Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 143/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1558/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 143/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lumința N.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza asigurări sociale, formulată de către contestatorul A. P. cu domiciliul în Tulcea, ., ., . cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 31.07.2014, contestatorul A. P. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă și la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta a refuzat în mod nejustificat și repetat emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, ignorând și eludând prevederile legii nr. 263/2010.
A mai arătat reclamantul că la momentul depunerii cererii de pensionare avea o vechime în muncă de 42 ani, 10 luni și 5 zile, din care 2 ani, 10 luni și 5 zile în grupa I de muncă și 19 ani, 6 luni și 5 zile în grupa a II-a de muncă, având un total ani grupă de 22 ani, 4 luni și 12 zile.
A mai precizat acesta că prin decizia nr._/01.08.2013, intimata i-a respins cererea de pensionare pentru limită de vârstă, decizie pe care a contestat-o la data de 13.08.2013, pentru nevalorificarea perioadei 01.08._80 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, contestație ce nu a fost soluționată.
S-a mai susținut că, după ce a depus copie de pe H.C.A. a S.C. Stuf Delta Production, intimata a emis decizia nr._/03.09.2013, prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă, invocându-se faptul că vârsta la data solicitării este mai mică decât vârsta standard redusă conform art. 55 din Legea nr. 263/2010.
A menționat contestatorul în continuare că nu i-au fost valorificate sporurile din adeverința nr. 159/12.07.2013 emis de S.C. Stuf Delta Production deoarece au fost valorificate sporurile din adeverința nr. 47/2008, motiv pentru care, prin petiția nr._/27.09.2013 aduce la cunoștința intimatei că adeverința nr. 159/2013 nu anulează adeverința nr. 47/2008, ci o completează cu anumite sporuri.
La data de 30.12.2013, contestatorul depune o nouă cerere de pensionare, pe care intimata o respinge pe motivul că pentru a reține perioada 10.11.1998 – 31.03.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, este necesară o altă adeverință, eliberată de ITM Tulcea, care să confirme ceea ce S.C. Stuf Delta Production a adeverit prin adeverința nr. 61/25.02.2013.
A mai arătat contestatorul că urmare solicitării sale, S.C. Stuf Delta Production s-a adresat intimatei, care, prin adresa nr. 1019/3/13.01.2014, precizează că, începând cu data de 01.01.2011, legislația în vigoare nu prevede certificarea adeverințelor eliberate de angajator.
Adresându-se intimatei cu cererea nr. 2010/2014, formulată în vederea eliberării unei adeverințe care să ateste că în perioada 10.11.1998 – 31.03.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, aceasta i-a răspuns contestatorului că angajatorul va întocmi adeverința în baza documentelor verificabile din arhiva unității, purtând întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
A învederat contestatorul că s-a adresat și Casei Naționale de Pensii cu petiția nr._/2014, înaintată ulterior Comisiei Centrale de Contestații, fără însă ca cererea sa să fie soluționată.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: decizia nr._/01.08.2013, decizia nr._/03.09.2013, decizia nr._/12.02.2014, adresa nr._/04.09.2013, adresa nr._/01.10.2013, adresa nr._/13.01.2014, adresa nr.2010/11.03.2014, adresa nr.7465/03.03.2014, adresa nr.86/9332/28.03.2014, adresa nr._/77/24.04.2014, adresa nr._/30.06.2014, adresa nr._/08.04.2014 și adresa nr.3/5149/09.05.2014.
La data de 14.08.2014, intimata C. Județeană de Pensii Tulcea a depus la dosarul cauzei precizări, arătând că decizia de respingere nr._/12.02.2014 a fost contestată de către reclamant, contestația acestuia fiind înaintată Comisiei Centrale de Contestații prin adresa nr. 7464/03.03.2014.
A mai susținut aceasta că și decizia de respingere nr._/02.08.2013 a fost contestată și că cele două contestații, împreună cu actele care au stat la baza emiterii celor două decizii, au fost trimise, prin adresa nr._/05.08.2014, Comisiei Centrale de Contestații, motiv pentru care nu poate depune întâmpinare și actele doveditoare.
În apărare, intimata C. Județeană de Pensii Tulcea a depus adresa nr._/05.08.2014, adresa nr. 7464/03.03.2014, adresa nr. 7465/03.03.2014, contestația nr. 6791/25.02.2014, adresa nr. 15/22.01.2014 și decizia nr._/12.02.2014.
Prin mențiunile depuse la data de 25.08.2014, la dosarul cauzei contestatorul afirmă că intimata ar fi transmis dosarul său către C. Națională de Pensii Publice cu adresa nr._/05.08.2014, abia după primirea unei copii de pe cererea de chemare în judecată pe care a adresat-o Tribunalului Tulcea.
La data de 25.09.2014, C. Județeană de Pensii Tulcea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, care au fost comunicate contestatorului, respectiv hotărârea nr..8556/98.09.2014 a Comisie Centrale de Contestații, adresa nr._/05.08.2014 a CNPP, e-mailul înregistrat la nr._/08.2014, petiția înregistrat la nr. A39308/10.07.2014 la CNPP, adresa nr._/20.06.2014 a CJP Tulcea 6 cererea nr._/02.06.2014, adresa nr._/24.04.2014 a CJP Tulcea, cererea nr._/03.04.2014, adresa nr. 86/28.03.2014 a CJP Tulcea, cererea nr. 9332/18.03.2014, adresa nr. 2010/11.03.2014 a ITM Tulcea, adresa nr. 7464/03.03.2014 a CJP Tulcea, contestația nr. 6791/25.02.2014, cererea nr. 6375/20.02.2014, adresa nr._/13.01.2014 a ITM Tulcea, adresa nr.1/428/_.03.2014 a CNPP și e-mailul CJP Tulcea, decizia nr._/12.02.2014 cu anexă și buletin de calcul, adresa nr. A/_/22.01.2014 a CNPP, cererea de pensionare nr._/3.12.2013, adresa nr._/19.12.2013 emisă de CJP Tulcea, cererea nr._/17.12.2013, cererea nr._/27.09.2013, adresa nr._ /01.10.2013 emisă de CJP Tulcea, adresa nr._/04.09.2013 emisă de CJP Tulcea, cererea nr._/13.08.2013, adresa nr. 152/18.06.2013 emisă de . C., proces verbal din 15.07.2009 emis de OMNIASIG SA, certificat de handicap nr. 987/20.02.2009,contract de muncă nr._/01.03.1999, cererea nr._/20.08.2013, hotărârea nr. 2/02.01.1999 emisă de . SRL, situația funcțiilor pentru care se propune încadrarea în gr II de muncă de la . SRL.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014, contestatorul a formulat o cerere precizatoare, atașând la dosarul cauzei înscrisuri nedepuse anterior, și anume: adeverința nr. 976/31.07.1992 emisă de S.C. Piscicola Murighiol, adeverința nr. 484/10.09.2001, emisă de S.C. Ecodelta S.A., adresa nr._/10.05.2010 a C.J.P. Tulcea, decizia nr._/03.09.2013, adeverința nr. 9220/333/20.08.2010.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014, instanța a constatat existența cauzei nr._, în care contestatorul a chemat în judecată Comisia Centrală de Contestații, dosar aflat în procedura regularizării, amânând judecarea cauzei pentru a se aprecia cu privire la oportunitatea conexării celor două pricini.
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul A. P. a chemat în judecată Comisia Centrală de Contestații, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 8556/08.09.2014 emisa de CNPP si sa dispună obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea sa reevalueze dosarul de pensie cu valorificarea tuturor înscrisurilor depuse la dosarul de pensie si sa emită decizia de pensionare pentru limita de vârsta, retroactiv.
A susținut contestatorul că intimata Comisia Centrala de Contestatii i-a respins contestațiile depuse la C. Județeană de Pensii Tulcea, la deciziile nr._/02.08.2013, nr._/03.09.2013 si nr._/12.02.2014, emise de C.J.P. Tulcea, prin care nu i se valorifica perioadele: 01.03._80 ca lucrata in grupa a II-a de munca (sporurile de 25% si 10% aferente aceleiași perioade; 10.11._01 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca; 24.09._98 ca lucrata in grupa a II-a de munca, perioada valorificata de C.J.P. Tulcea.
A mai arătat contestatorul că, in perioada 01.03._80, a lucrat in funcția de gestionar de mijloace fixe, activitate ce consta in: deplasarea zilnica pe șantierele aflate in constructie la acea data, respectiv Uzina de Alumina, FeroAliaj, Șantierul Naval, F.M.Ch.Bucuresti, Fabrica de B., Abator, Fabrica de Zahar Babadag si unele puncte de lucru in județele Braila si Constanta; deplasarea mijloacelor fixe cu trailere si mutarea lor pe alte șantiere, aceasta nefiind munca de funcționar, muncindu-se 10—12 ore pe zi, în funcție de necesitățile zilei.
Cu privire la activitatea desfășurata la S.C. Stuf Delta Production S.R.L. Tulcea, s-a precizat că în perioada 10.11._01 a lucrat in meseria de primitor-distribuitor conform contractului individual de munca cu nr._/01.03.1999, in care sunt stipulate următoarele activități prestate: casier plătitor, gestionar de echipamente de lucru, materiale, alimente, obiecte inventar si alte activității dispuse de conducerea societății.
S-a mai învederat că se primea lunar de către C. de Pensii, declarația cu numărul de lucrători in grupele de munca atât in grupa a II-a de munca cat si in grupa a II-a de munca inclusiv suma care se vira la bugetul de asigurări sociale pentru cei din grupa a II-a de munca .
În continuare, s-a menționat că, după precizările Comisiei Centrale de Contestații in Hotărârea nr. 8556/09.09.2014, trebuiau revizuite toate dosarele de pensionare de după anul 1990 la toți primitorii-distribuitori din cadrul fostei Central a Deltei Dunării Tulcea, atât din activitatea de piscicultura (ferme, cherhanale, etc.) cat si din activitatea de stuficultura, care au beneficiat de adeverințe de grupa si reducerea a vârstei standard de pensionare, precum și ale salariaților societarilor cu capital privat nou înființate după 1990, care au avut condiții deosebite de munca si nu au solicitat confirmarea din partea Inspecției Muncii.
În susținerea acțiunii, contestatorul a depus, copie, următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 8556/08.09.2014, Adresa nr._.05.2010, Adeverința nr. 976/31.07.1992, Adeverința nr. 99/02.04.2013, Adeverința nr. 484/10.09.2001, Adeverința nr. 133/07.01.2010, Adeverința nr. 1026/18.03.2009, Hotărârea nr. 9/1991, Contractul individual de munca nr._/01.03.1999, Hotărârea nr. 2/1999 și Adresa nr. 2010/11.03.2014.
Comisia Centrală de Contestații nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată.
La data de 12.11.2014, intimata C. Județeană de Pensii Tulcea, a depus la dosarul nr._ adresa nr. 238/31.10.2014, cererea nr._/01.10.2014, adeverința nr. 976/31.07.1992, adeverința nr. 484/10.09.2001 și decizia nr._/30.10.2014.
Analizând cauzele nr._ și_, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 139 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din data de 28.11.2014, instanța a dispus conexarea celor două pricini.
Urmare solicitării instanței, dispusă prin încheierea de ședință din data de 28.11.2014, contestatorul a formulat precizări, pe care le-a atașat l-a dosarul cauzei la data de 10.12.2014, arătând că solicită instanței următoarele: anularea Hotărârii nr. 8556/08.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestații, având ca obiect adeverința nr. 1026/18.03.2009 eliberată de ., adeverințele nr. 133/08.01.2010 și nr. 99/02.04.2013, eliberate de S.C. Ecodelta S.A., adeverința nr., 61/25.02.2013, eliberată de . SRL.
Totodată, contestatorul a precizat care este situația perioadelor lucrat în grupa de muncă, conform adeverințelor depuse la dosarul de pensie nr._/10.07.2013, și anume: 2 ani, 10 luni și 5 zile, grupa I, la Mital G., 1 an, grupa a II -a la S.C. Ovidius Romit C., 16 ani, 1 lună și 16 zile, grupa a II-a, la S.C. Ecodelta S.A., 2 ani, 4 luni și 21 zile, grupa a II-a, la . SRL.
Prin adresa nr. 33/15.01.2015, angajatorul S.C. Stuf Delta Production SRL a comunicat instanței că pentru veniturile înscrise în adeverința nr. 61/25.02.2013 au fost achitate toate contribuțiile la asigurările sociale de stat.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Decizia Nr._/02.08.2013 emisă de C.J.P. Tulcea, a fost respinsă cererea de pensionare formulată la data 10.07.2013 de către reclamantul A. P., reținându-se că vârsta la data solicitării era mai mică decât vârsta standard redusă conform art. 55 din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia menționată nu a fost valorificat sporul de 25% aferent muncii executate peste programul normal de lucru conform adeverinței 1026/18.03.2009, întrucât funcția de gestionar nu se regăsește în Anexa nr. 10 din Decretul nr. 100/1979.
Nu a fost reținută nici perioada 01.03._80 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, deoarece funcția de gestionar nu se regăsește în Scrisoarea M.M.P.S. nr. 43G/66/1998 privind încadrarea persoanelor în grupa II de muncă conform H.G.R. Nr. 1223/1990.
De asemenea, nu a fost valorificată perioada 10.11.1998 – 31.03.2001 ca fiind lucrată în grupa II de muncă conform adeverinței nr. 61/25.02.2013 până la prezentarea copiei H.C.A. privind încadrarea persoanelor în grupa II de muncă.
Prin Decizia Nr._/12.02.2014 emisă de C.J.P. Tulcea, a fost respinsă cererea de pensionare formulată de către reclamantul A. P. la data 30.12.2013, reținându-se că nu a fost valorificată perioada 10.11._01 până prezentarea unei adeverințe emise de I.T.M. din care să rezulte că în perioada menționată a fost încadrat în grupa a II a de muncă.
Prin Hotărârea nr. 8556/08.09.2014 emisă de C. Națională de Pensii –Comisia Centrală de Contestații a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziilor Nr._/02.08.2013 și Nr._/12.02.2014.
Potrivit Adeverinței nr. 1026/18.03.2009, emisă de S.C. Ovidius Romit S.A. C. (fila 94), în perioada 01.03._80, reclamantul a avut funcția de gestionar, fiind încadrat în grupa II de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3711/20.12.1990 în conformitate cu Ordinului M.M.O.S. Nr. 50/1990(pct. 3), H.G.R. Nr. 1223/1990.
Din Adeverința cu aceleași date de identificare (fila 94 verso), în perioada 01.03._80, potrivit art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, reclamantul a beneficiat de un spor de 25%, întrucât, prin natura funcției, a lucrat peste programul normal de lucru, iar potrivit art. 68 alin. 2 din aceeași legea a benefiat de un spor de 10% pentru muncă executată în condiții grele.
Conform informațiilor furnizate de către angajator prin adeverințele menționate, pentru întreaga perioadă societatea a reținut și virat la bugetul asugurărilor sociale de stat cota CAS și contribuția la pensia suplimentară.
Adeverința nr. 61/25.02.2013, emisă de S.C. Stuf Delta Production S.R.L.,(fila 93) confirmă că, în perioada 01.11._01, reclamantul a avut funcția de primitor/distribuitor, fiind încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform nominalizării făcute prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/1999, conform Adresei nr. 5908/1991 a M.M.P.S. și Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, pct.175 și 196.
În aceeași perioadă, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 2/1999, reclamantul a beneficiat de un spor de 15% pentru activitate desfășurată în ,,Deltă”.
Conform Adresei nr. 33/15.01.2015a S.C. Stuf Delta Production S.R.L. (fila 157 verso) a plătit toate contribuțiile la bugetul de stat și bugetului asigurărilor sociale aferente veniturilor cuprinse în Adeverința nr. 61/25.02.2013.
Potrivit Adeverinței nr. 99/02.04.2013, emisă de S.C. Ecodelta S.A., (fila 98) în perioadele 24.09.1982 – 01.11.1983 și 01.01.1989 – 10.11.1998, reclamantul a avut funcția de primitor/distribuitor, fiind încadrat în grupa II în procent de 100% conform Hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 9/25.11.1991 și nr. 10/26.10.1992, potrivit Adresei nr. 5908/1991 a M.M.P.S. și Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, pct.175 și 196.
Prin Adeverința nr. 133/08.01.2010, emisă de S.C. Ecodelta S.A., (fila 98 verso) se atestă că, în perioada 01.11.1983 – 01.01.1989, reclamantul a avut funcția de primitor/ distribuitor și a fost încadrat în grupa II în procent de 100% conform nominalizării făcute prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9/25.11.1991 potrivit Adresei nr. 5908/1991 a M.M.P.S. și Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, pct. 196.
În consecință, tribunalul, ca urmare a admiterii contestației va anula hotărârea nr. 8556/08.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și Deciziile nr._/02.08.2013 și nr._/12.02.2014 emise de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca nelegale și netemeinice.
Totodată, va obliga C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru contestatorul A. P., cu valorificarea ca fiind lucrate în grupa a II-a a perioadelor 01.03.1979 – 01.03.1980, 24.09.1982– 31.03.2001 și cu luarea în calcul a sporurilor astfel cum acestea au fost menționate în adeverințele nr. 1026/18.03.2009, emisă de S.C. Ovidius Romit S.A. C., nr. 61/25.02.2013, emisă de S.C. Stuf Delta Production S.R.L., nr. 99/02.04.2013, respectiv nr. 133/08.01.2010 emise de S.C. Ecodelta S.A.
Este adevărat că potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Tribunalul reține și faptul că potrivit art. 279 din Legea nr. 53/2003, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 159 din Legea nr. 263/2010, ,,Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.”
Or, potrivit art. 1 din Decretul Nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, abrogat prin art. 298 din Legea nr. 53/2003, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Cum nu s-a constatat nulitatea carnetului de muncă sau a adeverințelor la care s-a făcut referire, aceste acte oficiale fac dovada conținutului lor. Numai prin desființarea înscrisurilor doveditoare sau a mențiunilor cuprinse în acestea pot fi înlăturate și inadvertențele la care face referire pârâta.
Responsabilitatea realității celor inserate în adeverințele emise sau în carnetul de muncă aparține angajatorului. Erorile de înscriere dar și greșita aplicare a Ordinului Nr. 50/1990 nu pot fi cenzurate sau îndreptate de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea prin respingerea cererii de pensionare.
În privința sporurilor de care reclamantul a beneficiat conform adeverințelor nr. 1026/18.03.2009, emisă de S.C. Ovidius Romit S.A. C. și nr. 61/25.02.2013, emisă de S.C. Stuf Delta Production S.R.L., tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Deciziile nr. 5/20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, pronunțate în interesul legii, a reținut că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Cum din adeverințele mai sus menționate rezultă că angajatorii au plătit către bugetul de asigurări sociale contribuțiile aferente sporurilor de care reclamantul a beneficiat, acesta este îndrituit a beneficia de o pensie la stabilirea căreia aceste sporuri fie luate în calcul. Neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În concluzie, instanța reține că ceea ce interesează nu este caracterul veniturilor realizate, ci faptul că, în perioada derulării raporturilor de muncă, statul a încasat contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului, astfel că asiguraților li se cuvine dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Separat de aceasta se reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia). Astfel, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că elementul apt să conducă la o justă și legală stabilire a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul și/sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În privința cererii de daune morale, instanța reține că pentru a fi angajată o atare răspundere este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicita, prejudiciul si legătura de cauzalitate.
Dauna morală constă în atingerea adusă personalității omului: existența sa, integritatea corporală si sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, etc.
În raport de probele administrate în cauză, tribunalul concluzionează că nu a fost dovedit prejudiciul moral. Mai mult, reține că măsurile dispuse prin prezenta hotărâre constituie o reparație satisfăcătoare.
Ca atare, acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatorul A. P. cu domiciliul în Tulcea, ., ., . cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează hotărârea nr. 8556/08.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și deciziile nr._/02.08.2013 și nr._/12.02.2014 emise de C. Județeană de Pensii Tulcea ca nelegale și netemeinice.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru contestatorul A. P., cu valorificarea ca fiind lucrate în grupa a II-a a perioadelor 01.03.1979 – 01.03.1980, 24.09.1982 – 01.11.1983, 01.11.1983 – 01.01.1989, 01.01.1989 – 10.11.1998 și 10.11.1998 – 31.03.2001 și cu luarea în calcul a sporurilor astfel cum acestea au fost menționate în adeverințele: nr.1026/18.03.2009, emisă de S.C. Ovidius Romit S.A. C., nr. 61/25.02.2013, emisă de S.C. Stuf Delta Production S.R.L., nr. 99/02.04.2013, respectiv nr. 133/08.01.2010 emise de S.C. Ecodelta S.A.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale ca nefondată.
Executorie. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.01.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Lumința NiculacheGeanina T., C. T.
Grefier,
I. E. L.
Red. Jud. N.L./25.02.2015
Tehnord. I.E.L./27.02.2015/5 ex./3 .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 233/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 1465/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
