Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 759/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 759/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 344/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 759/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia asigurări sociale privind pe contestatorul J. G., cu domiciliul în . C., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul J. G. reprezentat și asistat de avocat M. D. și consilier juridic M. C. cu delegație din partea pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus întâmpinare, după care:
Instanța întreabă părțile dacă au de formulat alte cereri.
Părțile, având cuvântul susțin că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei nr. R 9196/28.04.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a perioadelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și care au fost menționate în cererea de chemare în judecată.
Mai susține că potrivit Adeverinței nr. 122/17.03.2014 emisă de ., aflată la fila 7 din dosar, la rubrica observații se arată foarte clar că stivuitoriștii și motostivuitoriștii au lucrat în aceleași condiții ca și un preparator de conserve.
Mai arată că prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 252/15.12.1991 emisă de . Tulcea nu sunt nominalizate expres funcțiile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, aspect invocat de pârâtă în apărare.
Mai susține că din Adeverința nr. 122/17.03.2014 emisă de . reiese foarte clar că funcția pe care reclamantul a desfășurat-o la . Tulcea se încadrează în grupa a II-a de muncă, acesta fiind îndreptățit să obțină pensia pentru limită de vârstă.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul solicită respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și menținerea Deciziei nr. R 9196/28.04.2014 ca legală și temeinică.
Mai arată că reclamantul nu îndeplinește condițiile stagiului de cotizare care ar putea determina reducerea vârstei de pensionare, din calculele efectuate a rezultat o perioadă de 5 ani 9 luni și 14 zile lucrată în grupa a II-a de muncă, iar pentru a fi aplicată reducerea vârstei standard conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, grupa a II-a trebuie să fie de cel puțin 6 ani.
Mai învederează că nu s-au valorificat perioadele în care reclamantul a avut funcțiile de stivuitorist și motostivuitorist întrucât în Adeverința nr. 122/17.03.2014 emisă de . se menționează Scrisorile nr. 5711/1991 și nr._/1991 și Decizia Consiliului de Administrație nr. 252/15.12.1991, unde nu se regăsesc aceste funcții deși . precizează în mod expres că timpul efectiv lucrat de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2015 sub nr._, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. R 9196/28.04.2014 privind respingerea pensiei pentru limita de vârstă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a perioadelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv: 17.09._78; 01.11._93; 04.05._99; 01.03._02.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.04.2014, C. Județeană de Pensii Tulcea a emis Decizia nr. R 9196 prin care a fost respinsă cererea de stabilire a pensiei pentru limita de vârstă, iar ca motivare pârâta a susținut că nu au fost valorificate perioadele 17.09._78; 01.11._93; 04.05._99; 01.03._02, ca fiind lucrate în grupa a II-a de munca .
S-a susținut că împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, depusă în data de 12.05.2015, însă aceasta nu a fost soluționata nici până la data formulării acțiunii.
S-a susținut că în mod eronat perioadele menționate nu au fost considerate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, deși în adeverința nr. 122/17.03.2014 eliberata de . se precizează în mod expres faptul că timpul efectiv lucrat se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație nr. 252/15.12.1991 a . Tulcea.
Reclamantul a precizat că în aceste perioade a lucrat ca stivuitorist și motostivuitorist, în aceleași condiții de munca ca și preparatorii de conserve astfel ca temeiul juridic al încadrării în grupa de munca II-a de muncă reprezintă Ord. nr. 50/1990, anexa 2.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. R 9196/28.04.2014Adeverința nr. 122/17.03.2014, contestație adresată Comisiei de Contestații, adeverința nr. 56/31.01.2002..
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și menținerea Deciziei nr. R 9196/28.04.2014 ca legală și temeinică.
S-a susținut că prin cererea nr. 9196/18.03.2014, reclamantul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cererea fiind respinsă prin decizia nr. R 9196/28.04.2014 întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010 cu privire la condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare.
Prin cererea nr._/12.05.2014, reclamantul a contestat decizia nr. R 9196/28.04.2014, iar prin adresa nr._/15.05.2014 aceasta a fost trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații.
Vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului conform Anexei nr. 5 din Legea nr. 263/2010 este 65 de ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, ori la data de 18 03.2014, când a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reclamantul avea vârsta de 58 de ani și 6 luni.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 263/2010 ”(1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:
a) conform tabelului nr. 1, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă.”
S-a arătat că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 40 de ani 6 luni 18 zile din care 31 ani 9 luni și 5 zile în condiții normale de muncă, 5 ani 9 luni și 14 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an și 3 luni stagiu aferent grupei de muncă, 1 an 4 luni și 29 zile perioade asimilate, 4 luni stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă.
S-a menționat că pentru cei 5 ani 9 luni și 14 zile lucrați, în grupa a II-a de muncă (17.09._76 conform înregistrărilor din carnetul de muncă . nr._, pag. 18-19), potrivit Tabelului nr. 1 de la art. 55 din Legea nr. 263/2010, nu se acordă nicio reducere a vârstei standard.
S-a menționat că pentru dovedirea stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă reclamantul a prezentat Adeverința nr. 122/17.03.2014 emisă de . Tulcea, în care se menționează că acesta a beneficiat de grupa a II-a de muncă, având funcția de stivuitorist și motostivuitorist în următoarele perioade: 17.09._78, 01.11._93, 04.05._99, fiind angajat la . Tulcea.
Temeiul legal al încadrării în grupa a II-a de muncă este Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 al MMPS și Scrisoarea nr. 5711/1991 și nr._/1991.
Actul administrativ prin care au fost nominalizate funcțiile care se încadrează în grupa a II-a de muncă este Decizia nr. 2522/15.12.1991 emisă de . Tulcea.
S-a arătat că în Decizia nr. 2522/15.12.1991 emisă de . Tulcea nu sunt menționate categoriile profesionale pe care le-a avut reclamantul respectiv stivuitorist și motostivuitorist.
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/15.05.2015, cererea nr._/12.05.2014 și contestația, decizia R 9196/28.04.2014, buletin de calcul, macheta cu date privitoare la activitatea în muncă, adeverință stagiu nr._/14.04.2014, adeverință stagiu nr. 1906/24.04.2014, adeverința nr. 182/11.03.2014, adeverința nr. 181/11.03.2014, adeverința nr. 144/01.05.2012, cererea nr. 9196/18.03.2014, decizia nr. 2522/15.12.1991, adeverința nr. 122/17.03.2014, carnet de muncă . nr._.
Examinând cererea, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin cererea nr. 9196/18.03.2014, iar prin decizia nr. R 9196 din 28.04.2014, cererea sa a fost respinsă cu următoarea motivare:
„Nu s-au valorificat perioadele 01.07._78, 01.11._93, 04.05._99 și 01.03._01 ca fiind lucrate în grupa II de muncă la S.C. „Dallco Dunărea” S.A. conform adeverinței nr. 122/17.03.2014 emisă de S.C. „Arhiva Electronică” S.R.L. Tulcea, întrucât din decizia nr. 2522/15.12.1991 nu rezultă că funcția de motorist și stivuitorist ar fi fost încadrate în grupa II de muncă.
Așadar, cererea de pensionare a reclamantului a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010, în sensul că nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare.
Prin cererea nr._/12.05.2015 reclamantul a contestat decizia nr. R 9196/28.04.2015, iar prin adresa nr._ din 15. 05.2014 cererea sa a fost trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, contestația reclamantului nu a fost soluționată de această comisie.
Analizând adeverința nr. 122/17.03.2104 emisă de S.C. „Arhivare Electronică” S.R.L. Tulcea, în calitate de deținător al documentelor cu valoare practică din arhiva fostei S.C. „Dallco Dunărea” S.A. Tulcea, instanța reține că, din aceasta rezultă că, în perioadele: 17.09._78; 01.11._93; 04.05._99 și 01.03._02, reclamantul a fost angajatul S.C. „Dallco Dunărea” S.A. Tulcea (fostă I.P.I.L.F), având funcțiile de stivuitorist și motostivuitorist și încadrându-se în grupa II de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat în conformitate cu prevederile Deciziei Consiliului de Administrație nr. 2522/15.12.1991 a S.C. „Dallco Dunărea” S.A. Tulcea.
Totodată, în respectiva adeverință s-a menționat că temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă în reprezintă Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, scrisorile nr. 5711/1991 și nr._/1991, precizându-se ca și observație:
„Ca stivuitorist și motostivuitorist a lucrat în același condiții ca și preparatorii de conserve.”
Instanța are în vedere și decizia nr. 2522/15.12.1997 prin care s-a decis:
„Art. 1 La nivelul Societății Comerciale „Dallco - Dunărea S.A. Tulcea se nominalizează următoarele activități și categorii profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă, inclusiv a perioadelor lucrate după 18.03.1969, astfel: preparatorii de conserve conform Ordinului 50/1990 și adresa nr. 5711/1991, maiștri, subingineri, maiștri tehnologi, controlori tehnici de calitate, muncitori necalificați, personal de întreținere și reparații care lucrează în aceleași condiții ca preparatorii de conserve, conform adresei nr. 5711/1991 și nr._/1991, frigotehnist-conform adresei nr. 5511/1991, personal tehnic agricol conform adresei nr. 5490/1991.
Art. 2. Categoriile de personal sus-menționate se încadrează în grupa a II-a de muncă cu excepția personalului de întreținere și reparații care își desfășoară activitatea în cadrul atelierului de bobinaj, cu program 100%.”
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Față de situația de fapt confirmată de actele oficiale de la dosar, se apreciază ca fiind inadmisibil a fi contestată la această dată legalitatea încadrării reclamantului în grupa II de muncă, pârâta având doar de verificat dacă, în raport de cele menționate în respectivele adeverințe, reclamantul îndeplinește sau nu condițiile de a beneficia de o pensie mai avantajoasă.
De altfel, în Adeverința nr. 122/17.03.2014, S.C. „Arhivare Electronică” S.R.L. Tulcea a precizat:
„Menționăm că prezenta adeverință s-a eliberat în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile art. 288 și art. 289 din Codul Penal, referitoare la falsul în înscrisurile oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea, corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
In condițiile în care pârâta ar avea dubii cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor menționate în respectivele adeverințe, ar putea așadar să uzeze de alte modalități, astfel încât reclamantul să nu fie prejudiciat în mod direct și nemijlocit, prin neluarea în considerare la stabilirea dreptului de pensie sau la recalcularea pensiei a sus amintitelor perioade, despre care se susține că ar fi fost lucrate în grupa II de muncă.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite cererea formulată de contestatorul J. G. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Tulcea și va dispune obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a perioadelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit adeverinței nr. 122/17.03.2014 emisă de ..R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de contestatorul J. G., cu domiciliul în . C., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Obligă pârâta la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a perioadelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit adeverinței nr. 122/17.03.2014 emisă de ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
Grefier
M. R.
Redactat asist jud. G.T./02.06.2015
Tehnoredactat gref. RM/13.05.2015/G.R./10.06.2015/4 ex.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 769/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
