Recalculare pensie. Sentința nr. 708/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 708/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 191/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 708 /2015
Ședința publică din data de 06 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă, privind pe reclamantul L. P., domiciliat în Tulcea, .. 78 I, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul personal și pentru pârâtă c.j. M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, apreciind că dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu includerea sporului pentru regim mărit de lucru de care a beneficiat, conform adeverinței depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei având cuvântul pe fond, solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare.
Instanța, deliberând, în temeiul art. 394 C. pr. civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 04 februarie 2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul L. P. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute cu titlu de spor pentru regim mărit de lucru în perioada 30 iulie 1975 – 31 decembrie 1990 și cu titlu de spor de conducere pentru perioada 1 februarie 1984 – 31 decembrie 1990.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 30 iulie 1975 –31 decembrie 1990 a fost angajat al IJCM Tulcea, IACM Tulcea din 1984, în calitate de subinginer, șef puncte de lucru, iar din 1 februarie 1984, șef șantier grad 3, ulterior transformat în șef brigadă mică de instalații, perioadă în care a beneficiat de spor de vechime, spor pentru regim mărit de lucru, acordat în temeiul art. 71 al.1 și 2 din Legea 57/1974 iar ulterior și de spor de conducere, acordat în baza anexei IV la Legea nr. 57/1974.
A mai precizat reclamantul că, la data de 5.11.2013 s-a adresat cu cerere la C. Județeană de Pensii Tulcea solicitând emiterea unei decizii de pensionare, iar pârâta a emis decizia cu nr._ din 18.12.2013 privind acordarea pensiei anticipate parțial în raport de care s-a stabilit cuantumul nediminuat al pensiei la nivelul sumei de 1771 lei, cuantum de care nu este mulțumit deoarece nu i s-au luat în considerare sumele obținute cu titlu de spor pentru regim mărit de lucru și spor de conducere, pentru perioadele menționate, motivând că acestea nu sunt sporuri permanente și nu se regăsesc în anexa 15 la Normele de aplicare a legii nr. 263/2010.
S-a mai arătat că, la data de 16.01.2014, în termen legal, a formulat contestație în temeiul art. 149 al.1 din Legea nr. 263/2010, care a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii, însă până la data formulării cererii nu i s-a comunicat modul de soluționare.
A mai precizat reclamantul că, din cuprinsul adeverinței nr. 216/17.05.2013 emisă de . (denumirea actuală a fostei I.A.C.M. Tulcea ), rezultă că în toți cei 15 ani lucrați, sporul de regim de lucru mărit l-a încasat lunar, cu excepția lunilor de iarnă, când programul de lucru era de 8 ore și în lunile când se afla în concediu de odihnă, dar care se acordau totdeauna iarna.
Arată reclamantul că acest spor este prevăzut de normele de aplicare a Legii 263/2010 în Anexa nr.15, art. IV, unde sunt menționate 7 tipuri de sporuri cu caracter permanent printre care și „sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal”. Același text precizează că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare cât și ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii 42/1992.
Reclamantul face referire la Decizia 5/20.09.2013 a ICCJ, care a statuat că „sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din HCM 1546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public”.
Cu privire la sporul de conducere, a arătat reclamantul că, așa cum rezultă din adeverința emisă de ., acest spor i-a fost acordat în temeiul Anexei IV la Legea nr. 57/1974 și este prevăzut printre sporurile ce trebuie luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, la care face trimitere Anexa 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010, unde la punctul IV se prevede: „Alte sporuri acordate de ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a virat contribuția la asigurări sociale”.
A mai precizat reclamantul că, acest spor l-a primit permanent în perioada 1 februarie 1984-31 decembrie 1990, că acesta nu se regăsește printre cele prevăzute la „mențiunea” cuprinsă în finalul art. IV al Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 iar potrivit Decizia ICCJ nr. 19/10.12.2012 „sporurile și alte venituri realizate anterior datei de 1 aprilie 2011, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Apreciază reclamantul că, acest spor îndeplinește toate criteriile la care se referă decizia sus menționată, că acest spor era inclus în baza de calcul conform legislației anterioare (art. 10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 49/1992) așa cum este cuprins în adeverința emisă de angajator conform legii și s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
S-a mai arătat că, se respectă principiul contributivității pentru ambele sporuri la care se referă, adeverința nr. 216/17.05.2013 emisă de ., precizând clar faptul că pentru toate sumele încasate și evidențiate, s-a virat contribuția de asigurări sociale conform legii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 152 și 153 lit.f) și g) din Legea 263/2010- cu modificările ulterioare.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie: Decizia nr._/18.12.2013, anexa la această decizie, contestația nr. 2752/16.01.2014, adresa nr. 4052/31.01.2014, adeverința nr. 216/17.05.2013 emisă de .
La data de 20 februarie 2015, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, în temeiul art. 149 din Legea nr.263/2010, decizia nr._/18.12.2013 a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații, fiind înregistrată la C. Județeană de Pensii Tulcea la nr. 2752/16.01.2014 și trimisă spre soluționare prin adresa nr. 4051/31.01.2014, însă Comisia Centrală de Contestații nu a comunicat soluția dată.
A mai arătat pârâta că, la recalcularea pensiei reclamantului, nu pot fi luate în considerare veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete după caz, precum și sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
De asemenea, a menționat pârâta că, nu pot fi luate în considerare sumele cu titlu de „acord global” și „veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În dovedire, pârâta a depus la dosar în copii certificate: adresa nr. 4051/31.01.2014, adresa nr. 4052/31.01.2014, contestația nr. 2752/16.01.2014, decizia nr._/18.12.2013 și anexa, date privitoare la activitatea în muncă, cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă/pensiei anticipate/pensiei anticipate parțiale nr._/05.11.2013, adeverința nr. 216/17.05.2013 emisă de ..
La data de 04 martie 2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele învederate prin acțiune referitor la sporul pentru regimul mărit de lucru, precizând că renunță la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei cu includerea în baza de calcul și a sporului de conducere, în măsura în care sporul de conducere i-a fost luat în calcul.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 05.11.2014, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea acordarea pensiei anticipate parțiale.
Pârâta C. județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/18.12.2013, fără a valorifica sumele reprezentând regim mărit de lucru cuprinse în adeverința nr. 216/17.03.2013 emisă de S.C. „Donaris” SA Tulcea, cu motivarea că acestea nu sunt sporuri permanente și nu se regăsesc în Anexa nr.15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.
Deși reclamantul a contestat Decizia nr._/18.12.2013, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia de Contestații din cadrul C.N.P.P. nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantului.
Potrivit adeverinței nr. 216/17.05.2013 emisă de S.C. „Donaris” S.A. Tulcea, rezultă că în perioada 30.07._90, reclamantul a beneficiat de spor pentru regim mărit de lucru, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Potrivit art. 406 alin. 1 din N.C.P.C. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.”
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, la data de 04 martie 2015, reclamantul a precizat că renunță la a mai solicita obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cu includerea în baza de calcul și a sporului de conducere, de care a beneficiat în perioada 1 februarie 1984-decembrie 1990, conform adeverinței nr. 216/17.05.2013, emisă de ., în măsura în care acest spor a fost valorificat la emiterea deciziei nr._/18.12.2013 emisă de pârâtă.
Instanța, analizând Anexa la Decizia nr._/18.12.2013, respectiv cea privind datele la activitatea în muncă a reclamantului, observă că, într-adevăr, sporul de conducere de care a beneficiat reclamantul în perioada 01 februarie 1984 – 31 decembrie 1990 a fost avut în vedere de pârâtă la emiterea Decizia nr._/18.12.2013.
Față de această împrejurare, reținând și dispozițiile legale mai sus arătate, urmează a lua act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei cu includerea în baza de calcul și a sporului de conducere de care a beneficiat în perioada 1 februarie 1984 – decembrie 1990 conform adeverinței nr. 216/17.05.2013 emisă de S.C. „Donaris” SA Tulcea.
Întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul și a sporului pentru regim mărit de lucru de care a beneficiat, conform adeverinței nr. 216/17.05.2013 emisă de S.C. „Donaris” SA Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 05.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cu includerea în baza de calcul și a sporului de conducere, de care a beneficiat în perioada 1 februarie 1984-decembrie 1990, conform adeverinței nr. 216/17.05.2013, emisă de S.C. „Donaris” SA Tulcea.
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. P., domiciliat în Tulcea, .. 78 I, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul și a sporului pentru regim mărit de lucru de care a beneficiat, conform adeverinței nr. 216/17.05.2013 emisă de S.C. „Donaris” SA Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 05.11.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 mai 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
Redactat asist.jud.TG/22.05.2015
Tehnored. gref. EG/25.05.2015- 4 ex.
.>
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Recalculare pensie. Sentința nr. 700/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
