunicată reclamantului decizia.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
În temeiul contractului individual de muncă nr. 6098/01.10.2000, reclamantul R. P. a prestat activități specifice ocupației de lăcătuș în favoarea pârâtei angajatoare S.C. V. S.A. T..
Raporturile de muncă astfel stabilite au încetat la data de 01.04.2014 prin emiterea Deciziei nr. 1000/369 din 01.04.2014 emisă de angajator prin care reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. c) din Codul Muncii, art. 127 lit. g) și art. 128 din Contractul colectiv de muncă.
Decizia a fost emisă ca urmare a faptului că, deși reclamantul a solicitat schimbarea locului de muncă pe motiv medical prin cererea înregistrată sub nr. 4200/79/20.02.2014, solicitarea sa nu a găsit o rezolvare întrucât nu i s-a putut asigura un loc de muncă pe platforma societății în conformitate cu recomandările medicale.
Conform procesului-verbal nr. 4200/1114/20.02.2014 emis de pârâtă, rezultă că, la aceeași dată, 20.02.2014, s-a întrunit o comisie de analiză a cazului reclamantului condusă de directorul de resurse umane la care a participat și reclamantul și în cadrul căreia s-a concluzionat că, acestuia nu i se poate asigura un loc de muncă adecvat conform recomandărilor medicale pe platforma societății, hotărându-se să se ceară sprijinul A.J.O.F.M. T. în căutarea unui loc de muncă.
Prin adresa nr. 2482/06.03.2014, A.J.O.F.M. T. a înștiințat pârâta că, în baza sa de date există locuri de muncă vacante corespunzătoare experienței profesionale a reclamantului în cadrul societăților S.C. V. GULIK INTERNATIONAL S.R.L. T. și .. T. pentru funcția de lăcătuș construcții metalice și navale, solicitând informarea reclamantului de a se prezenta la sediul său pentru a beneficia de mediere, informare și consiliere profesională.
Instanța va respinge susținerea reclamantului referitoare la desfacerea nelegală a contractului său de muncă, întrucât, pe de o parte, acesta nu a solicitat anularea deciziei de concediere și reintegrarea sa în cadrul fostului loc de muncă, iar pe de altă parte, această critică ar fi și tardivă raportat la momentul promovării prezentei cereri de chemare în judecată.
Conform art. 64 alin. (5) din Codul muncii, în cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensație, în condițiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz”.
În același timp, conform art. 133 alin. (3) pct. 2 din Contractul colectiv de muncă al S.C. V. S.A. T. pentru 2013-2016 rezultă că, “se va acorda o recompensă de sfârșit de carieră salariaților care ies la pensie sau se pensionează pe motive de boală atunci când au mai puțin de 2 ani până la vârsta de pensionare constând în salariul de bază pe 3 luni pentru salariații care au între 15 și 25 ani vechime în companie”.
Condițiile acestui text din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu sunt îndeplinite în cauză datorită faptului că reclamantul nu s-a pensionat și nici nu îndeplinește cerința de a avea mai puțin de 2 ani până la vârsta de pensionare, raportat la data încetării raporturilor de muncă.
Astfel, deși reclamantul îndeplinește condițiile privind stagiul complet de cotizare pentru a se pensiona, în ceea ce privește vârsta legală de pensionare nu sunt îndeplinite cerințele legale întrucât la data concedierii acesta avea vârsta de 54 ani și 4 luni, în raport de vârsta standard de pensionare de 65 ani.
Prin activitatea desfășurată timp de 12 ani în grupa I de muncă și 11 ani în grupa a II-a de muncă, vârsta de pensionare va scadea cu 4 ani și 6 luni, conform art. 55 lit. a) din Lg. 263/2010, rezultând că acesta se poate pensiona la vârsta de 60 ani și 6 luni, vârstă pe care nu a împlinit-o încă.
Conform art. 133 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, “pentru salariații care ies anticipat la pensie sau al căror contract încetează pe caz de boală pot exista excepții care se vor discuta în comisia paritară”.
Prin urmare, cum reclamantului i-a încetat contractual individual de muncă pe caz de boală, acesta ar putea beneficia de anumite compensații cu titlu de excepție, însă nu a adresat vreo solicitare pârâtei în acest sens, aspect care rezultă și din adresa Departamentului Personal către Oficiul Juridic (fila 31) în care la punctul 3 s-a consemnat că reclamantul nu a solicitat prin vreo cerere scrisă pretenții compensatorii, respectiv discutarea acestora în cadrul comisiei paritare.
În consecință, întrucât reclamantul nu a dovedit că a uzat de acest mijloc pe care îl avea la îndemână conform legii și contractului colectiv de muncă și cum nu a solicitat a se constata desfacerea nelegală a contractului său individual de muncă, nici instanța de judecată nu poate aprecia din oficiu în această privință și nici nu poate constata un refuz al pârâtei de a acorda compensații cu titlu de excepție, acestea nefiind nici solicitate până în prezent angajatorului.
Astfel, instanța va constata nefondate pretențiile reclamantului de a i se plăti trei salarii compensatorii, conform art. 64 alin. (5) Codul muncii.
În privința modalității de desfacere a contractului individual de muncă al reclmantului, instanța nici nu mai poate face în prezent o analiză întrucât reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de concediere în termenul legal de 30 zile, prevăzut de art. 252 alin. (5) Codul Muncii, apărarea pârâtei privind tardivitatea contestării concedierii fiind astfel întemeiată.
Ca urmare, nici pretențiile reclamantului din cererea completatoare privind acordarea a 32 de salarii, inclusiv a sporului de fidelitate, ca urmare a desfacerii abuzive a contractului individual de muncă nu pot fi primite, urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge actiunea - litigiu de muncă - formulată de reclamantul R. P., domiciliat în T., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. S.A. T., cu sediul în T., . nr. 22, jud. T., având ca obiect drepturi bănești - salarii compensatorii, ca nefondata.
Executorie. Cu apel in 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul T.
Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. G. T. C. T.
Pt .asist jud. în C.O. Pt .asist jud. în C.O.
conf. disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C., conf. disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,
semnează președintele completului semnează președintele completului
GREFIER,
A.-I. L.
Red. jud. LDP/14.07.2015
Tehnored. gref. LAI/20.07.2015
. ex./
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 455/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
