Obligaţie de a face. Sentința nr. 233/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1918/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 233/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind pe reclamantul S. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. G. E., din mun. Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic M. C. pentru pârâtă,în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, pârâta a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului, după care:
Instanța pune în discuția părții prezente excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată de instanță din oficiu, având în vedere prevederile art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (3) din Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 1071 Noul Cod de procedură civilă.
Consilier juridic M. C., având cuvântul pentru pârâtă, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția de necompetență teritorială exclusivă.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 07 octombrie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat M. G. E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să se constate că, Comisia Centrală de Contestații nu a soluționat până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, prin emiterea unei hotărâri așa cum prevede art. 150 din Legea nr. 263/2010, contestația înaintată în termenul legal de 30 de zile către C. Națională de Pensii și Asigurări Sociale; să se dispună modificarea Deciziei privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr._ din 31.03.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, în sensul majorării cuantumului pensiei conform prevederilor legale naționale și comunitare aplicabile speței; să se dispună obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea sa emită o decizie privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară cu un cuantum al pensiei majorat în concordanță cu prevederile Regulamentul CE nr. 883 din 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cu aplicarea cuantumului corect al stagiului de cotizare, al punctului de pensie, al indicelui de corecție; să se dispună acordarea retroactiv de la data adoptării deciziei de pensionare a drepturilor de asigurări sociale cuvenite de care a fost privat datorită calculării în mod greșit a cuantumului pensiei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 26.07.2013, C. Teritorială de Pensii Tulcea i-a eliberat decizia nr._ de acordare de pensie anticipată parțială, decizie pe care a contestat-o sub aspectul cuantumului (80 lei) la C. Națională de Pensii Tulcea.
S-a mai arătat că, C. Teritorială de Pensii Tulcea a emis reclamantului decizia nr._/31.03.2014, de acordare a unei pensii comunitare pentru limită de vârstă, în cuantum de 180 lei pentru o perioadă de 9 ani, 10 luni și 21 de zile. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație la data de 07 aprilie 2014, contestație care nu a fost soluționată în temeiul art. 150 si 151 din Legea nr. 263 din 2010 actualizată 2014 în termenul legal de 45 de zile de către Comisia Centrală de Contestații.
A mai menționat reclamantul că, potrivit carnetului de muncă depus la dosar, a lucrat în perioada 21 noiembrie 1972 - 12 octombrie 1977 ca medic veterinar la Consiliul Popular al Județului Tulcea la Direcția Generală Agricolă și Industria Alimentară.
S-a susținut de către reclamant că, perioada de munca normală este de 4 ani, 10 luni si 21 de zile, și nu 4 ani, 4 luni si 21 de zile așa cum susține C. Națională de Pensii Publice - Direcția relații internaționale din București, iar perioada asimilată stagiului de cotizare este de 5 ani si nu 5 ani și 6 luni așa cum susține în mod greșit aceeași instituție. Astfel că, în conformitate cu răspunsul dat inițial de către C. Județeană de Pensii Tulcea către C. Teritorială de Pensii din Budapesta, perioada în condiții de muncă normale este de 4 ani, 10 luni si 21 de zile, plus perioada asimilată de 5 ani de studenție.
A mai susținut reclamantul că, pârâta a greșit și valoarea punctului de pensie indicat în decizia de pensionare, întrucât indică o valoare de pensie de 762,1 lei, deși în anul 2014 valoarea punctului de pensie este de 790.7 lei, iar la indicele de corecție instituția emitentă indică 1,17 in decizie, deși în realitate pe anul 2014 indicele de corecție este de 1,07.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 151 și art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 52 din Regulamentul 883/2004.
În apărare, la data de 23 decembrie 2014, pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și menținerea deciziilor de pensie emise, ca legale și temeinice.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă, având în vedere prevederile art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 1071 Noul Cod de procedură civilă.
Examinând cauza, în raport de excepția de necompetență teritorială exclusivă, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar potrivit art. 132 alin. (1) din același act normativ, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În cauza dedusă judecații, reclamantul a solicitat modificarea deciziei privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr._/31.03.2014, în sensul majorării cuantumului pensiei, precum și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară, cu un cuantum al pensiei majorat, în concordanță cu prevederile Regulamentului CE nr. 883/2004.
Din copia actului de identitate, depusă de reclamantul S. D. ca răspuns la solicitarea instanței, reiese că, acesta are cetățenie maghiară, având domiciliul în Ungaria, respectiv Hódmezővásárhely, Galamb UTCA 30/A.
De asemenea, din decizia privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr._/31.03.2014, depusă la dosarul cauzei, reiese că, stagiul total de cotizare realizat în România este de 9 ani 10 luni 21 zile, în timp ce stagiul total de cotizare realizat în Ungaria este de 35 ani 0 luni 28 zile.
Întrucât reclamantul nu are nici cel puțin reședința obișnuită în România, ci doar domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. G. E., situat în Oradea, jud. Bihor, rezultă că, în cauză devin aplicabile dispozițiile speciale privind procesele de drept privat cu element de extraneitate.
Astfel, conform art. 3 lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, rezultă că, unul dintre domeniile de aplicare ale Regulamentului este acela al prestațiilor pentru limită de vârstă.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre se supune:(a) legislației statului membru de reședință, în cazul în care desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru respectiv sau în cazul în care depinde de mai multe întreprinderi sau de mai mulți angajatori al căror sediu sau loc de desfășurare a activității se află în state membre diferite, sau (b) legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului al cărui salariat este, în cazul în care persoana nu desfășoară o parte substanțială a activităților sale în statul membru de reședință.
Totodată, conform art. 14 alin. (3) din același Regulament, cu toate acestea, în ceea ce privește prestațiile de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, persoana în cauză poate fi admisă în cadrul regimului de asigurare voluntară sau facultativă continuă a unui stat membru, chiar dacă aceasta se află în mod obligatoriu sub incidența legislației unui alt stat membru, cu condiția ca, într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, să fi fost supusă legislației primului stat membru, luând în considerare că a desfășurat o activitate salariată sau independentă, și în măsura în care acest cumul este permis explicit sau implicit în temeiul legislației primului stat membru.
Cum reclamantul a fost supus legislației române într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, în funcție de textele de lege anterior menționate, rezultă că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind competența instanțelor române.
Conform art. 1071 alin. (1) Cod procedură civilă, când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București, respectiv la Tribunalul București.
În același timp, conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Întrucât reclamantul are domiciliul în străinătate, respectiv în Ungaria, iar domiciliul procesual ales nu prezintă relevanță din punctul de vedere al stabilirii competenței în materia asigurărilor sociale, reiese că, devin aplicabile dispozițiile art. 1071 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora competența teritorială aparține Tribunalului București.
Având în vedere și că, în această materie, competența teritorială are un caracter exclusiv, instanța urmează să admită excepția de necompetență teritorială exclusivă și să decline competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - complet asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială exclusivă.
În temeiul art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 1071 Noul Cod de procedură civilă,
Declină competența soluționării cauzei - asigurări sociale privind pe reclamantul S. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. G. E., din mun. Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect obligația de a face - în favoarea Tribunalului București - complet asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. C. T. G. T.
GREFIER,
A.-I. L.
Red. Jud PLD/ 11.03.2015
Tehnored.gref. LAI/16.03.2015/4 ex./.>
ROmânia
Tribunalul Tulcea,
Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal
Tulcea, ., județul Tulcea
Tel. 0240/_ / Fax. 0240/_
Dosar nr._ din data de .
C ă t r e,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
- complet asigurări sociale -
Alăturat, vă înaintăm dosarul nr._, spre competentă soluționare, în conformitate cu sentința civilă nr. 233/2015 din data de 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, prin care s-a excepția de necompetență teritorială exclusivă și, în temeiul art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (3) din Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 1071 Noul Cod de procedură civilă, a fost declinată competența soluționării cauzei - asigurări sociale privind pe reclamantul S. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. G. E., din mun. Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect obligația de a face, în favoarea Tribunalului București - complet asigurări sociale.
PREȘEDINTE, Grefier,
L.-D. P. A.-I. L.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 543/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 143/2015.... → |
|---|
