Recalculare pensie. Sentința nr. 445/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2069/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 445/2015
Ședința publică de la 16 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. N.
Asistent Judiciar: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
Pe rol judecarea cauzei-asigurări sociale, formulată de către reclamantul I. V., domiciliat în localitatea C. V., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. C., pentru pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul nu a formulat și în scris precizările făcute verbal la termenul anterior, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei C. Județeană de Pensii Tulcea solicită instanței respingerea pretențiilor reclamantului pentru motivele pe care le-a arătat și în întâmpinare.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 06.11.2014, reclamantul I. V. a chemat în judecată C. Națională de Pensii Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea paratei la recalcularea pensiei de asigurări sociale cu luarea în calcul a sumelor încasate în regim de lucru prelungit.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada anilor 1970-1973, 1975-1991 a fost angajat cu contract de munca, încheiat pe perioada nedeterminata la TCInd. CIMEX Tulcea și că, în aceasta perioada toți angajații din unitate, cu excepția salariaților de la sediu, au lucrat in regim de lucru prelungit.
A mai precizat acesta că a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei, insa, prin Decizia_/12.03.2012, i s-a comunicat ca solicitarea sa, împreuna cu dosarul de pensie, au fost înaintate Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
A învederat reclamantul că, în data de 17.10.2014 a primit de la C. Națională de Pensii Publice Hotararea nr. 8835/06.10.2014, prin care s-a respins contestația formulata ca fiind neîntemeiata, întrucât orele peste programul normal de lucru nu fac parte din sporuri cu caracter permanent, așa cum se prevede în Legea 263/2010.
A apreciat reclamantul că pârâta C. Naționala de Pensii Publice nu a avut în vedere dispozițiile Decretului nr. 389/11.11.1972 și H.G. nr. 1109/1990.
A mai invocat reclamantul faptul că Decizia Curții Constituționale nr.736/24.10.2006 si Decizia Înaltei Curți de Casație si Justitie nr. 19/2011 care au stabilit ca formele de retribuire obținute in regim de lucru prelungit vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si dacă pentru acestea s-a plãtit contributia de asigurari sociale in sistemul public de pensii.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: cartea de identitate a reclamantului, Hotărârea nr. 8835/2014, Decizia nr._/12.03.2012, adeverința nr. 293/14.02.2012 și carnetul de muncă.
La data de 03.12.2014 C. Națională de Pensii Publice prin C. Județeană de Pensii Tulcea a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate.
A mai arătat pârâta că, prin cererea înregistrată sub nr. 6630/28.02.2012, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate în regim de program prelungit din perioada 01.04._90, așa cum sunt mentionate în adeverința nr. 293/14.02.2012 emisă de ., cererea de recalculare fiind respinsă prin decizia nr._/12.03.2012 care a fost contestată conform art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Comisia Centrală de Contestații a emis Hotărârea nr. 8835/06.10.2014 prin care a respins contestația ca neîntemeiată, reținându-se următoarele:
În art. 165 alin.(1), alin.(2) din Legea nr.263/2010 se precizează că: (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
-salariile brute, până ta data de 1 iulie 1977;
-salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
-salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. ”
În art. 127 alin.(1) din H.G.nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se menționează că: ” Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. ”
Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează următoarele:
“ Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
• formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru”;
Față de dispozițiile legale invocate, a solicitat pârâta instanței să constate că, sumele cu titlu de “regim de lucru prelungit“ reprezintă orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru și nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011.
În susținerea apărării, au fost depuse următoarele înscrisuri: Hotărârea nr.8835/06.10.2014, decizia nr._/12.03.2012, cererea nr.6630/28.02.2012, adeverința nr.293/14.02.2012 si decizia nr._/05.12.2006.
Reclamantul nu a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 16.02.2015 reclamantul a formulat o cerere de modificare a cadrului procesual și de precizare a obiectului acțiunii, în sensul că acesta a arătat că înțelege să judece cu C. Județeană de Pensii Tulcea și cu C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, solicitând anularea deciziei de recalculare emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații și recalcularea pensiei.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6630/28.02.2012, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate în regim de program prelungit din perioada 01.04._90, așa cum sunt mentionate în adeverința nr. 293/14.02.2012 emisă de ..
Prin decizia nr._/12.03.2012, cererea de recalculare a fost respinsă, decizie ce a fost contestată conform art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Prin Hotărârea nr. 8835/06.10.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că veniturile în raport de care se solicită recalcularea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. Nr. 257/2011, și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Potrivit adeverinței nr. 293/14.02.2012, emisă de S.C. CIMEX S.A Tulcea rezultă că, în perioada 1.04.1972 – 1.01.1991, reclamantul a realizat o . venituri în regim de lucru prelungit.
Se reține că, inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă. Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanentă în străinătate, unitățile socialiste de care aparțin sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra salariului brut de încadrare în țară în lei”.
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Conform art. 10 din aceeași lege, ,,Retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.”
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor."
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege” venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);
Totodată, prin Decizia nr. 5/20 septembrie 2010, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea acelorași dispoziții, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
La data de 10 decembrie 2012 Î.C.C.J. a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează nu este caracterul veniturilor realizată, ci faptul că, în perioada derulării raporturilor de muncă, statul a încasat contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului, astfel că asiguraților li se cuvine dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Separat de aceasta se reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia). Astfel, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că elementul apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul și/sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Așa fiind, instanța urmează a admite acțiunea, va anula Hotărârea nr. 8835/06.10.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii și Decizia nr._ din 12.03.2012 a Casei Județene de Pensii Tulcea, ca nelegale.
Astfel, va obliga pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să recalculeze pensia reclamantului I. V. cu luarea în calcul a sumelor încasate în regim de lucru prelungit în perioada 01.04.1972 – 01.01.1991, astfel cum rezultă din adeverința nr. 293/14.02.2012 a S.C. CIMEX S.A., începând cu data de 01.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamantul I. V., domiciliat în localitatea C. V., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect recalculare pensie.
Anulează Hotărârea nr. 8835/06.10.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii și Decizia nr._ din 12.03.2012 a Casei Județene de Pensii Tulcea, ca nelegale.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să recalculeze pensia reclamantului I. V. cu luarea în calcul a sumelor încasate în regim de lucru prelungit în perioada 01.04.1972 – 01.01.1991, astfel cum rezultă din adeverința nr. 293/14.02.2012 a S.C. CIMEX S.A., începând cu data de 01.03.2012.
Executorie. Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică de la data 16 martie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
L. N. G. T., C. T.
Grefier,
I. E. L.
Red. Jud. N.L./24..03.2015
Tehnored. I.E.L./25.03.2015/5 ex./3 .>
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1465/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 1087/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
