Recalculare pensie. Sentința nr. 1087/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1087/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2085/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1087
Ședința publică de la data de 01 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Asistent Judiciar G. T.
Asistent Judiciar C. T.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de către contestatorul C. H., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., . și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocatură G., din mun. Tulcea, ., ., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ de PENSII TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și C. NAȚIONALĂ de PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ de CONTESTAȚII, cu sediul în mun. București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul asistat de apărător, av. G. M., în temeiul împuternicirii avocațiale nr. 275/2014, depuse la dosar și intimata CJP Tulcea prin consilier juridic M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, urmare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză contabilă, expertul contabil a depus la dosar la data de 16.06.215 Precizări la raportul de expertiză contabilă și Anexa 1, precizări care s-au comunicat părților ; nu s-a emis adresă către BLETC de pe lângă Tribunalul Tulcea în vederea efectuării către expertul contabil P. L. Ani a plății sumei în cuantum de 676 lei, reprezentând diferență de onorariu expert, după care:
Instanța, având în vedere că, la data de 08 aprilie 2015 contestatorul a depus la dosar dovada achitării diferenței de onorariu expert în sumă de 676 lei, dispune emiterea unei adrese către B.L.E.T.C. de pe lângă Tribunalul Tulcea, să efectueze plata diferenței de onorariu către expertul contabil P. L. Ani.
Apărătorul contestatorului, av. G. M., depune la dosar Precizări, de asemenea, comunică un exemplar Precizări și reprezentantului Casei Județene de Pensii Tulcea.
Intimata C.J.P.Tulcea, prin consilier juridic M. C., depune la dosar Obiecțiuni la Precizările la Raportul de expertiză formulate de către expertul contabil și Buletin de calcul, de asemenea, comunică un exemplar Obiecțiuni și Buletin de calcul apărătorului contestatorului.
Având cuvântul, asupra obiecțiunilor formulate arată că, punctajele anuale sunt corect calculate, însă în ceea ce privește cuantumul drepturilor de pensie de la momentul cererii de recalculare în sumă de 3139 lei, expertul nu a avut în vedere contribuția de asigurări de sănătate, impozitul pe venit, care se scad din pensia brută.
Dacă se valorifică veniturile din adeverință suma ce urmează a fi achitată este de 2491 lei.
Apărătorul contestatorului, av. G. M., având cuvântul solicită să se respingă Obiecțiunile formulate de către intimata C.J.P.Tulcea, arătând că, rezultă din expertiza efectuată în cauză care este suma.
Instanța, deliberând respinge Obiecțiunile la Precizările la Raportul de expertiză formulate de intimata C.J.P.Tulcea, prin consilier juridic M. C..
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al contestatorului și intimata CJP Tulcea prin consilier juridic M. C., având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul contestației.
Apărătorul contestatorului, av. G. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensionare în cuantum de 2.628 lei lunar, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
Cât privește cel de al doilea capăt de cerere solicită să se dispună obligarea intimatei la plata diferențelor drepturilor de pensie de la momentul cererii de recalculare și până la emiterea unei noi decizii în sumă de 3139 lei conform expertizei. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației arată că, la momentul la care s-a solicitat recalcularea pensiei aceasta a fost stabilită greșit, neluându-se în calcul valorificarea sporurilor rezultate din programul majorat, care greșit nu a făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Intimata C.J.P.Tulcea, prin consilier juridic M. C., având cuvântul solicită respingerea contestației formulate și menținerea Deciziei nr._/2012 și a Hotărârii nr.8734/2014 a Comisiei Centrale de Contestații.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
La data de 10 noiembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ contestația formulată de contestatorul C. H. împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr._/27.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și a Hotărârii nr.8734/29.09.2014 emisă de C. Națională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestații, solicitându-se obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, la plata diferenței dintre drepturile de pensie de la data cererii de recalculare și până la data emiterii unei noi decizii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, a arătat contestatorul că s-a adresat cu cerere intimatei, solicitând stabilirea unei pensii pentru limită de vârstă, funcție de vechimea în muncă și stagiul de cotizare.
Potrivit deciziei nr._/17.08.2007, începând cu data de 19.07.2007, cererea a fost admisă, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2,_ de puncte, aferente stagiului total de cotizare realizat de 43 ani, 5 luni și 15 zile.
Prin cererea nr.3360/2.02.2012 s-a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea in calcul și a sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal realizat în perioadele 27.08._74 și 15.05._90 (potrivit adeverinței nr.71/6.05.2011 emisă de S.C. CONCIPS S.A. Tulcea) și în perioada 15.03.1990- 1.01.1994 (conform adeverinței nr.742/17.05.2001 emise de S.C. DELTACONS S.A. Tulcea).
Intimatele au decis să îi respingă cererea de recalculare a pensiei, cu încălcarea legislației în vigoare, a practicii interne și a celei europene.
A mai arătat contestatorul că înțelege să conteste deciziile emise de către pârâte din următoarele considerente:
In mod nelegal intimatele nu a avut în vedere la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă valorificarea sporurilor izvorâte din programul majorat, care în mod greșit nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, pentru care s-au achitat contribuții la fondul de asigurări sociale.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție precum și practica CEDO, la determinarea punctajelor anuale pentru stabilirea pensiei trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizații,etc) pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, în respectarea principiului contributivității care guvernează atât legislația pensiilor anterioară cât și cea actuală.
Contestatorul a făcut trimitere la Deciziile nr.5/2010 a Î.C.C.J. și nr.129/17 octombrie 2011 a Î.C.C.J.
De asemenea, a mai arătat că și prin Decizia RIL nr.19 din 10 decembrie 2012 Î.C.C.J. în respectarea acelorași principii statuează că „vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public și sporurile și alte venituri suplimentare cu caracter permanent (inclusiv cele izvorâte din programul prelungit) dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Practica CEDO cu privire la care deciziile I.C.C.J. se află în deplină concordanță, statuează că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul pentru munca în program prelungit, pentru care se plătise contribuția specifică, reprezintă un drept patrimonial, în sensul prevederilor art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (Hotărârea Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Intimatele prin încălcarea legii și a practicii interne și europene, au înțeles să înlăture de la baza de calcul a pensiei, perioadele de activitate cu program de lucru prelungit, pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale.
În consecință, contestatorul a solicitat admiterea contestației și obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Tulcea la emiterea unei decizii de pensie legal recalculată, precum și la plata diferențelor de pensie de la momentul solicitării până la emiterea noii decizii.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri:
Decizia nr._/17.08.2007,Decizia nr._/31.08.2010,Decizia nr._ din 27.02.2012, Decizia nr._/14.05.2011, adresa nr._/17.10.2014, Hotărârea nr. 8734/29.09.2014, Adeverința nr.71/06.05.2011, Adeverința nr.742/17.05.2001, Adeverința nr. 3416/18.12.2006, Decizia Civilă nr.206/AS/10.04.2012 pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul nr._ .
Intimata C. Județeană de Pensii Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului, ca nefondate și menținerea deciziei nr._/27.02.2012, precum și a Hotărârii nr.8734/29.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestații.
A precizat intimata că contestatorul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._/17.08.2007.
Prin cererea înregistrată la nr._/27.02.2012 contestatorul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate în regim de program majorat din perioada septembrie 1973-martie 1990 așa cum sunt menționate în adeverința nr._ din mai 2011 emisă de S.C. Concips S.A. Tulcea.
Cererea de recalculare a fost respinsă prin decizia nr._ din 27 februarie 2012. Prin cererea înregistrată la nr.8156/14.03.2012 contestatorul a contestat decizia nr._/27.02.2012 conform art. 149 din Legea nr.263/2010 prin cererea nr._/26.03.2015, aceasta fiind transmisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații.
Comisia Centrale de Contestații a emis Hotărârea nr.8734/29.09.2014 prin care a respins contestația ca neîntemeiată reținând că, veniturile din adeverința nr._ din mai 2011 emisă de S.C. Concips S.A. în mod corect nu s-au valorificat întrucât s-au avut în vedere dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010, la care face trimitere și intimata C.J.P. Tulcea.
Potrivit art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a revederilor Legii nr. 263/2010 se menționează că ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează că “Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:formele de retribuire pentru „orele suplimentare”realizate peste programul normal de lucru.
Astfel, s-a arătat că, față de dispozițiile legale invocate sumele cu titlu de program majorat, reprezintă orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru și nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.
În probațiune, pârâta a depus la dosar în copii certificate: Hotărârea nr.8734/29.09.2014,contestația nr.8156/14.03.2012, Decizia nr._/27.02.2012, cerere privind recalcularea pensiei nr.3360/02.02.2012,
Adeverința nr._/ mai 2011 emisă de S.C. Concips S.A. Tulcea, Decizia nr._/17.08.2007.
Intimata C. Națională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestații nu a formulat întâmpinare.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către C. Județeană de Pensii Tulcea prin care a arătat că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție precum și practica CEDO, la determinarea punctajelor anuale pentru stabilirea pensiei trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizații,etc.) pentru care s-au plătit contribuția de asigurări sociale, în respectarea principiului contributivității care guvernează legislația pensiilor.
A solicitat contestatorul să se aibă în vedere decizia nr.5/2010 și decizia nr. 19/10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și practica CEDO cu privire la care deciziile ÎCCJ se află în deplină concordanță (hotărârea Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Ulterior, la data de 12 ianuarie 2015, la solicitarea instanței, contestatorul a depus la dosar Precizări prin care a arătat că, s-a adresat intimatei C. Județeană de Pensii Tulcea în vederea recalculării pensiei în raport de adeverința nr._ mai 2011 completată cu adeverința nr.71/6 mai 2011, adeverințe emise de către S.C. Concips S.A. Tulcea.
Întrucât prin decizia de recalculare a pensiei nr._/27.02.2012 cererea s-a respins, a formulat contestație la C.N.P.P.-Comisia Centrală de Contestații, motivul fiind nevalorificarea adeverințelor sus-menționate, deși acestea conțineau dovada sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru. Prin Hotărârea nr. 8734/29.09.2014 C.N.P.P.-Comisia Centrală de Contestații a respins contestația formulată.
În continuare, contestatorul a arătat că înțelege să critice soluția instituțiilor mai sus menționate, întrucât nu au avut în vedere la recalcularea pensiei sporurile, conform adeverințelor emise de către S.C. Concips S.A. Tulcea.
La termenul din 04 februarie 2015 instanța a încuviințat contestatorului proba cu expertiză contabilă, cu următoarele obiective: să se stabilească care era cuantumul pensiei contestatorului de la momentul cererii de recalculare a pensiei dacă ar fi fost inclus și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, spor pentru care acesta a fost salarizat și pentru care s-a plătit contribuția la asigurările sociale; să se stabilească diferența drepturilor de pensie funcție de respectivul spor, care nu a fost avut în vedere, de care a fost lipsit contestatorul de la solicitarea de recalculare a pensiei până în prezent.
Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar la data de 26 martie 2015.
Astfel, la capitolul III CONCLUZII din Raportul de expertiză contabilă la Obiectivul nr.1 expertul desemnat a precizat că, „valorificându-se adeverința emisă de S.C. CONCIPS S.A. TULCEA nr._ mai 2011, cuantumul pensiei recalculat în urma stabilirii punctajului suplimentar este: pentru anul 2012= 2.298 lei/lunar; pentru anul 2013=2.390 lei/lunar; pentru anul 2014=2.479 lei/lunar; pentru anul 2015= 2.603 lei/lunar”.
În ceea ce privește obiectivul nr.2 acesta a concluzionat astfel: „cuantumul drepturilor de pensie de care a fost lipsit contestatorul de la momentul solicitării recalculării pensiei și până în prezent este de 2.128 lei”.
Urmare a obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă formulate de către C.N.P.P.-C. Națională de Pensii Publice-C. Județeană de Pensii Tulcea, expertul desemnat a depus la dosar Precizări la raportul de expertiză contabilă, Anexa nr.1 (filele nr.118-127) și a arătat că: „Valorificându-se adeverința emisă de S.C. CONCIPS S.A. TULCEA nr._ mai 2011, cuantumul pensiei recalculat în urma stabilirii punctajului suplimentar este: pentru anul 2012= 2.319 lei/lunar; pentru anul 2013=2.412 lei/lunar; pentru anul 2014= 2.503 lei/lunar; pentru anul 2015=2.628 lei/lunar (Obiectivul nr.1); Cuantumul drepturilor de pensie de care a fost lipsit contestatorul de la momentul solicitării recalculării pensiei și până în prezent este de 3.139 lei(Obiectivul nr.2).
Examinând contestația, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 02 februarie 2012 prin cererea înregistrată sub nr.3360, contestatorul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor din adeverința nr._/mai 2011 emisă de S.C. „Concips” S.A. Tulcea.
Intimata C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/27.02.2012, fără a valorifica sumele reprezentând program de lucru majorat reținând că, acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr._ din 27 februarie 2012, conform prevederilor art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Prin Hotărârea nr. 8734 din 29 septembrie 2014, Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator, reținând că în mod corect prin Decizia nr._ din 27 februarie 2012 nu au fost valorificate sumele cu titlu de program majorat, dovedite prin Adeverința nr._ mai 2011, eliberată de către S.C. „Concips” S.A. Tulcea, întrucât acestea reprezintă ore suplimentare realizate peste programul normal de lucru și nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzut în Anexa nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit adeverinței nr._/mai 2011 emisă de S.C. „Concips” S.A. Tulcea rezultă că în perioada septembrie 1973-decembrie 1973; ianuarie 1974-septembrie 1974; mai 1975-octombrie 1975; ianuarie 1976-septembrie 1976; aprilie 1977-noiembrie 1977; martie, aprilie, mai, iunie, august, septembrie octombrie 1978; ianuarie 1979-octombrie 1979; aprilie 1980-septembrie 1980; aprilie 1981-octombrie 1981; aprilie 1982-octombrie 1982; mai 1983-octombrie 1983; martie, aprilie, mai, iulie, septembrie, octombrie 1984; august 1985-septembrie 1985; aprilie, mai, septembrie 1986; aprilie 1987-noiembrie 1987; aprilie, iulie, septembrie, octombrie 1988; februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, septembrie 1989, contestatorul a beneficiat program majorat, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare, care nu a fost inclus în salariul tarifar înregistrat în carnetul de muncă și pentru care unitatea a virat contribuția de asigurări sociale.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Legea Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților”.
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, „În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public”.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, analizând și expertiza contabilă efectuată în cauză cât și răspunsul la obiecțiunile formulate la aceasta, instanța apreciază că, în speță, contestatorul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată instanța, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, urmează să admită contestația.
D. consecință, instanța va anula Decizia nr._/27.02.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca netemeinică și nelegală și va obliga intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubrica "Program majorat", conform adeverinței nr._/mai 2011, emisă de S.C. "Concips" S.A.Tulcea, prin care să îi fie stabilite acestuia o pensie în cuantum de 2628 lei pe lună așa cum rezultă din „Precizări la raportul de expertiză contabilă”, răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, formulate de către expertul contabil P. L. Ani.
De asemenea, va obligă intimata la plata către contestator a sumei de 3.139 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea acordată în baza Deciziei nr._/27.02.2012 emisă de intimată, sumă din care urmează a fi scăzute obligațiile către bugetul statului.
Instanța, reținând totodată culpa procesuală a intimatei întrucât a determinat pe contestator să inițieze demersul judiciar și să suporte cheltuieli pentru obținerea unui titlu executoriu care să-i recunoască pretențiile deduse judecății, în temeiul dispozițiilor art. 453 al. 1 din N.C.P.C., va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 2076 lei, reprezentând c/val onorariu avocat și c/val onorariu expert, cu titlul de cheltuieli de judecată, conform chitanțelor anexate la dosar (chitanța nr. 8/28.10-2014-fila7, chitanța nr._/1/04.02.215-fila nr.59, chitanța nr._/1/08.04.215-fila nr.106).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de către contestatorul C. H., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., . și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocatură G., din mun. Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ de PENSII TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și C. NAȚIONALĂ de PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ de CONTESTAȚII, cu sediul în mun. București, ., sector 2.
Anulează Decizia nr._/27.02.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Obligă intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubrica "Program majorat", conform adeverinței nr._/mai 2011, emisă de S.C. "Concips" S.A.Tulcea, prin care să îi fie stabilită acestuia o pensie în cuantum de 2628 lei pe lună.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 3.139 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea acordată în baza Deciziei nr._/27.02.2012 emisă de intimată, sumă din care urmează a fi scăzute obligațiile către bugetul statului.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 2076 lei, reprezentând c/val onorariu avocat și c/val onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 iulie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
Ș. R. G. T., C. T. D. B.
Conform disp. art. 426 alin.4 NCPC
ptr.asist.jud. C. T. aflat în C.O. semnează
Președintele completului,
Ș. R.
Red.sent.civ. asist.jud.TG/15.07.2015
Tehnored. gref. D.B./15.07.2015/ 5 ex.
..contestator, 2 ex. intimate
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 445/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 707/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
