Recalculare pensie. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1868/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 137/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: D. Z.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamantul D. S. cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, și pârâta prin c.j. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că angajatorul a răspuns relațiilor solicitate, după care:
La întrebarea instanței de judecată, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
În baza art. 392 raportat la art. 244 C., instanța declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea cererii.
Pârâta prin reprezentant solicită respingerea cererii reclamantului.
Instanța, deliberând, constată că dosarul se află în stare de judecată, în temeiul art. 394 C. pr. civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din data de 29.09.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de către reclamantul D. S., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, prin care a solicitat obligarea acesteia la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a salariului brut.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 15.03._01, a fost angajat cu contract de munca încheiat pe durata nedeterminata la S.N. Tulcea (actualmente VARD Europe Tulcea). In aceasta perioada toti angajații din S.N. Tulcea ( actualmente VARD Europe Tulcea), au lucrat in acord global si au efectuat ore suplimentare peste program.
A mai arătat reclamantul că beneficiază de o pensie de asigurari sociale de 614 ron, care rezulta din decizia numărul_/ 06.06.2007, desi a lucrat 44 ani, 9 luni, si 15 zile și că a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea să-i recalculeze pensia raportat la veniturile brute realizate, însă cererea i-a fost respinsă.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 152 si 153 lit. „c" din Legea nr. 263/ 2010, modificata prin O.U.G. 117/ 2010, decretul numărul 389/11.10.1972, HG nr. 1109/ 1990, Lg. nr. 49/ 1992, OUG nr. 2/ 1999, cat si decizia Curții Constituționale nr. 736/ 24.10.2006.
În probatoriu, reclamantul a depus la dosarul cauzei: Adeverința nr._ /27.08.2014, decizia nr._/06.06.2007, decizia nr._/23.09.2014, contestația nr._/29.09.2014, copie act identitate, cupon pensie.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că veniturile brute din adeverința nr._ /27.08.2014 emisă de VARD SA Tulcea nu pot fi valorificate pentru că s-au avut în vedere următoarele: în art. 165 alin.(l), alin.(2) din Legea nr.263/2010 se precizează că: „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
A mai arătat pârâta că în art. 127 alin.(l) din H.G.nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se menționează că: ” Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.” Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 precizează următoarele: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru.”
A mai învederat pârâta că față de dispozițiile legale invocate, nu pot fi valorificate următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete,după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001; sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr 15 la Normele de aplicare a Legii nr 263/2010 aprobate prin H.G. nr 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Pârâta a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și pe fond să se mențină decizia nr._/23.09.2014 ca legală și temeinică.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: copiile certificate ale următoarelor înscrisuri: adresa nr._/03.10.2014, adresa nr._/03.10.2014, contestația nr._/29.09.2014 decizia nr._/23.09.2014, cererea nr._/02.09.2014; adeverința nr._ /27.08.2014.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei în data de 03 noiembrie 2014 răspuns la întâmpinare.
În data de 19 ianuarie 2015 S.C. „Vard” S.A. Tulcea a transmis la dosarul cauzei adresa nr. 4000/329/15.01.2015.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 03.09.2014, sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei cu valorificarea și a veniturilor rezultate din adeverința nr._ /27.08.2014 emisă de S.C. „Vard” Tulcea S.A.
Pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/23.09.2014, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr._ /2014 emisă de S.C. „Vard” Tulcea S.A. cu motivarea că la determinarea punctajelor anterioare datei de 01.04.2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia de Contestații din cadrul C.N.P.P. nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantului.
Potrivit adeverinței nr._ /27.08.2014 emisă de S.C. „Vard” Tulcea S.A. rezultă că în perioada ianuarie 1979 - martie 2001 reclamantul a realizat o . venituri brute din salarii, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr._ emisă de același angajator, înscris potrivit căruia reiese că în perioada noiembrie - decembrie 1993, mai 1995, noiembrie 1996-ianuarie 1997 și respectiv iulie 1996 - noiembrie 1996 reclamantul a beneficiat de o . venituri (indemnizație de concediu medical și respectiv compensări conform HG nr. 542/05.07.1996) pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /27.08.2014 emisă de S.C. „Vard” Tulcea S.A., cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în perioada: noiembrie - decembrie 1993, mai 1995, noiembrie 1996 – ianuarie 1997 și a compensării acordate conform H.G. nr. 542/1996, obținută în perioada iulie 1996 – noiembrie 1996, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/329/15.01.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 octombrie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul D. S., cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /27.08.2014 emisă de S.C. „Vard” Tulcea S.A., cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în perioada: noiembrie - decembrie 1993, mai 1995, noiembrie 1996 – ianuarie 1997 și a compensării acordate conform H.G. nr. 542/1996, obținută în perioada iulie 1996 – noiembrie 1996, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/329/15.01.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 octombrie 2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
D. N. G. T. G., T. C.
Grefier,
D. Z.
Redactat asist. jud. C.T./05.02,2015
Tehnored. gref. D.Z./ gref. G.R./12.02.2015/4 ex.
.>
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 759/2015.... → |
|---|
